Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 83/2008
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta Sibiu împotriva deciziei civile nr. 334/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Se constată că s-au depus concluzii scrise din partea recurentei pârâte Sibiu cu anexă extras din Dreptul comercial.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 29 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin Sentința Civilă nr. 3156/2007 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de SRL Sibiu împotriva pârâtei Sibiu precum și cererea reconvențională formulată de aceasta din urmă. Cheltuielile de judecată au fost compensate iar pârâta a fost obligată să plătească 62 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta a dobândit prin cumpărare la licitație terenul cu hala turnătorie nouă, imobil înscris în CF 48251 Sibiu nr. top 6856/1/5, teren în suprafață de 7930 mp.
Acest imobil se află în incinta pârâtei, ale cărei imobile sunt înscrise în CF 19037 Sibiu.
Imobilul reclamantei cu nr. top 6851/1 a rezultat prin dezmembrarea imobilului inițial, ce aparținea în totalitate pârâtei, respectiv din nr. top 6856/1 în suprafață de 72442 mp.
Această operațiune de CF s-a efectuat în baza schiței aferente încheierii de dezmembrare cu nr. 14434/3.12.1998, notată la.
-//-
Prin această dezmembrare s-au obținut 11 corpuri funciare noi, notate în foaia A de la la.
Imobilul de la s-a transcris în CF 48251 în favoarea reclamantei SRL.
Reclamanta solicită instituirea unui drept de servitute de trecere peste imobilul cu nr. top 6856/1/1 - căi de acces.
Pârâta la rândul său solicită stabilirea dreptului de servitute asupra imobilului aparținând unei persoane care nu este parte în proces, acest teren este în construcție, astfel că nu se poate constitui un drept de servitute.
Odată cu dezmembrarea imobilului inițial (top 6856/1), rezultă din actele depuse la dosar ( 55) că pe corpul funciar cu nr. top 6856/1/1 se notează dreptul de servitute de trecere cu piciorul și auto în favoarea celorlalte corpuri funciare dezmembrate, printre care și în favoarea corpului funciar cu nr. top 6856/1/5 teren cu hală turnătorie nouă, aparținând reclamantei.
Rezultă că și în favoarea imobilului deținut de reclamantă a fost instituit un drept de servitute de trecere exact pe imobilul pârâtei, vis a vis de care, prin prezenta acțiune reclamanta solicită instituirea aceluiași drept de servitute.
În această situație acțiunea promovată de reclamantă este lipsită de interes astfel că în baza art. 109 Cod pr. civ. a fost respinsă acțiunea.
Pe lângă acestea, din actele dosarului rezultă că există o altă variantă, mai puțin împovărătoare de ieșire la calea publică, însă pe terenul altei societăți, care așa cum s-a reținut nu a fost chemată în judecată.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins și cererea reconvențională. După notarea servituții în cartea funciară, pârâta are posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru această sarcină impusă fondului său.
În baza art. 276 Cod pr. civ. instanța a compensat cheltuielile de judecată până la suma de 125,5 lei și a obligat în baza art. 274 Cod pr. civ. pârâta la plata sumei de 62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SRL Sibiu solicitând schimbarea acesteia în parte, în sensul de a admite acțiunea formulată.
În motivarea apelului reclamanta susține că în mod nejustificat prima instanță a înlăturat și raportul și suplimentul la expertiza topografică din care rezultă cert că singura cale de ieșire directă la drumul public se poate realiza doar pe terenul intimatei.
Mai arată că în CF nu este notată nici o servitute de trecere deci propunerea făcută la dezmembrare nu are nici o valoare.
Prin Decizia Civilă nr. 334/12 noiembrie 2007 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr- a fost admis apelul reclamantei și schimbată în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii, instituindu-se servitute de trecere cu piciorul și vehicule cu tracțiune animală și mecanică, în
-//-
favoarea imobilului înscris în CF 48251 Sibiu nr. top 6856/1/5 proprietatea reclamantei și în sarcina fondului aservit înscris în CF nr. 19037 Sibiu nr. top 6856/1/1 proprietatea pârâtei.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 3000 lei despăgubiri pentru folosința servituții, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 794 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că apelanta reclamantă este proprietara imobilului (teren cu hală) înscris în CF 48251 Sibiu nr. top 6856/1/5 în suprafață de 7930 mp. Terenul a fost dobândit în anul 2004 prin cumpărare la licitație.
Acest imobil a fost inițial proprietatea pârâtei intimate fiind înscris în Cf 19037 Sibiu.
Imobilul înscris în CF 19037 Sibiu nr. top 6856/1 în suprafață de 72442 mp a fost proprietatea pârâtei fiind dezmembrat în 11 corpuri funciare noi în anul 1998. Cu ocazia dezmembrării s-a întocmit o schiță avizată de toate organele competente conform căreia pe imobilul nou format cu nr. top nou 6856/1/1 - căi de acces - se instituie o servitute de trecere în favoarea celorlalte zece imobile nou formate, între care se află și imobilul cu nr. top 6856/1/5 aflat astăzi în proprietatea reclamantei.
Schița de dezmembrare a fost făcută la data la care pârâta era proprietar pe întregul teren, deci cu acordul acesteia.
Atâta timp cât pârâta este cea care a fost de acord cu dezmembrarea terenului în 11 corpuri funciare noi (unele constituind locuri înfundate) în mod firesc ea a consimțit și la instituirea servituții de trecere în favoarea acestora.
Este abuzivă poziția pârâtei care prin fapta sa a creat locuri înfundate să refuze acum accesul la acestea sau să pretindă ca accesul să se facă pe terenul unui terț, chiar dacă acest acces ar fi mai scurt.
În plus, este evident că la cumpărarea imobilului său reclamanta a avut în vedere dezmembrarea care prevedea și servitutea de trecere asupra căilor de acces, în caz contrar fiind de neînțeles dorința de a achiziționa un imobil pentru care nu se poate realiza o exploatare normală.
Atâta timp cât servitutea a fost creată prin voința proprietarului ambelor fonduri (care la acea dată era pârâta) este evident că din eroare ea nu a fost notată în CF.
Ca urmare, prima instanță a greșit atunci când a respins acțiunea de față întrucât aceasta este singura cale pentru reclamantă de a-și valorifica dreptul său de proprietate față de poziția abuzivă a pârâtei.
Așa fiind, în baza art. 296 Cod pr. civ. tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că, în temeiul art. 612 Cod civ a admis acțiunea reclamantei și a instituit servitutea asupra imobilului înscris în CF 19037 Sibiu nr. top 6856/1/1, conform expertizei efectuate de expert și conform schiței de la dezmembrare inițială întabulată prin încheierea 14434/1998.
-//-
Nu s-a ales varianta din suplimentul de expertiză pentru că presupune trecerea peste două imobile identificate prin numere topografice distincte și, în plus, s-a arătat că pârâta a consimțit la servitute în forma ce va fi reținută atunci când, după dezmembrare, a indicat că imobilul cu nr. top 6856/1/1 reprezintă căi de acces.
În ceea ce privește cererea reconvențională deși este în parte întemeiată în ceea ce privește delimitarea concretă a servituții (mai restrânsă, 1688 mp conform expertizei) despăgubirile și obligarea la controlul de poartă, aceasta nu a fost admisă față de împrejurarea că pârâta nu a formulat apel în cauză.
Ca urmare, urmând principiul tantum devolutum quantum apelatum ce guvernează procesul civil român ca parte integrantă a principiului disponibilității soluția pronunțată de prima instanță în privința acțiunii reconvenționale, a fost păstrată nefiind atacată cu apel d e niciuna dintre părți.
Totuși instanța a acordat despăgubiri pentru atingerea dreptului de proprietate al pârâtei prin instituirea servituții întrucât această cerere se regăsește și în acțiunea precizată de reclamantă. ( 19 dos. fond).
Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la 3000 lei întrucât atât a cerut reclamanta prin precizarea sa, dar această sumă a fost indicată și de pârâtă prin încheierea din 21.03.2007 ( 70 dos. fond).
Chiar dacă prin cererea reconvențională s-a solicitat o sumă mai mare, s-a indicat că aceasta cerere nu a fost analizată de tribunal. Oricum o sumă mai mare nu se impune și față de împrejurarea că pârâta folosește și ea căile de acces, iar reclamanta folosește doar o parte din suprafața acestora.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Sibiu, în termen, motivat și timbrat, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului, păstrând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, invocând în drept disp. art. 304 pct. 1, 3, 7 și 9 Cod pr. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut în esență că în cauză sunt aplicabile disp. art. 4.56 din Codul comercial și că fiind vorba de un litigiu între două societăți comerciale, competența de soluționare cade în sarcina Secției Comerciale a Tribunalului. Că deși a invocat disp. art. 99 alin 2 din 387/2005, excepția a fost greșit respinsă.
Pe fondul cauzei, a susținut că reclamanta are posibilitatea de a ieși la drumul public, pe o cale mult mai scurtă, pe terenul unei terțe societăți comerciale.
Intimata a depus întâmpinare, motivată, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în baza art. 306 alin 2 Cod pr. civ. se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
Cu privire la prima critică, este de observat că aceasta este neîntemeiată. Obiectul litigiului este instituirea unei servituți de trecere,
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 83/2008 dată în dosar civil nr-
instituție tipică dreptului civil și care nu se încadrează în sfera comercialului, așa cum este reglementată de disp. art. 4.56 din Codul comercial și nr. 387/2005. Fondul dominant proprietatea reclamantei are caracterul unui fond înfundat în lumina art. 616 cod civil iar fondul aservit este proprietatea pârâtei recurente.
Servitutea instituită prin decizia atacată, a fost făcută conform schiței de dezmembrare făcută chiar de recurentă, atunci când a împărțit imobilul în 11 parcele care au constituit 11 corpuri funciare distincte.
Este corectă afirmația din motivarea deciziei atacate, că poziția recurentei este abuzivă, față de împrejurarea de mai sus, iar reclamanta, care a cumpărat parcela, fond dominant de la recurentă, a cunoscut această împrejurare, fiind de acord cu cumpărarea parcelei numai în aceste condiții.
Mai mult recurenta nu poate indica o cale de acces mai scurtă peste terenul unui terț (cumpărător și el de la recurentă) atâta timp cât aceasta, prin planul de parcelare a stabilit servitutea.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod pr. civ., să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Sibiu, împotriva Deciziei Civile nr. 334/12 noiembrie 2007 Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/18.03.2008
-,
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
