Expropriere. Speță. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/A/2010
Ședința publică din data de 5 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președinte al Curții de Apel Cluj JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 692/03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect expropriere.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2010, când reprezentanta pârâtului apelant a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 27 ianuarie 2010, pârâta apelantă a depus la dosar originalul împuternicirii avocațiale nr. 99 din data de 11.01.2010 iar reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise ( filele 42-46 din dosar ).
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 692 din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva Statului Român (reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România), dispunându-se obligarea pârâtului la a-i plăti reclamantei echivalentul în lei din ziua plății efective al sumei de 57.334,90 Euro cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat situat în comuna, satul de, reprezentând teren în suprafață de 3500 mp. înscris în CF nr. 1817 de, nr. top 1162/b/2, având nr. cadastral 4267.
A fost obligat pârâtul la a-i plăti reclamantei suma de 5205 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin hotărârea nr. 45 din 05.09.2007 a Comisiei, constituite în cadrul Consiliului Local al comunei, județul C, pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu privire la terenul în litigiu, aflat în proprietatea reclamantei, a fost declanșată procedura de expropriere în vederea construirii autostrăzii B-C-, fiind stabilită în favoarea reclamantei o despăgubire în sumă de 97978,65 lei, reprezentând echivalentul a 29750 Euro raportat la cursul leu-euro al din data de 04.09.2007.
Reclamanta a refuzat semnarea procesului verbal nr. 95 atașat Hotărârii nr. 45/2007, considerând că valoarea /mp. stabilită de Comisie se situează sub valoarea de circulație a terenurilor din zonă.
Prima instanță a dispus efectuarea de către Comisie alcătuită din trei experți, a unei expertize tehnice având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a terenului, aceasta stabilind că la data efectuării expertizei valoarea terenului și, deci, întinderea despăgubirilor cuvenite reclamantei este de 57334,90 Euro, adică 16,38 Euro/mp.
Obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către pârâtă nu au fost considerate fondate, experții numiți în cauză arătând că au ținut seama de toți coeficienții de influență caracteristici pentru terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Compania națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de majorare a cuantumului despăgubirii, menținându-se nivelul de despăgubire acordat prin Hotărârea nr. 45/2007.
În motivarea apelului s-au arătat în principal următoarele:
1. Prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii pârâtei de constatare a nulității raportului de expertiză, acela fiind efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, căci doar doi dintre cei trei experți au participat la întocmirea raportului.
2. Prima instanță și-a încălcat obligația de a avea un rol activ prevăzut de art. 129.proc.civ. sentința pronunțată întemeindu-se pe o greșeală gravă de fapt și de drept decurgând dintr-o apreciere eronată a probei cu expertiza tehnică.
Este de avut în vedere sub acest aspect, că raportul de expertiză este nelegal, experții stabilind cuantumul despăgubirii cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2006 coroborate cu cele ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca evaluarea să se facă prin raportare la prețul pieței. Or, în cauză, nu a fost anexată nicio dovadă cu privire la prețul cu care se vând imobilele în zona sat de, comuna, județul
Contrar prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, experții au stabilit despăgubirea prin metoda bonității, iar nu prin raportare la prețul cu care se vând în obișnuit terenurile în zonă. S-a ajuns, altfel, la efectuarea unei lucrări de expertize empirice și neconforme realității, experții majorând artificial valoarea despăgubirilor.
Experții au utilizat un coeficient de dublare propriu orașelor mici, iar nu satelor.
Prima instanță a ignorat obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză și a interpretat eronat concluziile raportului de expertiză.
Experții tehnici numiți în cauză au ales în mod arbitrariu coeficienții pentru stabilirea despăgubirii, utilizând, de asemenea, în mod nelegal metoda bonității.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa, a apreciat, de altfel, că prin preț cu care se vând în mod obișnuit imobilele trebuie înțeles prețul plătit în mod efectiv de cumpărător, iar nu ofertele de preț ale celor care își manifestă intenția de a vinde.
În probațiune, apelanta a cerut efectuarea unei expertize tehnice de stabilire a valorii terenului litigios.
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 coroborate cu cele ale art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate, instanța va constitui o comisie de experți, compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Deși legea nu menționează în mod expres care sunt consecințele juridice ale efectuării expertizei de către un număr mai mic de experți decât C arătat în cuprinsul normei legale, este vădită concluzia că, în aplicarea prevederilor art. 105 alin. 2.proc.civ. privitoare la condițiile nulității actelor de procedură, o asemenea expertiză ar fi fost lovită de nulitate.
În prezenta cauză este de observat că prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate reclamantei, aferent exproprierii terenului de 3500 mp. situat în comuna sat de, județul C, înscris în CF nr. 1817 de, nr. top 1162/B/2, nr. cadastral 4267, situat în tarlaua nr. 41, parcela nr. 106.
Expertiza a fost efectuată, comisia de experți întocmind raportul de expertiză tehnică judiciară (aflat la filele nr. 127-140 din dosarul primei instanțe), toți cei trei experți numiți în cauză (, și ) fiind arătați în preambulul raportului ( 129) ca autori ai expertizei și semnând la finele lui ( 133).
Astfel fiind, nu s-ar putea considera că expertul nu ar fi participat la efectuarea expertizei, câtă vreme semnarea raportului de expertiză arată însușirea acestuia în integralitatea lui.
În ce privește critica potrivit căreia prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra excepției nulității expertizei și aceasta este nefondată, fiind de văzut că în ședința de judecată din data de 29 septembrie 2009 ( 227 dosar Tribunal) instanța a respins această excepție procesuală, pronunțându-se deci asupra ei, așa cum atestă mențiunile cuprinse în încheierea de ședință.
În legătură cu criticile privitoare la incorectitudinea de fond a expertizei efectuate, Curtea are a observa că, prin dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 se stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța, urmând a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.
Rezultă din aceste prevederi ale legii că esențială în stabilirea despăgubirii cuvenite persoanei expropriate este determinarea valorii reale a imobilului supus exproprierii, fiind de avut în vedere prețurile cu care, în mod obișnuit, se vând pe piața liberă imobilele de același fel.
Legea nu stabilește însă elementele concrete în raport de care experții și, după caz, instanța de judecată vor stabili valoarea reală, important fiind ca, prin raportare la aceste elemente de apreciere, să se determine valoarea la care legea face referire.
În prezentul proces experții numiți în cauză au arătat că terenul în litigios: este situat în intravilanul localității, sat de și aparține unei zone care, conform celor stabilite prin, este zonă de construcții locuințe individuale și colective; dispune de utilități precum apă potabilă, energie electrică și gaz metan, acestea aflându-se la o distanță de 100; este relativ plan, fără denivelări și impedimente de relief care să-i afecteze utilizarea.
Au mai precizat experții că urmare a lucrărilor în curs de execuție pentru autostrada B-C-N-O, precum și a exproprierii terenurilor și localităților limitrofe autostrăzii, prețurile pe piața imobiliară din zonă au crescut semnificativ comparativ cu anii precedenți.
În ce privește metoda de estimare a valorii terenului litigios, experții au arătat ( 130) că metoda folosită a fost cea a comparației, în vreme ce în răspunsul experților la obiecțiunile formulate de părți s-a precizat ( 220) că metoda comparației prin bonitare este metoda uzuală generală recomandată de Corpul experților tehnici din România, fiind de văzut și că și în situația în care s-ar fi utilizat o altă metodă rezultatul evaluării ar fi fost relativ același. Au mai învederat experții că au fost avuți în vedere toți coeficienții de influență caracteristici zonei în cauză, ținându-se cont de tranzacțiile imobiliare efectuate în zonă.
Astfel fiind, nu s-ar putea considera că experții ar fi stabilit în mod arbitrar ori cu încălcarea legii, ceea ce face neîntemeiat apelul declarat.
Se va respinge, deci apelul ca nefondat, în baza prevederilor art. 296.proc.civ.
În baza prevederilor art. 274.proc.civ. se va dispune obligarea apelantei la a-i plăti intimatei suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Acordându-i intimatei cheltuieli de judecată parțiale în apel, anume 1000 lei în loc de 1785 lei cât apelanta a solicitat, Curtea a avut în vedere, în sensul prevederilor art. 274 alin. 3.proc.civ. că în raport de activitatea concretă desfășurată de avocatul intimatei, anume depunerea de note de concluzii ( 42), suma acordată apare ca suficientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 692 din 03 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe apelantă la a-i plăti intimatei suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.VM/dact.MM
5ex./08.04.2010
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean
