Speta Legea 10/2001. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.94/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 4 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.160 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.160/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția privind lipsa de calitate procesuală activă a contestatorilor, și, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorii, -, și împotriva deciziei nr.7/1 din 14.04.2005 emisă de intimata " Calor" P N, s-a constat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor revendicate constând în construcția situată în P N- și terenul aferent.
S-a stabilit că acești constatori sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii pentru parterul construcției în suprafață de 75,92 mp, constând în diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în cotă de 1/3 împreună pentru contestatorii, -, -a și; în cotă de 1/3 pentru contestatoarea și în cotă de 1/3 pentru contestatorul, acesta din urma condiționat de restituirea sumei de 106.317.840 lei vechi, reprezentând despăgubirile acordate prin Hotărârea nr.98/3.12.1996 a fostei Comisii Județene N pentru aplicarea Legii nr.112/1995 defunctei sale mame.
Intimata a fost obligată să soluționeze pe fond notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc sub nr.249/7.08.2001 cu privire la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri.
Totodată, prima instanță a respins ca nefondate capetele de cerere referitoare la constatarea existenței unor datorii reciproce între părți, acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcției și obligarea intimatei " Calor" P N la plata de daune pentru refuzul cu rea-credință
de a soluționa în termen legal notificările nr.249/7.08.2001 și 19/15.04.2004.
Contestația a fost respinsă, în ce privește pe contestatorii, și, întrucât aceștia nu îndeplinesc cerințele art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, pentru a fi considerate persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, iar celelalte dispoziții ale deciziei contestate au fost menținute, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 903, 40 lei.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimata " Calor", restituirea în natură a imobilelor constituite din construcția situată în P N - și terenul aferent de 300 mp și plata sumei de 2.000.000 lei vechi începând cu 15.04.2003, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu titlu de daune pentru refuzul cu rea credință de a soluționa în termen legal notificarea privind restituirea acestor imobile.
S-a solicitat, în ipoteza imposibilității restituirii în natură, acordarea de despăgubiri în echivalent, în sumă de 5 miliarde lei vechi și să se constate preluarea imobilelor de către stat, fără titlu valabil.
Contestația a fost completată și precizată ulterior, atât sub aspectul contestatorilor, cât și în ce privește obiectul. S-a precizat că au calitatea de contestatori, -, -a și -, iar în privința obiectului cererii, s-a precizat că se contestă decizia nr.7/14.04.2005 emisă de intimata " Calor", în sensul restituirii în natură a imobilelor teren și construcție situate în P N-, al acordării de despăgubiri bănești pentru partea din imobile ce nu poate fi restituită în natură și al constatării că părțile au datorii reciproce conform art.III din nr.OUG184/2002, cu menținerea capetelor de cerere referitor la constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilelor și plata de daune pentru refuzul soluționării în termen a notificării.
Prima instanță, raportat la dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, a reținut că în cauză a fost dovedit dreptul de proprietate al autorului contestatorilor asupra imobilelor în litigiu, prin anexa la Decretul nr.92/1952, act prin care aceste imobile au fost expropriate.
Față de actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că, având în vedere dispozițiile art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, contestatorii (cu excepția lui, și ) sunt moștenitori ai autorului abuziv deposedat și sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilelor.
Pentru ceilalți trei contestatori menționați, s-a reținut că aceștia sunt renunțători la succesiune.
Referitor la exproprierea autorului contestatorilor, prima instanță a reținut că aceasta a fost abuzivă, iar titlul statului asupra imobilului nu a fost valabil, deoarece dispozițiile art.1 din Decretul nr.92/1950 de expropriere contraveneau prevederilor Constituției din 13.04.1948. Astfel, s-a reținut că autorul contestatorilor a fost lipsit de dreptul la pensie, printr- măsură abuzivă, iar printr-o altă dispoziție abuzivă a fost expropriat fără a primi nicio despăgubire, tocmai pentru că nu avea calitatea de pensionar.
În ce privește restituirea imobilelor către contestatori, s-a reținut că etajul imobilului construcție nu a fost înstrăinat conform Legii nr.112/1995, astfel încât în mod corect s-a stabilit, prin dispoziția 7/1 din 14.04.2005 emisă de intimată, restituirea în natură. Parterul construcției însă, a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare 22/1997, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, situație față de care prima instanță, raportat la prevederile art.20 și art.18 lit.c din Legea nr.10/2001, a reținut dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prima instanță a reținut totodată că terenul aferent și partea de construcție înstrăinată în temeiul Legii nr.112/1995 nu se mai află în patrimoniul intimatei, astfel încât aceasta nu s-a pronunțat prin decizia contestată și în ce privește cele două imobile, notificarea fiind înaintată, sub acest aspect, la Primăria municipiului P
Stabilind cotele cuvenite contestatorilor moștenitori, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 la determinarea, în funcție de aceste cote, a despăgubirilor cuvenite.
Reținând, în temeiul Hotărârii nr.98 din 3.12.1996 a Comisiei Județene N pentru aplicarea Legii nr.112/1995, suma primită cu titlu de despăgubiri de către (mama contestatorului ), prima instanță, în aplicarea art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001, a stabilit că acest contestator urmează a primi despăgubiri pentru diferența dintre valoarea imobilului și valoarea actualizată a despăgubirilor încasate de mama sa.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea datoriilor reciproce ale părților, raportat la dispozițiile art.III nr.OUG184/2002, față de abrogarea acestui text de lege, prima instanță a respins cererea, având în vedere totodată și procedura specială reglementată în materia acestei compensări de art.22 titlul VII Legea nr.247/2005.
Capătul de cerere referitor la plata de daune pentru refuzul cu rea-credință de a soluționa în termen legal notificările 249/7.08.2001 și 19/15.04.2004 a fost respins, prima instanță reținând că în cauză nu s-a făcut dovada prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei sentințe contestatorii au declarat apel, prin care au criticat hotărârea Tribunalului Neamț pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că în mod greșit prima instanță a analizat aspecte vizând notificarea 249/2001, în condițiile în care a fost contestată decizia 7/2005, care a soluționat doar notificarea 19/2004. De asemenea, apelanții au arătat că imobilul cuprins în notificare nu a fost menționat în anexa la Decretul 92/1950, astfel încât preluarea la stat s-a realizat fără titlu. Sentința primei instanțe a fost criticată și în ce privește soluționarea capătului de cerere privind constatarea datoriilor reciproce, apelanții invocând greșita aplicare a legii, întrucât la data emiterii deciziei contestate dispozițiile Legii nr.247/2005 reținute de prima instanță nu erau în vigoare.
Analizând apelul formulat, Curtea reține următoarele:
Apelanții au înțeles să conteste decizia nr.7/1 din 14.04.2005 emisă de " Calor" PNp rin care a fost soluționată notificarea nr.19/2004 privind imobilul situat în P N-.
Din cuprinsul considerentelor și dispozitivului sentinței apelate rezultă că prima instanță a analizat și s-a pronunțat cu privire la această decizie. Chiar dacă în dispozitiv apare menționată notificarea nr.249/2001 (notificare adresată Primăriei municipiului P N), este cert că instanța a analizat legalitatea deciziei emisă de " Calor" cu privire la imobilul în litigiu.
Critica vizând preluarea imobilului, în proprietatea statului, respectiv existența unui titlu valabil sau preluarea în mod abuziv, este de asemenea, neîntemeiată. Apelanții au susținut că imobilul din P N- nu apare menționat în anexa la Decretul 92/1950, astfel încât preluarea în proprietatea statului s-a realizat fără titlu. Prima instanță a analizat însă întreg ansamblul probator și din actele depuse la dosarul cauzei a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1 și art.2 din Legea nr.10/2001. Astfel cum s-a reținut de altfel și în considerentele sentinței apelate, valabilitatea titlului statului nu are relevanță decât sub aspectul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1 alin.1 și art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001, iar prima instanță a reținut că apelanții sunt persoane îndreptățite, în sensul Legii nr.10/2001, să solicite restituirea imobilului preluat.
Referitor la motivul de apel privind constatarea datoriilor reciproce se rețin următoarele:
Prin dispoziția contestată, intimata a procedat la restituirea în natură pentru partea de imobil ce nu fusese înstrăinată, condiționat de restituirea despăgubirilor primite în temeiul Legii nr.112/1995.
Apelanții au solicitat aplicarea prevederilor art.3 din titlul II al nr.OUG184/2002, în sensul compensării unor obligații reciproce de plată.
Prin decizia 7/1 din 14.04.2005 intimata nu a stabilit însă în sarcina statului obligația de plată a unor despăgubiri, în sensul textului legal menționat.
Ulterior, această dispoziție legală a fost abrogată, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță, la data pronunțării sentinței, inaplicabilitatea dispozițiilor nr.OUG184/2002 invocate de apelanții-contestatori, procedura de compensare fiind cea prevăzută de art.22 titlul VII din Legea nr.247/2005.
Totodată, apelanții au înțeles să critice sentința primei instanțe și sub aspectul cuantumului sumei reprezentând despăgubirile primite pe procedura Legii nr.112/1995 și în ce privește nesoluționarea notificării cu privire la terenul aferent construcției.
Critica vizând cuantumul despăgubirilor reținut prin dispoziția emisă de intimată nu a făcut obiectul contestației formulată la prima instanță astfel încât, față de prevederile art.294 alin.1 Cod procedură civilă, nu poate fi analizat în apel.
Referitor la teren, acesta nu se află în patrimoniul intimatei " Calor", astfel încât nu putea fi cuprins în dispoziția contestată, situație corect reținută și de către prima instanță.
În completarea formulată la motivele de apel, sentința primei instanțe a mai fost criticată și referitor la respingerea contestației cu privire la contestatorii, și, încă această critică este neîntemeiată, având în vedere cuprinsul certificatului de moștenitor 67/7.05.1996 și dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, s-a invocat nelegala obligare la plata despăgubirilor primite în temeiul Legii nr.112/1995, în condițiile în care pentru parterul imobilului nu s-a procedat la restituirea în natură. Acest motiv de apel nu este întemeiat, având în vedere dispozițiile art.19 din Legea nr.10/2001.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, domiciliată în Târgu B,-, jud.G, a, domiciliați în B, str.-, -.D,.12, jud.B, cu același domiciliu, cu domiciliul în B, sector 6, Drumul, nr.56, -S4,.A,.4, toți trei prin mandatar, domiciliat în B,-,.D,.12, jud.B, împotriva sentinței civile nr.160 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta " Calor" P N, cu sediul în P N, str.-.-, nr.20, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red.sent.
red.dec../23.06.2008
tehnored./1.07.2008/13 ex.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș
