Obligație de a face. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 632/R
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 122/AC/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, lipsă fiind recurenții și.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intimatul se legitimează cu seri DG nr. - eliberat de Poliția P N la data de 22.10.1987; precizează că înscrisul aflat la fila 17 dosar reprezintă concluzii scrise. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea în lipsă iar intimatul nu are alte cereri de formulat și /sau excepții de invocat,constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului.
Intimatul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii din apel. Solicită obligarea recurenților la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, precizând că la un drum dus-întors plătește 40 lei.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5051 din 6.12.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra -N în dosar nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru obligație de a face formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat instanței să dispună desființarea anexelor gospodărești - de păsări și trei coșere de porumb - justificat de faptul că fuseseră edificate de pârât aproape de proprietatea lor fără autorizație și constituie o sursă de disconfort sanitar prin mirosul degajat de găini și șobolani.
În cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate, s-au solicitat relații de la Garda Națională de Mediu N și Primăria Municipiului N, s-a luat poziția pârâtului și s-au depus de către părți înscrisuri, probatorii pe baza cărora s-a constatat caracterul nefondat al acțiunii; astfel, s-a reținut că:
- părțile în litigiu au proprietăți limitrofe; pârâtul deține în curtea gospodăriei sale 2 coșere de cereale și un de păsări, la o distanță de 6,10 - 7,37 de imobil proprietatea reclamanților, conform constatărilor expertului. Acesta a concluzionat, referitor la starea construcțiilor menționate, că nu există neconformități cu privire la aplicarea și respectarea normelor de igienă sanitară.
- în Ordinul nr. 536/23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, în art. 16 se stabilește o distanță minimă de 10 pentru adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, dar sunt vizate adăposturi de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine, or în speță, cotețul aflat în curtea pârâtului adăpostește găini, astfel că nu sunt aplicabile aceste norme. De asemenea art. 11 se referă la ferme și alte unități, dispozițiile menționate nefiind incidente în speță.
- potrivit adresei nr. 13133/18.05.2007 emisă de N, în urma verificărilor efectuate în gospodăria pârâtului, s-a constatat că aceasta este menținută în stare de igienă corespunzătoare, nu s-a constatat prezența rozătoarelor și nu există pericolul unei epidemii ( fila 11 ) - concluzii ce sunt în concordanță și cu constatările expertului.
În acest context, prima instanță a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamanților, pârâtul fiind îndreptățit, în temeiul art. 480 Cod civil, să se bucure de prerogativele conferite de dreptul său de proprietate asupra imobilului, nefiind probate susținerile reclamanților potrivit cărora normele sanitar veterinare sunt încălcate, iar prin existența acestor coșere li se produc grave prejudicii; în aceste context, trebuie semnalată relația conflictuală existentă între părți, ce generat o serie de litigii de natură penală. În ceea ce privește cererea apărătorului referitoare la servitutea picăturii de streașină, prima instanță a reținut că aceasta este o cerere nouă, s-a formulat verbal cu ocazia dezbaterilor în fond, fiind completare la cererea inițială, făcută peste termenul stabilit de art. 132 Cod procedură civilă, astfel încât instanța a soluționat acțiunea în limitele în care a fost legal investită.
Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamanții, înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-.
Prin Decizia civilă nr. 122/AC/13.05.2008, Tribunalul Neamța respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Este adevărat că o serie de constatări ale instituțiilor administrative responsabile cu respectarea normelor de mediu și igienă, au constatat că pârâtul a nesocotit obligația sa de păstra curățenia în curtea proprietății sale, permițând propagarea minorului de la păsările pe care le deține și apariția rozătoarelor la coșerele în care a depozitat porumb.
Însă, această împrejurare de fapt nu poate conduce la măsura radicală de demolare a acestor construcții în care se adăpostesc păsările, respectiv în care este depozitat porumbul ci, așa cum au hotărât reprezentanții, pârâtul poate fi obligat să ia măsurile necesare dezinfectării, respectiv deratizării, să păstreze curățenia, să nu permită apariția mirosurilor și a rozătoarelor, astfel încât să nu deranjeze pe cei din jur, respectiv vecinii, cum este cazul în speță.
Din coroborarea probelor administrate în cauză ( înscrisuri, expertiză ), rezultă că aceste construcții au fost edificate cu mulți ani în urmă, pârâtul având această ocupație de a crește păsări pentru consum propriu; că aceste construcții, C1 și C2, respectiv cotețul nu prezintă neconformități care să contravină HG984/2005 și nici dispozițiile art. 610 Cod civil, singura obiecție fiind cea privind scurgerea apelor pluviale de pe construcția C 1, care însă nu face obiectul cauzei ( servitutea picăturii de streașină).
Nici gradul de uzură al acestor anexe nu îndreptățesc reclamanții să solicite demolarea lor, în condițiile în care această uzură, prin ea însăși, nu-i afectează pe reclamanți, care au reclamat doar prezența rozătoarelor și degajarea mirosului.
De asemenea, nici împrejurarea că aceste construcții sunt edificate fără autorizație nu poate conduce la demolarea la cererea reclamanților -vecini, această măsură putând fi dispusă doar pe cale administrativă, în condițiile legii.
Întemeiat a apreciat prima instanță că Ordinul nr. 536/23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației nu este aplicabil pentru creșterea păsărilor în gospodăriile individuale, iar apelanții au apreciat greșit faptul că instanța a considerat aplicabil acest ordin în cazul în speță.
Întemeiat prima instanță a considerat relevantă adresa nr. 13133/18.05.2007 emisă de N potrivit căreia, în urma verificărilor efectuate în gospodăria pârâtului, s-a constatat că aceasta este menținută în stare de igienă corespunzătoare, nu s-a constatat prezența rozătoarelor și nu există pericolul unei epidemii. Era și este firesc ca, în urma controalelor instituțiilor de specialitate, pârâtul să ia măsurile necesare pentru igienizare și deratizare, expunându-se altfel la sancțiuni.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că ulterior acestei date, pârâtul nu s-a conformat obligațiilor menționate, astfel că este neîntemeiată susținerea apelaților potrivit căreia pârâtul, în mod sporadic, își îndeplinește obligațiile de păstrare curățeniei, în curtea sa, astfel încât să nu prejudicieze pe cei din jurul său.
În termen legal, motivat și timbrat adecvat cu timbru judiciar de 0,3 lei și taxă timbru de 4 lei, împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către reclamanți, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea instanței de apel recurenții reclamanți au invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia justificat de următoarele considerente încadrabile în situația prevăzută de art. 304 pct.7:
- considerentele hotărârii sunt contrare dispozitivului întrucât se recunoaște lipsa autorizațiilor de construcție a anexelor, nerespectarea normelor de igienă și a distanțelor legale față de proprietatea vecină, însă se apreciază că măsura demolării lor poate fi dispusă numai pe cale administrativă;
De asemenea s-au mai invocat și următoarele:
- faptul că în mod greșit s-a reținut că nu s-a dovedit persistența situației de poluare și de insecuritate sanitară, deși existau dovezi că și după ce i s-a pus în vedere pârâtului să-și desființeze construcțiile, situația dezastruoasă imputată s-a menținut;
- că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra suplimentului de probatoriu solicitat prin cererea de apel;
- că probatoriile au fost selectiv reținute, prin înlăturarea celorlalte probe existente în susținerea acțiunii;
- că Tribunalul a apreciat greșit asupra lipsei competenței în desființarea anexelor pe motiv de neautorizare și de nerespectare a normelor de mediu, trimițând la organele administrative;
- nu s-a dispus ca măcar în subsidiar să se mute respectivele anexe la o distanță de 15 de proprietatea lor așa cum au cerut la fond.
În atare împrejurări, au solicitat, admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii restrânse fie sub aspectul desființării construcțiilor C2 și C3, fie al mutării lor.
Au depus în susținerea recursului acte medicale privind starea sănătății recurentului ( fl. 7,8 ) și fotografii redând situația din teren ( fl. 9-13 ), iar pentru termenul din 15.09.2008 au depus concluzii scrise ( fl. 21-22 ) solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Legal citat, intimatul pârât s-a prezentat, nu a formulat întâmpinare ci doar a depus concluzii scrise ( fl.17 ) prin care a solicitat respingerea recursului justificat de faptul că hotărârile instanțelor anterioare sunt legale ținând seama că anexele sunt edificate de peste 20, respectiv 30 de ani, și că nu afectează mediul fiind ținute în stare de curățenie.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate și față de disp. art. 304, 312.pr.civ. se constată că acesta nu este întemeiat justificat de următoarele:
Considerentele hotărârii apelate nu sunt în contradicție cu dispozitivul său astfel încât să facă incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct.7 pr.civ.; astfel, instanța de apel nu a argumentat că pretențiile reclamanților ar fi întemeiate raportat la motivele invocate pentru ca în final să le respingă; ci în analiza tuturor argumentelor invocate de toate părțile în litigiu a constatat că:
- într-adevăr au existat situații când pârâtul nu a respectat normele de curățenie, însă aceste situații au fost sancționate de organele abilitate în domeniu, iar pârâtul s-a conformat ulterior obligațiilor ce-i reveneau, și că prin ele însele acestea nu pot îndreptăți a se dispune măsura demolării;
- într-adevăr anexele nu au fost edificate pe bază de autorizație, dar că autorizația pentru astfel de construcții nu este impusă de legea 50/1991 astfel încât să poată interveni instanța, ci cade în competența autorității administrative a aplica sancțiuni.
Prin urmare acest motiv va fi înlăturat.
În ceea ce privește celelalte motive invocate este de menționat că acestea nu constituie motiv de nelegalitate a soluției - neregăsindu-se între situațiile prevăzute de art. 304.pr.civ. - astfel încât să poată fi analizate pe calea recursului; mai mult, nepronunțarea pe unele dovezi solicitate ori aprecierea greșită a probelor nu mai constituie motive de recurs de la abrogarea punctelor 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. prin Legea 219/2005, respectiv OUG138/2000.
Mai trebuie menționat și că solicitarea cu caracter subsidiar nu putea primi o soluționare din partea instanțelor de fond - și cu atât mai puțin din partea prezentei instanțe - în condițiile în care apărătorul angajat al reclamanților a menționat-o pentru prima dată în concluziile pe fondul cauzei, depășind astfel limitele investirii instanței.
Toate de aceste considerente justifică conf. art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului ca nefondat.
În temeiul art. 274.pr.civ. va fi admisă cererea intimatului pârât privind obligarea recurenților la cheltuielile de judecată ocazionate de recurs constând în contravaloare transport P - N - B și retur.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 122 AC/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurenții-reclamanți să plătească intimatului-pârât suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( contravaloarea transportului ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red.sent.
red.dec.apel /
red.dec.recurs
tehnored. /2 ex.
18/19.09.
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
