Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 633/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 633/
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 177/02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții și,lipsă fiind recurentul, intimații, și.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul se legitimează cu CI seria - nr.- eliberată de Poliția P N la data de 12.07.2002.
Recurentul se legitimează cu CI seria - nr. - eliberat de Poliția P N la data de 27.11.1995.
Instanța constată că la dosar a fost înaintată întâmpinare - prin fax - de către intimații, și și înmânează recurenților un exemplar.
Recurenții arată că au luat cunoștință la dosar de întâmpinările depune atât la data de 03.09.2008 cât și 15.09.2008 și nu au alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat și /sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul, având cuvântul, arată că părțile adverse au folosit acte false. Arată că au făcut fântâna în anul 1963 când terenul era al CAP-ului, intimații interzicându-le accesul începând cu anul 2001, prin construcția unui gard, deși fântâna nu se află pe terenul acestora. În aceste condiții, de circa 7 ani, ei utilizează ca sursă de apă un . aflat la circa 1 km însă iarna, când îngheață apa, situația este grea, neavând apă nici pentru animale. Mai mult drumul este greu accesibil, terenul fiind pietros. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea transportului în cuantum de 14 lei un drum dus-întors.
Recurentul, având cuvântul, arată că pe terenul în discuție au fost eliberate circa 5 rânduri de acte de proprietate iar în prezent lor li s-a interzis accesul, prin îngrădirea terenului. Față de întregul probatoriu administrat în cauză solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea transportului. Precizează că un drum dus-întors costă 14 lei.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin cererea introdusă și înregistrată sub nr. 1328/-, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții ȘI, solicitând a se dispune prin hotărâre judecătorească stabilirea unei servituți de trecere în favoarea lor, cu piciorul, cu animalele și cu atelajele de la proprietatea lor până la fântâna edificată lângă pârâul și până la pârâul, pe proprietatea pârâților, pe o lățime de 2. și pe o lungime de 100.l, obligarea pârâților de a le permite să ia apă de la fântâna edificată de ei lângă pârâul și din pârâul respectiv, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că pârâții în mod abuziv au obținut titlu de proprietate pentru un teren care include și calea lor de acces ce exista încă din anul 1963 către fântâna și pârâul, astfel interzicându-le să mai treacă pe terenul lor, că în această situație sunt determinați să se alimenteze cu apă de consum atât pentru ei cât și pentru animale de la o sursă de apă care se află la o distanță de 1 km depărtare de proprietatea lor și cum le-au închis calea de acces la singura sursă de apă mai apropriată de aceștia, s-au văzut nevoiți să promoveze prezenta acțiune.
La termenul de judecată din data de 19.02.2007, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări, prin care solicită introducerea în cauză, alături de ceilalți pârâți și a numiților și, proprietari ai fondului aservit și a li se pune acestora în vedere să depună titluri de proprietate pentru terenurile lor.
În cauză, la solicitarea părților, a fost efectuată expertiză topo și au fost audiați martori, iar părțile au mai depus, de asemenea o serie de înscrisuri în susținerea intereselor lor.
În raport de concluziile expertizei efectuată în cauză, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul introducerii în calitate de pârât și numitului, proprietarul terenului pe care se găsește sursa de apă respectivă, termen la care instanța a dispus în sensul celor mai sus solicitate.
La termenul din data de 30.04.2007, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la prezenta cauză, constatând îndeplinite cerințele art. 164 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 4951/03.12.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra -N în dosarul nr- s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea pentru următoarele considerente:
În fapt,reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții a se dispune stabilirea unei servituți de trecere atât cu piciorul, cu animalele și cu atelajele de la proprietatea lor până la sursa de apă cea mai apropriată de ei situată lângă pârâul și până la acest ,pe terenul proprietatea pârâților, să le permită accesul de a lua apă din fântâna respectivă și din, cu cheltuieli de judecată.
Conf. art. 618 cod civil la constituirea servituții de trecere trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar provoca cea mai redusă pagubă pentru acela pe al cărui urmează să fie deschis terenul, chiar dacă în principiu cum rezultă din art. 617 Cod civil, se recomandă în mod obișnuit trecerea cea mai scurtă.
Aceste prevederi însă sunt destinate să diminueze paguba provocată fondului aservit căruia i se impune o sarcină care conduce la știrbirea dreptului proprietarului, chiar dacă aceasta reprezintă unica soluție pentru folosirea locului înfundat.
Or, în lumina acestor dispoziții legale sus enunțate, instanța este obligată să țină seama în egală măsură atât de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit cât și de nevoia celui care reclamă trecerea, caz în care numai în această măsură se poate garanta utilizarea netulburată a servituții de trecere și respectarea sa de bună voie.
Pe de altă parte art. 616 Cod civil prevede în mod expres faptul că, numai proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu mai are nici o ieșire la drumul public, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Raportat la speța de față, instanța constată că reclamanții înainte de toate nu au făcut dovada că terenul lor este loc înfundat în sensul dispozițiilor legale precizate mai sus, aspect confirmat prin concluziile expertizei efectuată în cauză, din care mai rezultă faptul că reclamanții au posibilitatea de a lua apă de la altă sursă de apă, cea arătată de pârâți, care este asemănătoare cu sursa de apă la care în fapt reclamanții au solicitat instituirea servituții de trecere respective, care într-adevăr se găsește la o distanță mai mare decât cealaltă sursă de apă, cu mențiunea că sursa indicată de pârâți este una amenajată, obiectivul fiind curățat și întrebuințat de oamenii din zonă, cealaltă, la data efectuării expertizei nefiind curățată și ca atare neputând fi folosită scopului ei.
Mai mult reclamanții nu au demonstrat că se află în imposibilitate absolută de ajunge la obiectivul solicitat, respectiv la sursa de apă respectivă în condițiile în care au la îndemână o altă posibilitate de a se folosi de o altă sursă de apă,de această dată potabilă,sursă care este una amenajată, chiar dacă ea se află la o distanță cu puțin mai mare decât cea până la sursa de apă solicitată de reclamanți, sursă de la care atât reclamanții dar și alte persoane din comună s-au folosit până în prezent.
Cert este faptul că reclamanții erau îndreptățiți să reclame o astfel de servitute în situația în care nu exista cealaltă posibilitate pentru ei de alimentare cu apă, sursă până la care nu se impune crearea pentru ei a unei servituți de trecere, dat fiind faptul că accesul la ea se poate efectua pe str. -, acces de care se folosesc diferite persoane din aceeași comună.
Totodată servitutea solicitată de reclamanți constituie în fapt o cale de acces care pentru a se trece cu atelajele pe ea trebuie obligatoriu amenajată ca atare, în prezent așa cum de altfel a concluzionat și expertul, acest teren în unele locuri este accidentat și în special înspre malul pârâului, ceea ce necesită un loc de întoarcere din înapoi la strada - mult mai mare.
Dacă s-ar crea această servitutea în modalitatea cerută de reclamanți, instanța mai apreciază că prin aceasta s-ar afecta esențial dreptul de proprietate ce aparține mai multor proprietari, deoarece ea ar trebui instituită pe mai multe terenuri, care aparțin în fapt tuturor pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanții au arătat, în esență, că prima instanță a dat o interpretare eronată a probelor administrate în privința incidenței art. 616-618 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 177/AC/02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins, ca nefundat, apelul cu următoarea argumentație:
Potrivit art. 616 Cod civil numai proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu mai are nici o ieșire la drumul public, poate reclama o trecere pe la vecinul său.
Prin loc înfundat se înțelege acel teren care este încorporat de alte proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică.
Probele administrate în cauză, în special expertiza topo, elucidează, pe deplin, situația de fapt, care stabilește că terenul proprietatea reclamanților nu are caracterul de loc înfundat și că în plus reclamanții au posibilitatea de a lua apă de la o altă sursă de apă, ce este asemănătoare cu sursa de apă la care, în fapt reclamanții au solicitat instituirea unei servituți de trecere.
Planșa anexă la raportul de expertiză atestă situația menționată, iar expertul arată și faptul că proprietatea reclamanților nu se învecinează direct cu proprietatea pârâților, între aceste proprietăți fiind situată str. -.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. În esență, aceștia au criticat decizia recurată pentru greșita aplicare dispozițiilor art. 616 Cod civil. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, recurenții au invocat următoarele:
Sursa de apă de lângă pârâul a fost amenajată de către reclamanți în urmă cu 40 de ani. În toată această perioadă de timp, până în anul 2002 au folosit- și au curățat-o an de an.
Fântâna nu este pe terenul intimaților și este folosită și de către alți vecini din imediată apropiere sau chiar de către trecători.
Sursa de apă de la pârâul Doamna este la o distanță de 140 ml de gospodăriile lor,pe când fântâna de lângă la o distanță de doar 25 ml. Aceasta din urmă nu este întreținută și nu este curată.
Prima sursă de apă îngheață în fiecare în fiecare iarnă.
Calea de acces pentru fântâna de la pârâul Doamna este anevoios și foarte accidentat.
Fondul aservit este fânaț, astfel că prejudiciul pârâților ar fi foarte mic.
Intimații au depus întâmpinare la recurs ( filele 18-19) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe în recurs.
Verificând decizia recurată prin prisma motivului de recurs invocat de recurenți, Curtea apreciază că recursul este nefundat pentru considerentele ce succed:
Conform art. 129 alin.6 Cod procedură civilă " judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", iar conform art. 294 alin.1 Cod procedură civilă,care se aplică și în recurs, în căile de atac nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererile de chemare în judecată, reclamanții au solicitat stabilirea ( instituirea ) unui drept de servitute de trecere și nu constatarea unui asemenea drept pe temeiul uzucapiunii.
În aceste condiții ambele instanțe de fond au făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 616 Cod civil.
Conform acestui articol de lege, doar proprietarul al cărui loc este înfundat ( carenu are nici o ieșirela calea publică ), poate reclama un drept de servitute. Rezultă deci că această condiție cu privire la calitatea de loc înfundat a imobilului dominant este una esențială pentruinstituireadreptului de servitute.
Or, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că recurenții-reclamanți s-ar afla într-o asemenea ipoteză normativă.
De altfel, reclamanții nu au contestat niciodată că nu ar avea o altă ieșire la calea publică pentru procurarea apei. Ei invocă, în susținerea pretențiilor lor, doar vechimea unei stări de fapt și anume faptul că au folosit neîntrerupt fântâna de pe lângă, timp de aproximativ 40 de ani. Or, o asemenea stare de fapt este irelevantă în raport cu dispozițiile art. 616 Cod civil.
Toate celelalte apărări și/sau afirmații ale recurenților ar fi fost relevante cu condiția caîn prealabilsă se fi dovedit existența locului înfundat care, așa cum am arătat, constituie condiție necesară pentru instituirea unui drept de servitute în temeiul art. 616 Cod civil, invocat în acțiune de către reclamanți.
Față de aceste considerente Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 177/02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-,ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea recurenților privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red.sent.
red.apel./
red.rec.
tehnored./3 ex.
14/15.10.2008
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
