Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1061/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1061
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele Compania Națională de Ferate "CFR" SA și Compania Națională de Ferate "CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate C împotriva sentinței civile nr. 2874/06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicală Feroviară C, pentru, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă CNCF - Sucursala C consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, iar prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare și un script prin care cere judecarea în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Sucursala Regională de Ferate C pune concluzii de admitere a recursurilor așa cum au fost formulate și motivate.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2874 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, invocate de pârâta Compania Națională de Ferate CFR B,
S- admis acțiunea formulată de reclamanții Sindicală Feroviară C pentru, G, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Ferate CFR B și Sucursala Regională CF C și obligă pârâtele la plata ajutorului material aferent Zilei pentru anii 2006-2008 în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru anii 2006-2008, iar pentru anul 2007 diferența dintre ajutorul material cuvenit la nivelul clasei unu de salarizare pentru anul2007 și cel efectiv încasat, sume actualizate de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Instanța, în temeiul art.137 Cpc, analizând cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursalei Regionale CF C și excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1, lit. e Codul muncii, urmează a le respinge având în vedere următoarele considerente:
S-a reținut că reprezentații sunt salariații pârâtei Sucursala Regională C, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Potrivit art.64 din la nivel de unitate, pe anii 2005, 2006 și art.65 din la nivel de unitate pe anii 2007, 2008, instanța a reținut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua de un ajutor material, al cărui cuantum va fi cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare. Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Asupra excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala Regională C, o va respinge având în vedere că membrii de sindicat sunt angajații săi cu contract individual de muncă astfel încât are față de aceștia obligația plății tuturor drepturilor salariale și a celorlalte prime prevăzute în la nivel de ramură.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța o va respinge ca neîntemeiată apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283, alin. 1, lit."c" Codul muncii, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială, ori în speță drepturile solicitate se raportează la salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare. Se au în vedere și dispozițiile art.155 Codul muncii, conform cărora salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Pe fond instanța a reținut că salariații, în baza contractelor individuale de muncă, înregistrate conform dispozițiilor art.25 din Legea nr.130/1996, ar fi trebuit să beneficieze de acordarea ajutorului material cu ocazia Zilei, conform art. 64 din la nivel de unitate pe anii 2005-2006, și art.65 din la nivel de unitate pe anii 2007-2008, ajutor al cărui cuantum să fie de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare. Acordarea acestui ajutor fiind condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii în intervalul de un an anterior acordării acestuia.
În anul 2006 reprezentații trebuiau să beneficieze de un ajutor material pentru Ziua în cuantum de 310 lei, pentru anul 2007 s-a acordat, potrivit recunoașterii din precizarea din data de 05.10.2009 ( fila 26), doar 100 lei pentru fiecare salariat, deși suma ce trebuia acordată era de 407 lei, conform anexei I la. pe anii 2007-2008, iar pentru anul 2008 suma ce trebuia acordată pentru Ziua era de 500 lei, conform actului adițional la. înregistrat sub nr.1752/2008 la.
Susținerea pârâtei că a fost în imposibilitate de a acorda aceste drepturi salariale datorită dificultăților financiare cu care s-a confruntat unitatea pe perioada 2006-2008, nu poate fi reținută având în vedere că la nivel de unitate încheiate conform dispozițiilor legale constituie legea părților, iar motivul invocat nu exonerează de răspundere. Față de această situație și dispozițiile art. 40, alin.2 din potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din aplicabil și din contractul individual de muncă, coroborate cu dispozițiile art.236, alin.4 potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, instanța apreciază că reclamanții - membri de sindicat reprezentați, sunt îndreptățiți la plata ajutorului reprezentând prima de Ziua pe perioada anilor 2006, 2007 și 2008, astfel cum s-a solicitat prin precizarea la acțiune, respectiv diferențele neacordate cu acest titlu, pe anii 2006-2008, în raport de perioada lucrată de fiecare membru de sindicat reprezentat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Compania Națională de Ferate CFR SA prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate CFR SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, CNCF CFR - Sucursala Regională susține că în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2008 a acordat salariaților ajutoare materiale, cu încadrarea în fondul de salarii comunicat de Ministerul Transporturilor pe anii respectivi, iar prin acordarea unor alte sume de bani decât cele acordate s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pentru anul respectiv.
Compania Națională de Ferate CFR a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 79/2001, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Deși prin întâmpinarea formulată în cauză a arătat că în anul 2006 s-au acordat salariaților ajutoare materiale al căror cuantum a fost de 2.647 lei/salariat, sumă de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul (930 lei), instanța de fond reținut în mod greșit că unitatea nu și- îndeplinit obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă.
Compania Națională de Ferate CFR SA B susține, că având în vedere fondul limitat de salarii, CFR SA a fost în imposibilitate de acorda ajutoare, altele decât cele care au fost efectiv plătite salariaților.
Precizează că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată, o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant, apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil,care statuează ca "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, face imposibilă îndeplinirea acestei obligații".
Susține, de asemenea, că obligația angajatorului de achita drepturile pretinse de reclamantă, era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de recurs precum și în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă se constată că sunt fondate pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a obligat pârâtele la plata diferenței dintre ajutorul material cuvenit fiecărui membru de sindicat pentru Ziua feroviarului, aferente anilor 2006-2008 și sumele efectiv încasate.
Prin întâmpinarea formulată, Compania Națională de Ferate CFR SA a arătat că pe parcursul anilor a acordat salariaților ajutoare care depășesc suma stabilită prin contractul colectiv de muncă, apărare neanalizată în vreun fel de către instanța de fond. În aceste condiții în care apărarea angajatorului este în sensul că a acordat sumele pretinse, se impune verificarea susținerilor respective, verificare care nu se poate face decât printr-o expertiză contabilă.
Pentru stabilirea situației de fapt trebuie să fie determinate în concret sumele care se cuveneau fiecărui reclamant, sumele acordate efectiv cu titlu de ajutoare materiale pentru Ziua feroviarului pentru fiecare an, precum și eventualele diferențe rămase neachitate.
Potrivit dispozițiilor art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat. În speță, nu au fost administrate aceste probe obligatorii.
Se constată astfel că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
Este motivul pentru care în baza art. 312 pct. 5 Cod pr. civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare instanța să pună în discuția părților efectuarea unei expertize de specialitate pentru verificarea celor susținute de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Compania Națională de Ferate "CFR" SA și Compania Națională de Ferate "CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate C împotriva sentinței civile nr. 2874/06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicală Feroviară C, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/23.02.2010
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
