Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 491/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 491
Ședința publică de la 4 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
Grefier - -
La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare a recursului civil promovat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.306/AC din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă cu aceasta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
-deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.606/14.02.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a admis acțiunea reclamantei B împotriva pârâților și -.
S-a instituit în favoarea reclamantei, pentru Schitul cel M situat în comuna, sat i de, o servitute de trecere pe proprietatea pârâților pe suprafața de 1910 mp teren conform variantei III din raportul de expertiză
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea supusă soluționării reclamanta a solicitat stabilirea unei servituți pe terenul proprietatea pârâților în favoarea "Sf. cel M", motivat de faptul că datorită faptelor personale ale pârâților nu mai există posibilitatea efectivă de ieșire la calea publică.
Conform art.616 cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Practica judiciară a statuat că prin "loc înfundat" se înțelege efectiv o suprafață de teren cu și fără construcții care nu are nicio ieșire la drumul public fiind înconjurat pe toate laturile de proprietăți sau învecinându-se cu forme de relief ce nu pot fi practicabile(râpe, dealuri abrupte, cursuri de ape, bălți etc.)
În cauză pârâții au susținut că reclamanta ca proprietară a terenului înfundat are și alte posibilități de acces la calea publică, sens în care se impune respingerea cererii acestuia.
În vederea stabilirii posibilităților concrete de acces la imobilul ce constituie loc înfundat, instanța a dispus efectuarea unei cercetări la fața locului prilej cu care a constatat că susținerea pârâților conform căruia există o altă posibilitate de acces la calea publică situată în partea de nord a proprietății reclamantei, este ă de fundament.
A reținut instanța și împrejurarea că înfundarea nu este rezultatul faptului sau neprevederii reclamantei, deoarece la data dobândirii proprietății asupra terenului în suprafață de 10000 mp pârâta i-a asigurat și accesul la calea publică chiar dacă această împrejurare nu a fost înserată expres în contractul de donație autentificat sub nr.102 din 17.01.1996 de, acesta reiese din înscrisurile ce au stat la baza autentificării contractului mai menționat și care au fost comunicate de cu adresa nr.686/20.12.2006.
La stabilirea concretă a drumului de trecere s-a ținut seama atât de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit ca și de nevoia celui care reclamă trecerea pe considerentul că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bună voie. În acest mod instanța a optat pentru stabilirea unei servituți de trecere care să respecte aceste criterii, variantă care de altfel este corespunzătoare căii de acces asigurată reclamantei cu prilejul întocmirii contractului de donație, respectiv pentru varianta III din raportul de expertiză.
Sub aspectul lățimii căii de acces instanța a considerat că e necesară 6 liniari întrucât distanța dintre drumul public și proprietatea reclamantei este de aproximativ 300 liniari iar configurația în a terenului nu asigură vizibilitate suficientă pentru circulație în siguranță dată fiind destinația imobilului proprietatea reclamantei respectiv locaș de cult, precum și configurația căii de acces așa cum a fost prevăzut la momentul încheierii contractului de donație.
Cu privire la obligația de despăgubire din partea proprietarului fondului dominat întrucât pârâții, ca proprietari ai fondului aservit nu au formulat o cerere în acest sens pe temeiul disponibilității părților prevăzut art.129 alin.6 Cod procedură civilă nu s-a dispus în acest sens.
Prin decizia civilă nr.306/AC din 4.10.2007, Tribunalul Neamț, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și - împotriva sentinței.
A reținut astfel instanța analizând motivele apelului, următoarele:
În fapt, prin contractul de donație 102 din 1996 pârâta - a donat Mânăstirii B suprafața de 10000 mp teren în vederea edificării "Sf. cel M".
Ulterior acestei donații s-a construit schitul "Sf. cel M" sub autoritate administrativă a Mânăstirii B cu bani colectați de la mai multe persoane delegate de B, printre care și pârâta - care a fost împuternicită în acest sens ajutând la edificarea.
După ce s-a construit edificiul apelanții-pârâți au alungat călugării de la B și au adus un alt preot de altă religie și care a declarat-o maică stareță pe pârâta - la sărbătorile de Paști din 2005.
Pârâta și soțul ei pârâtul au introdus acțiune în nulitatea actului de donație, acțiune respinsă prin sentința civilă nr.632/2005 menținută în apel în dosarul nr.2784/AC/2005.
La momentul acordului de voință consfințit prin actul de donație suprafața de 10000 mp avea acces la calea publică pe restul terenului pârâților-apelanți respectiv pe o lățime de 6 și lungime de 300.
Această cale de acces a fost folosită în mod continuu din momentul perfectării donației și până în anul 2005 când pârâții au contestat autoritatea Mânăstirii B asupra locașului de cult edificat în acel loc.
Schitul "Sf. " din care a funcționat sub jurisdicția Mânăstirii B s-a transformat în "Sf. din " sub autoritatea directă a PN, și, prin decizia civilă nr.564/2007.
Față de noua formă de organizare care creează personalitate juridică de sine stătătoare acestei instituții, instanța a dispus scoaterea din cauză a Mânăstirii B ca reprezentant al "Sf. cel M" și introducerea în cauză a Mânăstirii"Sf. ".
Scopul real al încheierii contractului de donație și anume construirea unui schit pe terenul donat a presupus cunoașterea locului și a poziționării căii de acces la drumul public.
Forma și dimensiunile acesteia au fost stabilite și acceptate de părți la momentul încheierii contractului de donație așa cum rezultă din schița anexă actului autentic nr.102/1996 și care se regăsește în configurația expertului de la judecata fondului, în varianta III.
În mod corect, a reținut prima instanță de fond întrunirea condițiilor art.616 Cod civil. De esența instituției juridice a servituții de trecere este aceea a armonizării interesului proprietarului locului înfundat de a-și exploata fondul - lucrul imposibil fără constituirea unei servituții de trecere - cu interesul proprietarului locului învecinat și care urmează a fi efectuat, servitutea trebuind să urmeze calea cea mai scurtă de natură a produce cele mai reduse prejudicii corelat cu dreptul proprietarului locului la despăgubiri.
Din acest punct de vedere acțiunea pârâților-apelanți de a se opune folosirii căii de acces întrebuințată cu această destinație încă din 1996, apare a fi un abuz de drept care trebuie sancționat de către instanță prin statuarea servituții legale în condițiile art.616 Cod civil, așa cum a procedat în mod judicios, prima instanță de fond.
În considerarea neprotejării acestui abuz de drept Tribunalul a înlăturat ca neîntemeiat primul motiv de apel având în vedere și faptul că până la ivirea conflictului(28 mai 2005) obținerea autorizațiilor de construcție în favoarea Mânăstirii B, organizarea șantierului în vederea construirii, alegerea locului de amplasare a construcțiilor au fost efectuate de către cei doi apelanți care au și folosit această cale de acces în tot acest răstimp.
de temei s-a reținut și cel de al doilea motiv de apel, considerentele primei instanțe sunt corecte și convingătoare rezultate în urma contractului nemijlocit cu situația din teren și este confirmată și de expertul care a efectuat lucrarea de expertiză.
Nefondat s-a reținut și de al treilea motiv de apel. Prin art.618 Cod civil legiuitorul a statuat că la constituirea servituții legale de trecere trebuie să se aleagă trecerea prin locuri ce ar provoca cea mai mică pagubă pentru fondul aservit deci se recomandă a se avea în vedere calea cea mai scurtă.
Lățimea căii de acces de 6 a fost hașurată în chiar schița avută în vedere de părți la data încheierii contractului de donație conform dosarului notarial și care a fost solicitat din oficiu de instanță.
În cazul în acre apelanții se consideră prejudiciați prin imobilizarea suprafeței de 1800 mp - cale de acces în favoarea reclamantei - pot solicita pe calea unei acțiuni separate, plata despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal și motivat au declarat prezentul recurs pârâții.
Un prim motiv a vizat nulitatea deciziei 306/AC/2007 motivat de faptul că instanța s-a pronunțat față de un alt pârât, respectiv, având în vedere că s-a dispus scoaterea din cauză a Mânăstirii "B"
Un alt motiv vizează faptul că instanța a soluționat cauza cu încălcarea dreptului la apărare și cu încălcarea principiului contradictorialității și oralității procesului civil, deoarece pentru termenul din 27.09.2007 când s- judecat apelul apărătorul apelanților pârâți a formulat cerere de amânare, instanța procedând însă la soluționarea cauzei, nici actele noi depuse și nici cererea de suspendare a cauzei nu au fost puse în discuția părților.
Pe fondul cauzei, au criticat soluția instanței de apel, ca fiind nelegală, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.616 Cod civil, în sensul că pretinsa proprietate a reclamantului nu este un loc înfundat. În dezvoltarea acestui motiv au susținut că din probele administrate de ambele instanțe a rezultat că în partea de vest a proprietății există vechiul drum național P N - Târgu
Față, chiar de ceea ce a reținut instanța, era necesară efectuarea unei probe cu expertiză tehnică, de natură să stabilească în ce măsură este practicabil acest drum.
Au mai arătat pârâții că varianta aleasă de instanță este păgubitoare servitutea fiind creată pe mijlocul suprafeței de teren proprietatea lor, astfel încât parcelele rămase sunt nefolosibile pentru aceștia, fiind afectată esența dreptului lor de proprietate.
Au mai arătat pârâții că instanța nu a avut în vedere că în prezent se află în curs de judecată în dosarul nr.5085/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț, pentru revendicare, precum și faptul că s-a reținut greșit că la data încheierii contractului de donație s-ar fi realizat o schiță anexă, cu stabilirea servituții.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor pronunțate.
Curtea, față de motivele de recurs, va reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv, în mod corespunzător a reținut instanța de apel succesiunea transmiterii calității procesuale a "Sf. "(de sub autoritatea Mânăstirii B, către "Sf. ", față de dobândirea personalității juridice).
În mod corespunzător au reținut instanțele aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.616 Cod civil; criticile recurentei privind posibilitățile de trecere până la un drum aflat la vestul proprietății, nu pot fi reținute, fiind stabilit și lămurit prin raportul la expertiză completat, coroborat cu celălalt probatoriu efectuat că în partea de vest, terenul nu se învecinează cu drum, ci cu teren, neavând acces direct la vreun drum, sau altă cale posibilă de acces.
Curtea, va reține că recurenții au fost cei care au avut inițiativa creării servituții către mănăstire, acest lucru, rezultând cu certitudine din chiar faptul lor, în sensul întocmirii la cererea lor a documentației cadastrale privind actualizarea bunului imobil prin evidențierea în documentația tehnică a parcelei 2 Dr. care asigură accesul la Schitul"Sf. cel M"( -593 extravilan).
Analizând însă poziționarea căii de trecere, curtea urmează a reține că instanța admițând acțiunea a stabilit un amplasament pe care de altfel nici intimata reclamantă nu l-a solicitat și care este mai împovărător pentru pârâți.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în temeiul art.616 Cod civil stabilirea unei servituți de trecere, conform căii de trecere deja create și folosite o perioadă de timp; argumentele instanței s-au bazat și pe situația existentă anterior între părți, și pe faptul că terenul pe care s-a construit provine de la pârâți(prin donație) și că aceștia au evidențiat această cale de acces în documentația lor colaterală.
Conform raportului de expertiză, varianta II reprezintă calea de acces amenajată ca atare și existentă. Deși raportul de expertiză, concluzionează și sub aspectul alegerii ca variantă mai puțin împovărătoare a variantei II, totuși instanțele au stabilit ca și cale de trecere varianta III.
Se poate observa că această trecere se află chiar în aproprierea gospodăriei pârâților, imobil casă și anexe, iar aceștia prin motivele de recurs au criticat inclusiv amplasamentul servituții, solicitând în subsidiar, prin concluziile puse în fața instanței stabilirea servituții, într-o altă amplasare spre marginea proprietății.
Sub acest aspect, curtea va reține că în ceea ce privește alegerea căii de acces aceasta urmează a fi stabilită conform variantei II din raportul de expertiză.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs acestea nu pot fi reținute.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, a principiilor procesului civil potrivit contradictorialitatea, curtea va reține că pentru termenul din 27.09.2007, avocatul pârâților a solicitat lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, iar instanța după ce a pus în discuția părților cererile și actele depuse pentru acest termen, a amânat pronunțarea cauzei. argumentându-se posibilitatea depunerii concluziilor scrise, astfel încât drepturile procesuale ale pârâților au fost respectate.
Față de acestea, curtea potrivit art.312 Cod procedură civilă, pentru considerentele reținute, va admite recursul și va modifica în tot decizia civilă a Tribunalului Neamț. În consecință, va admite apelul, va schimba sentința Judecătoriei Piatra Neamț în sensul instituirii în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe proprietatea pârâților pe suprafața de 1930 mp evidențiată conform variantei II, schița anexă la raportul de expertiză topo G, în loc de varianta III, cum s-a dispus.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cum admiterea recursului vizează alegerea amplasamentului servituții, situație pentru care intimata nu se află în culpă procesuală, Curtea, potrivit art.274(1) Cod procedură civilă va respinge cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul promovat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.306/AC din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia civilă nr.306/AC din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Admite apelul.
Schimbă în parte sentința civilă nr.606/14 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în sensul că instituie în favoarea reclamantei, pentru Schitul " cel M", situat în comuna, sat i de, județul Nos ervitute de trecere pe proprietatea pârâților, pe suprafața de 1930 mp, evidențiată cu punctele 1 Dr. și 2 Dr. delimitate cu culoare albastru deschis, pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică topo G, corespunzătoare variantei II, din raport, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în loc de varianta III cum s-a dispus.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondată cererea pentru cheltuieli de judecată formulate de recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi4 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Ptr. Judecător plecat
Președinte Instanță,
Red.sent.-
Red,dec../
Red.dec.rec.- -/18.06.2008
Tehn.- /3 ex.
18.06.2008/23-06.2008.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
