Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie,Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.669/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.47/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de av. și intimata-pârâtă asistată de av..
Părțile au avut termenul în cunoștință.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei din apel și pe fond modificarea sentinței în sensul admiterii capătului de cerere privind instituirea servituții de trecere și cel privind ridicarea porților și a gardului.
În cauză există o hotărâre de partaj din 1999 prin care părțile au dobândit două suprafețe de teren. Printr-o sentință din 2000 s-a stabilit o servitute de trecere în favoarea recurentei. Ulterior, în anul 2004 printr-o altă sentință s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, recurenta dobândind și o suprafață de teren după mama sa.
Expertiza efectuată la fond a stabilit greșit suprafețele de teren, fără a avea în vedere partajul din 1999 iar instanța și-a însușit această expertiză.
În apel s-a încuviințat un supliment la expertiză, însă expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță. Astfel, nici în apel nu s-a depus la dosar o schiță exactă a situației terenurilor. S-a ajuns la concluzia că terenul recurentei este loc înfundat dar că nu este posibilă trecerea pe terenul intimatei. Însă nu este posibilă nici trecerea pe terenul surorii, care nu a fost parte în dosar. Trecerea trebuie să se facă pe terenul intimatei, pe unde s-a făcut și până acum.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere, din considerentele sentinței ar reieși o soluție favorabilă recurentei, însă în dispozitiv s-a dispus ridicarea doar a stâlpilor.
În concluzie, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Av., având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Hotărârile instanțelor de fond sunt temeinice și legale, atât cu privire la primul capăt de cerere privind servitutea, cât și cu privire la al doilea capăt de cerere. De asemenea, corect s-a pronunțat instanța de fond că daunele cominatorii nu pot fi acordate.
Solicită ca instanța să aibă în vedere doar motivele de nelegalitate a deciziei din apel și nu aspectele de fapt invocate.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roman sub nr.4407/2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se instituie în favoarea sa o servitute de trecere pe terenul pârâtei situat în intravilan sat parcela 1/18/1 și 2 și obligarea acesteia să-și ridice stâlpii de fier și plasa de sârmă amplasate între proprietatea ei și cea a numitei, precum și poarta amplasată pe proprietatea ei, cu daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.3207/1999 a Judecătoriei Romana dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul rămas de la tatăl ei, care a fost împărțit de moștenitori, iar prin sentința civilă nr.1809/2001 a Judecătoriei Romans -a admis acțiunea sa împotriva pârâtei, instituindu-se în favoarea sa o servitute de trecere și că ulterior, prin sentința civilă nr.2625/2005 a Judecătoriei Romans -a realizat ieșirea din indiviziune și cu privire la bunurile rămase de la defuncta sa mamă; că nu poate avea acces decât pe proprietatea pârâtei care i-a permis până acum să treacă pe acolo, dar în prezent nu-i mai permite și în condițiile în care în anul 2004 pârâta a demolat o magazie este astfel posibilă instituirea unei servituți de trecere.
A mai arătat reclamanta că între proprietatea ei și a surorii sale pârâta a amplasat stâlpi de fier și plasă de sârmă și o împiedică să-și folosească terenul, că a ridicat o poartă pe terenul său care îi împiedică accesul în zona comună.
În dovedire, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, motivând că reclamanta poate, conform art.618 Cod civil, să solicite servitute pe terenul surorii lor, că poarta amplasată nu o împiedică pe reclamantă să-și folosească terenul ei care nu este înfundat în accepția art.616 Cod civil.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că prin sentințele civile nr.3207/1999 și nr.2625/2005 ale Judecătoriei Romans -a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de la defuncții și. Reclamantei și pârâtei în calitate de fiice, li s-au atribuit loturi de teren, conform schițelor întocmite în rapoartele de expertiză efectuate în acele cauze.
S-a mai reținut că terenurile părților au loc de acces și nu sunt locuri înfundate (raportul de expertiză tehnică care se coroborează cu declarațiile martorilor și ) iar reclamanta are acces pe terenul său, doar că în urma înțelegerii cu o altă soră a sa aceasta din urmă și-a ridicat o casă pe lotul ei și a îngustat lățimea de acces reclamantei la 1,20 suficient pentru accesul cu pasul sau mijloacele de transport ușoare.
Realizarea unei servituți de trecere pe proprietatea pârâtei nu se poate face în condițiile existenței construcțiilor acesteia din urmă. O asemenea servitute s-ar putea realiza în favoarea reclamantei așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică sus-menționat, doar pe terenul surorii sale, care și-a ridicat casa și pe o porțiune din terenul reclamantei.
Astfel fiind, cererea pentru înființarea servituții de trecere s-a concluzionat că nu este întemeiată.
În privința celui de al doilea capăt de cerere, s-a apreciat că are caracter fondat, întrucât așa cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică sus-menționat, gardul din stâlpi de fier și plasă de sârmă a fost edificat de pârâtă pe terenul reclamantei.
În consecință, prin sentința civilă nr.930 din 3.04.2007 Judecătoria Romana admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei și a obligat pârâta să ridice gardul din stâlpi de fier și plasă de sârmă de pe linia dintre punctele40 și 34, redată în schița anexă a raportului de expertiză efectuat în cauză - fila 62 dosar.
S-a respins capătul de cerere privind înființarea servituții de trecere și a fost obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 208 lei - cheltuieli de judecată după compensare.
Soluția primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Neamț care prin decizia civilă nr.47 din 11.03.2008 pronunțată în dosarul nr.867/291 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:
- în condițiile respingerii apelului ca nefondat și în situația în care refacerea în apel a raportului de expertiză nu este însoțită de o schiță anexă, există riscul să intre în puterea lucrului judecat schița aferentă raportului de expertiză întocmit în primă instanță, raport eronat, prin care terenurile nu sunt identificate corespunzător; din considerentele deciziei recurate rezultă cu certitudine împrejurarea că instanța de control judiciar a avut în vedere schița inițială din dosarul de partaj succesoral nr.1911/1999, nu schița întocmită de expertul;
- în mod greșit s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să-și ridice stâlpii din fier și plasa de sârmă, amplasate între proprietatea reclamantei și a numitei și să-și ridice poarta amplasată pe proprietatea reclamantei întrucât zona comună de acces este amplasată pe proprietatea reclamantei și a surorii.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul capăt de cerere, în ceea ce privește susținerile recurentei cum că terenul său reprezintă un loc înfundat, instanța de apel a reținut acest lucru și a stabilit în mod corect că "la instituirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama nu numai de interesul celui ce va benefica de dreptul de trecere, ci și de interesul celui ce va suporta consecințele acestuia, trebuind să fie aleasă astfel încât fondului aservit să i se producă o pagubă cât mai mică" în acord cu dispozițiile art.618 Cod civil.
Intimata stăpânind construcții pe respectivul teren și, în același timp, recurenta având instituită, împreună cu aceasta, o servitute de trecere pe terenul surorii, pe o suprafață de 55,25 mp, modalitatea optimă pentru realizarea accesului reclamantei la proprietatea sa o constituie, astfel cum a stabilit și instanța, stabilirea unei servituți de trecere pe terenul lui, construcția edificată de către aceasta din urmă, cu acordul recurentei fiind, de fapt, cauza îngustării și limitării drumului de acces al recurentei.
Această cale de acces de 1,20 lățime este însă, astfel cum a apreciat și Judecătoria Roman, suficientă pentru trecerea cu pasul sau cu mijloace de transport ușoare, astfel că nu este necesar a se împovăra fondul intimatei în mod excesiv sau a se demola construcțiile pentru a permite o cale de acces.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs referitor la omisiunea instanței de a dispune și ridicarea porții de acces ce s-ar fi amplasat de pârâtă pe terenul proprietatea reclamantei, se constată că și acesta este nefondat întrucât respectiva poartă este amplasată pe zona comună de acces asupra căreia s-a instituit o servitute comună în favoarea reclamantei și pârâtei din cauza de față prin sentința civilă nr.1809/24.04.2001 a Judecătoriei Roman. Prin urmare, această poartă comună de acces nu afectează în niciun mod proprietatea reclamantei care nu este împiedicată s-o utilizeze pentru a pătrunde la terenul său.
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat la instanța de fond, concluzii care în legătură cu modalitatea de amplasare a gardului și a porții nu au înțeles să fie contestate de reclamanta ce a ridicat obiecțiuni doar asupra modului de identificare a proprietăților învecinate.
Față de considerentele expuse, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.47/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Obligă recurenta să achite intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință public, azi, 29 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- - Grefier,
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec./16.10.2008
tehnored./27.10.2008/2 ex.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Sorina Romașcanu
