Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 394/
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.238/A din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât -., lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 05.12.200, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Intimatul -. depune la dosar note scrise și solicită acordarea de daune morale, care sunt reprezentare de cheltuielile cu deplasările la instanțele de judecată.
Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului, față de valoarea precizată prin cererea reconvențională fila 27 fond și în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și de obiectul cauzei.
Intimatul solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei. Pentru justificarea cheltuielilor de judecată depune la dosar notă.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 03 mai 2007, sub nr-, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 29.05.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, acesta să fie obligat să-i permită trecerea la calea publică, pe terenul său în suprafață de 550. situat în comuna, județul V, în pct.Acasă", astfel cum se identifică în anexa nr.2 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în fapt, că pârâtul este fratele său și că, în urma partajului succesoral în cadrul căruia s-a dezbătut succesiunea părinților lor, și care s-a finalizat prin încheierea unei tranzacții, consfințită prin sentința civilă nr.1510/21.03.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, acesteia i-a revenit în lot un teren în suprafață de 2.500. situat în, pct.Acasă", având ca vecini: la -, la -, la -, la - și, iar pârâtului i-au revenit alte terenuri ce se învecinează cu cel al reclamantei.
Mai arată reclamanta că în urma acestei împărțeli, terenul din lotul său nu mai are ieșire la drumul public, iar trecerea de la acesta către calea publică se poate face numai pe terenul pârâtului, acesta fiind traseul cel mai scurt și cel mai puțin împovărător. Inițial, pârâtul a fost de acord să o lase să treacă pe terenul lui, dar ulterior s-a răzgândit, astfel că a fost nevoită să formuleze prezenta cerere, pentru a fi obligat pârâtul să-i permită trecerea pe terenul lui, spre calea publică, pe o lățime de 3-4. pentru a avea posibilitatea să ajungă la fondul înfundat ce-i aparține, în vederea exploatării agricole a acestuia.
Prin cererea reconvențională formulată de pârât și precizată la termenul de judecată din data de 13.12.2007, acesta a solicitat obligarea reclamantei-pârâte să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului pentru care solicită instituirea dreptului de servitute.
Prin sentința civilă nr.3294 din 29 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea principală precizată și a fost obligat pârâtul-reclamant să-i permită reclamantei-pârâte trecerea la calea publică, pe terenul acestuia în suprafață de 550,20. situat în comuna, județul V, pct."Acasă", colorat cu culoare în anexa nr.2 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert (36 dosar), ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale precizate la termenul de judecată din data de 13.12.2007 și admisă cererea reconvențională precizată la acest termen de judecată.
Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtului-reclamant suma de 173,32 lei pe an, cu titlu de despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului individualizat mai sus, asupra căruia s-a instituit dreptul de servitute.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, părțile din prezenta cauză sunt descendenți de gradul I ai autorilor G și și, în urma partajării bunurilor rămase de pe urma acestora, realizat în baza unei tranzacții consfințite prin sentința civilă nr.1510/21.03.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantei-pârâte i-a revenit în lot, alături de alte bunuri, un teren în suprafață de 2.500. situat în comuna, județul V, pct.Acasă", având ca vecini: la -, la -, la -, la - și, iar pârâtului-reclamant i-au revenit alte terenuri care se învecinează cu cel al reclamantei.
Aplicând pe teren sentința civilă menționată, invocată drept titlu de proprietate de către ambele părți, expertul a identificat proprietățile limitrofe ale acestora, concluzionând, pe baza unor determinări tehnice exacte, că terenul reclamantei-pârâte este loc înfundat, neavând nicio ieșire la calea publică, aspect constatat și de către instanță cu ocazia cercetării locale, efectuate la data de 25.03.2008.
Terenul în suprafață de 550,20, propus ca drum de trecere, are categoria de folosință arabil și asigură accesul normal de la proprietatea reclamantei-pârâte, la calea publică, iar contravaloarea lipsei de folosință a acestuia este de 173,32 lei pe an, așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză tehnică (63-64).
Conform art.616-619 od civil, proprietarul locului înfundat poate cere vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce.
S-a reținut că servitutea de trecere a cărei instituire se solicită prin acțiunea de față, fiind o îngrădire a caracterului exclusiv al dreptului de proprietate, nu poate fi stabilită decât în baza acordului părților și numai în schimbul unei indemnizații, dispozițiile art.616 și art.619 cod civil neprevăzând nicio excepție de la caracterul oneros al acestei sarcini impuse fondului aservit, astfel că proprietarul fondului dominant va fi ținut să-l despăgubească pe proprietarul fondului grevat de servitute, cu echivalentul lipsei de folosință a terenului utilizat pentru trecere.
Împotriva sentinței civile menționată și în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât a fost dată cu o apreciere eronată a probelor de la dosar și aplicarea greșită a legii, motiv regăsit în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concret, apelanta aderă la punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că terenul său constituie "loc înfundat" în sensul definit de dispozițiile art.616 Cod civil și că se impunea instituirea unei servituți de trecere în favoarea sa, dar consideră că nu trebuia obligată la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului afectat de servitute și prin urmare, trebuia respinsă cererea reconvențională introdusă de pârât.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.238/A din 21 octombrie 2008, respins ca nefondat apelul, reținând că art.6161Cod civil reglementează dreptul la despăgubire al proprietarului terenului pe care s-a creat o servitute pentru că este prejudiciat prin nefolosința lui.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, apelanta a susținut că nelegal prima instanță a omis să-i acorde cheltuieli de judecată, critică ce a fost privită ca neîntemeiată întrucât prin sentința apelată, instanța de fond a admis, atât acțiunea principală introdusă de reclamantă, cât și cererea reconvențională formulată de pârât, astfel că în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă și a dispus compensarea integrală a cheltuielilor de judecată, acestea fiind în cuantum aproximativ egal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
1. Art.304 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Hotărârea în considerentele căreia nu sunt arătate motivele de fapt și de drept care au dus la soluția pronunțată, așa cum prevede art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii. Prin urmare, se impune casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cererea apelantei nefiind examinată în mod echitabil, încălcându-se și dispozițiile art.6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în același sens pronunțându-se și prin hotărârea din 25 aprilie 2005 în cauza Albina împotriva România).
2. Art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ambele instanțe au încălcat dispozițiile art.274 Cod procedură civilă: prima instanță, pentru că, deși s-au dovedit cheltuielile făcute de reclamantă, nu pomenește nimic despre ele și nici despre vreo compensare; a doua instanță, tribunalul, a apreciat greșit, atâta vreme cât instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel, că a fost vorba despre o " compensare integrală a cheltuielilor de judecată, acestea fiind în cuantum aproximativ egal". Chiar și compensare dacă era, cheltuielile sunt vădit disproporționate și chiar și în ipoteza în care ele erau aproximativ egale, diferența, atâta vreme cât a fost solicitată, oricât de mică era, trebuia acordată.
Se solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv (sumele prevăzute de art.2821alin.(1), au fost convertite de drept în lei noi conform art.II din Legea nr.459/2006).
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită instituirea unui drept de servitute pentru un teren. Ca drepturi patrimoniale, dezmembrămintele dreptului de proprietate privată au o anumită valoare economică, ce se poate stabili prin raportare la valoarea patrimonială a dreptului real asupra căruia poartă dezmembramântul. Pe de altă parte, potrivit legii, în schimbul unei asemenea folosințe de către proprietarul fondului dominant asupra terenului fond aservit proprietatea unei alte persoane, se poate institui o despăgubire, ceea ce înseamnă că dreptul ce-l constituie obiectul judecății este unul cuantificabil din punct de vedere patrimonial. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul, fila 27 din dosarul de fond, se precizează valoarea terenului ce face obiectul judecății la suma de 1000 lei. Totodată, valoarea lipsei de folosință pentru terenul afectat de servitute este de 173,32 lei.
Cum valoarea obiectului litigiului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
de a îngrădi părților drepturi consacrate constituțional, întrucât această pricina s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare decât recursul, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respinse recursurile ca inadmisibile.
Va fi obligată recurenta, care a căzut în pretenții, potrivit art. 274 cod procedură civilă și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat, in sumă de 50 lei, dovedite cu înscrisul de la fila 112 din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V,- A, județul V, împotriva deciziei civile nr.238/A din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul GH..
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească intimatului-pârât -. suma de 50 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 17.12.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
