Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 431/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.2168 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești și împotriva deciziei civile nr.240 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.44/2009, eliberată de Baroul Argeș și avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.37, eliberată de Baroul Dâmbovita și intimatul-pârât, asistat de avocat, care răspunde și pentru intimata lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.27/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 4 martie 2009, eliberată de Trezoreria Municipiului Pitești.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar și două planșe foto, ce reprezintă lățimea ultimei deschideri a căii de acces existente. Întrebat fiind de către instanță, arată că servitutea de trecere ar putea avea o suprafață totală de 14.
Recurentul-reclamant G, precizează, la întrebarea instanței, că valoarea terenului în suprafață de 14. este într-un cuantum aproximativ de 50 milioane de lei vechi, deci sub un miliard de lei.
Curtea, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, precum și de valoarea precizată la acest termen de judecată, pune în discuția părților excepția legalității și admisibilității căii de atac, urmând a se pune concluzii și pe motivele de recurs.
Avocat, pentru recurent, solicită respingerea acestei excepții în raport de practica instanțelor judecătorești, precum și de faptul că, în cazul servituților de trecere sunt prevăzute două căi de atac.
Tot pentru recurent, avocat pune aceleași concluzii, cu motivarea că servitutea de trecere nu este evaluabilă în bani, iar în cauză pârâții nu au solicitat despăgubiri.
Avocat solicită admiterea excepției și respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere faptul că obiectul acțiunii are caracter patrimonial, evaluabil în bani.
Avocat, având cuvântul asupra fondului cauzei, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. Sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, pentru faptul că recurentul a fost lipsit de apărare, prin nepermiterea administrării probatoriilor solicitate. Tribunalul, în motivarea hotărârii, a arătat că hotarele proprietăților sunt irevocabil stabilite, însă obiectul acțiunii nu era "revendicare", ci "servitute de trecere".
Avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare, având în vedere că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și nu s-au administrat probe care să lămurească instanța, care și-a întemeiat soluția adoptată pe susținerile părților și pe probe extrajudiciare.
Avocat, având cuvântul asupra fondului cauzei, solicită respingerea recursului, având în vedere că sunt invocate critici ce nu pot fi încadrate în pct.6-9 ale art.304 Cod procedură civilă. De aceea, recursul este nefondat, formulat cu rea-credință, în condițiile în care limitele proprietăților sunt stabilite în mod irevocabil, verificându-se astfel și valabilitatea actelor de proprietate. Probele administrate în fața instanței de fond sunt lămuritoare, în sensul că la interogatoriul administrat s-a recunoscut faptul că fâșia de teren rămasă are următoarele dimensiuni: 2,84 x 3,11 metri. Se poate concluziona, raportat la concluziile raportului de expertiză și la interogatoriul administrat, că recurentul a lucrat terenul în permanență, fără a avea un acces îngreunat și fără a fi împiedicat. Se mai arată că în apel instanța a pus în discuția părților suplimentarea probatoriului, însă reclamantul s-a opus efectuării unui raport de expertiză, deși era o probă utilă, în raport de recunoașterea limitelor la interogatoriul administrat. În acest sens depune la dosar concluzii scrise și solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat arată că terenul este în forma literei "L", iar o altă variantă de acces la teren ar fi mult mai costisitoare.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.11.2007 pe rolul Judecătoriei Pitești, sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să-i permită accesul de la imobilul din- la terenul dobândit prin cumpărare de la moștenitorii defunctei, situat la sud de proprietatea sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că cele două trupuri de teren, proprietatea sa, au fost cândva un trup comun. Întrucât pârâții au cumpărat cu chitanță sub semnătură privată, devenit ulterior titlu, de la aceeași autoare, o porțiune de teren care se intercalează între cele două parcele, terenul său devenind astfel loc înfundat, iar cel mai scurt drum de ieșire la calea publică spre cealaltă proprietate a sa, este pe terenul pârâților și afectează numai 7. liniari.
În drept, au fost invocate prevederile art.616 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că dețin în str. - - un teren în suprafață de 250. cumpărat prin act autentic, iar în prelungirea acestuia au mai dobândit, cu act sub semnătură privată, încă 200. numai că, în urma unor judecăți succesive, inclusiv cu reclamantul, s-a constatat că sunt proprietarii suprafeței de 109. în continuarea celei de 250.
La data cumpărării terenului de către reclamant, acesta a cunoscut că pârâții dobândiseră cu chitanță de mână 200 din terenul pe care urma să îl cumpere, dar și-a asumat acest risc. Mai mult, reclamantul nu deține vreun teren ce ar reprezenta loc înfundat, prezenta acțiune fiind numai un abuz al acestuia.
Reclamantul și-a precizat cererea la data de 29.01.2008, în sensul că solicită drum de trecere cu utilaje pentru exploatare agricolă între proprietatea sa, notată pe schița de la fila 23 cu A, dobândită conform titlului de proprietate nr.18815/05.08.1993 și porțiunea notată cu B obținută prin contractul de vânzare-cumpărare nr.652/2000, prin proprietatea pârâților, pe suprafața notată cu
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.2168 din 08 aprilie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâților și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, pe baza probelor administrate, că terenul pentru care reclamantul solicită drum de trecere cu utilaje pentru exploatare agricolă nu este "loc înfundat", în sensul art.616 Cod civil, având acces la calea publică pe un teren aflat tot în proprietatea reclamantului, iar dimensiunea căii de acces a fost restrânsă de către reclamant prin garajul edificat pe proprietatea sa.
S-a apreciat că apărarea reclamantului, în sensul că lățimea cuprinsă între 0,5-1,00. nu este suficientă pentru a se trece cu utilajele agricole, nu poate fi avută în vedere, dat fiind pe de o parte - dimensiunea drumului de acces, iar, pe de altă parte - reclamantul a cunoscut situația litigioasă a terenului cumpărat cu contractul autentificat sub nr.652/2000 și a contractat pe riscul său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G, susținând, în esență, că este netemeinică și nelegală, cu motivarea că a fost lipsit de apărare și nu i s-a permis administrarea probei cu expertiză tehnică, esențială într-o acțiune în stabilirea servituții de trecere, expertizele avute în vedere de instanță au fost realizate în alte cauze și au avut de lămurit alte aspecte.
Se dezvoltă critica în sensul că, în realitate, terenul deținut de reclamant nu poate fi administrat, deoarece nu există o cale de acces normală, pe care să se poată trece cu utilajele agricole în vederea unei exploatări normale a terenului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282 și urm. Cod procedură civilă și art.616 Cod civil.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.240 din 28 noiembrie 2008, espins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul G este proprietarul a două suprafețe de teren, una de 900. conform titlului de proprietate nr.18815/05.08.1993 (15) și alta de 1.075,21. potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.652/15.02.2000 (18).
Pârâții și dețin în proprietate o suprafață de 250. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8875/20.05.1995 și o altă suprafață de 200. potrivit actului sub semnătură privată din 25.07.1997.
Între părți au avut loc numeroase judecăți civile și penale cu privire la terenurile dobândite în proprietate.
Prin sentința civilă nr.6971/17.09.2001 a Judecătoriei Pitești (37-39), rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că pârâtul este proprietarul suprafeței de 110. teren situat în satul și a fost obligat pârâtul să lase reclamantului G, în deplină proprietate și posesie, o suprafață de 90, situată în satul.
Prin sentința civilă nr.3653/15.10.2003 a Judecătoriei Pitești (40-41) și prin încheierea din 18.11.2003 de îndreptare a erorii materiale s-a explicat dispozitivul sentinței civile nr.6971/17.09.2001 a Judecătoriei Pitești, în sensul că s-au indicat vecinătățile corecte ale suprafeței de 110. pentru care s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtului.
Prin decizia civilă nr.236/R/27.09.2004 a Curții de APEL PITEȘTI (61-64), s-a statuat irevocabil cu privire la limitele terenurilor deținute în proprietate de către părți, în raport cu expertiza tehnică întocmită de inginerul.
Din schița întocmită de expertul (49) coroborată cu recunoașterile reclamantului la interogatoriu (56) a rezultat că cele două trupuri de teren proprietatea reclamantului sunt delimitate prin reperele 5-6-7-8-9-10-12-11-38-35-34-102-28-27-26-45 și 37-39-52-51-50-49-48-61-46-45-44-43-42-41-40-37.
Primul trup de teren are acces la Calea - - și acest trup de teren comunică cu cel de-al doilea printr-un drum de acces cu o lățime cuprinsă între 2,84 și 3,11.
Reclamantul a edificat pe proprietatea sa un garaj, reducând astfel, prin propria-i faptă, dimensiunile căii de acces la o lățime între 2,84 și 3,11.
Terenul, pretins loc înfundat, a fost cultivat, exploatat și administrat de reclamant pe calea de acces menționată.
Din analizarea acestor acte a rezultat că trupul de teren pentru care reclamantul solicită drept de trecere pentru exploatarea agricolă, comunică cu celălalt trup de teren, care are deschidere la drumul public, respectiv la strada - -, printr-o care îi permite reclamantului o exploatare și administrare corespunzătoare.
Critica formulată în apel d e reclamant, în sensul că în mod nelegal prima instanță i-a respins proba cu expertiză tehnică, a fost privită ca nefondată, reținându-se că proba nu este pertinentă, utilă și concludentă.
Tribunalul a reținut că, deși prin motivele de apel se solicită proba cu expertiză, totuși nu se dorește administrarea acestei probe în apel, ci în primă instanță, așa cum s-a statuat în preambulul deciziei.
Întrucât apelul are caracter devolutiv, sentința apelată fiind pronunțată pe fondul cauzei, proba cu expertiză trebuie administrată în apel, neexistând motive de desființare a acestei hotărâri, însă reclamantul, asistat de apărător ales, nu a înțeles să solicite și să administreze această probă în cadrul apelului.
Potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorul poate ordona administrarea probei pe care o consideră necesară, chiar dacă părțile se împotrivesc, însă, în cauză, tribunalul a reținut că proba cu expertiză tehnică nu era necesară, întrucât limitele proprietăților părților au fost tranșate irevocabil prin decizia civilă nr.236/R din 27 septembrie 2004 Curții de APEL PITEȘTI, dosar în care a fost efectuată o expertiză tehnică de către inginer, lucrare necontestată de părți, schița anexă reliefând cu claritate suprafețele în litigiu și că terenul reclamantului nu este loc înfundat.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva sentinței și a deciziei a formulat recurs reclamantul G, pe care le-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, lipsirea de apărare în sensul nepermiterii administrării probelor solicitate cu referire la expertiza tehnică ce a fost refuzată fără nicio justificare de către instanța de fond, care a reținut în mod nereal existența căii de acces cu dimensiuni mult mai mari decât în fapt și care nu permite exploatarea terenului, respectiv accesul cu utilaje agricole.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv (sumele prevăzute de art.2821alin.(1), au fost convertite de drept în lei noi conform art.II din Legea nr.459/2006).
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr.32/2008, pronunțată de Secțiile Unite, că cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de cererea introductivă de instanță și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că valoarea terenului ce constituie obiectul servituții este de sub 100.000 lei, conform precizării reclamantului, necontestată de pârâți, acțiune patrimonială supusă doar recursului.
Astfel, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită instituirea unui drept de servitute pentru un teren. Ca drepturi patrimoniale, dezmembrămintele dreptului de proprietate privată au o anumită valoare economică, ce se poate stabili prin raportare la valoarea patrimonială a dreptului real asupra căruia poartă dezmembramântul. Pe de altă parte, potrivit legii, în schimbul unei asemenea folosințe de către proprietarul fondului dominant asupra terenului fond aservit proprietatea unei alte persoane, se poate institui o despăgubire, ceea ce înseamnă că dreptul ce-l constituie obiectul judecății este unul cuantificabil din punct de vedere patrimonial. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea unei asemenea folosințe este mai mică de 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
de a îngrădi părților drepturi consacrate constituțional, întrucât această pricină s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrate decât recursul, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Văzând cererea intimaților, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurentul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 44, 45 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr.2168 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești și împotriva deciziei civile nr.240 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și .
Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimații-pârâți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.03.2009
Jud.apel: /Gh.
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
