Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1087/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1087
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA -, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - - - House nr. 4-8, și de recurenta-reclamantă, domiciliată în comuna nr. 401, județul D, împotriva sentinței civile nr. 487 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, -, și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în Târgoviște, Bd. - nr. 7A, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/19.05.2009, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții, G, G, -, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector. 1, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 și 170 alin 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, reprezentând aprovizionare de toamnă - iarnă, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea cererii au arătat că sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din Contractele Individuale de Muncă, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă conform.
S-a mai precizat că, în contractele colective de muncă încheiat la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
Totodată, s-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata beneficiilor în conformitate cu art 139 CCM prin care pârâta negociază cu sindicatul modalitatea de acordare.
În drept au invocat prevederile art. 243, 283 alin.1 lit. c și 287 din Codul muncii, art. 41, 42, 99, 139 din CCM la nivel de societate pe anii 2005, 2006, 2007.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate, precum și extrase din CCM la nivel de ramură pentru anul 2006, 1994, 1997, 2004, 2005, 2007, adrese și Protocol între SC SA și.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, aceasta este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivează pârâta că aceasta nu corespunde unei identități între persoana reclamanților și cea titularului dreptului pretins, întrucât reclamanții se pretind creditorii sumei solicitate, iar pârâta ar fi debitoarea acestor obligații.
Pe fondul cauzei, se arată că aceste drepturi au fost incluse în salariu de bază așa cum rezultă din după anul 1997.
Referitor la cota de participare la beneficii nu se indică cuantumul sumelor, nici criteriul pe baza căruia se calculează și acordarea acestei cote se prevede numai pentru societățile comerciale cu capital majoritar de stat, neîncheindu-se nici un acord între pârâtă și sindicat conform art. 139 CCM.
A atașat întâmpinării copii de pe contractele colective de muncă, note de fundamentare privind salariile, acte adiționale și practică judiciară.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 487 din 25 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile invocate de pârâtă, a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești ce reprezintă aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, calculate conform art 176 din CCM nr.288 /2006 la nivel de ramură, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Totodată, s-a respins cererea cu privire la restul pretențiilor solicitate de reclamanți și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni, acesta nu se aplică în cauză, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de excepția lipsei calității procesuale active, s-a constatat a fi neîntemeiată, deoarece nu s-a invocat niciun motiv legal în susținerea ei, iar motivarea că între reclamanți și titularii dreptului pretins nu există identitate nu a fost luată în considerare, fiind vorba de aceeași persoană.
Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, tribunalul a reținut că, în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998, s-a prevăzut în art. 168 alin.2, că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate, în art. 176 alin.1, este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă, nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Prin urmare, s-a concluzionat că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288, publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007, s-a observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi, astfel că acestea sunt valabile doar pentru anul 2007 iar pârâta nu a făcut dovada că le-ar fi inclus în salariu pentru acest an.
Conform art.176(1) din acest contract pe anul 2006, în vigoare din anul 2007, rezultă că pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia în luna octombrie de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, încheiate la un nivel superior.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâta SC SA - Membru, în baza disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învederat că în baza art. 176 din CCM pe ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze în vigoare pe anul 2005-2006-2007 se ptevede că salariații vor beneficia de suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, drepturi bănești care nu i-au fost acordate și care nu au fost introduse în salariul de bază, astfel cum susține pârâta.
În ceea ce privește anii 2005 și 2006, recurenta-reclamantă consideră că CCM pe ramură 288/15.02.2006, acordă aceste drepturi la art. 230, conform căruia dispozițiile acestui contract produc efecte de la momentul înregistrării lui, respectiv 15.02.2006, și nu de la momentul publicării în Monitorul Oficial, astfel cum a reținut prima instanță.
În anul 2005, recurenta-reclamantă arată că era în vigoare CCM 53346/06/25.04.2000, modificat prin actul adițional 430/20.02.2005, care acorda suplimentările salariale începând cu luna octombrie 2005.
În consecință, recurenta-reclamantă solicită acordarea val. aprovizionării toamnă-iarnă și pentru anii 2005-2006.
Cu privire la acordarea cotei de profit, aceeași recurentă consideră că în baza art. 139 CCM, cota de profit se datorează, chiar dacă nu a fost negociată între părți în ce privește cuantumul și modalitatea de acordare, deoarece acest aspect nu poate fi imputat reclamantei.
Pârâta SC SA a criticat sentința recurată considerând că în cauză operează prescripția dreptului la acțiune conform art. 283 lit.e Codul muncii, nefiind incidente în cauză disp.art. 283 lit.c Codul muncii, întrucât drepturile prevăzute de art. 176 alin.1 CCM pe ramură sunt plasate la capitolul VIII privind protecția socială a salariaților și ca atare nu constituie drepturi salariale.
Aceeași recurentă consideră că reclamanții nu au calitate procesuală activă întrucât raportul procesual se derulează între sindicat ca reprezentant însărcinat cu negocierea pentru salariați și SC SA.
Pe fondul cauzei, pârâta consideră că suplimentările salariale reprezentând prime toamnă-iarnă au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel încât solicitările reclamanților sunt neîntemeiate, acesta fiind motivul inexistenței unor negocieri subsecvente.
Cu privire la cota din profit solicitată, recurenta consideră că acesta reprezintă un drept afectat de o condiție suspensivă în sensul că dreptul trebuie negociat, atât timp cât nu există criterii pentru a-l transforma dintr-o vocație într-un drept cert.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei sub toate aspectele conform art. 304 pct. 1.pr.civ. Curtea constată că motivele de recurs formulate de reclamantă sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, pârâta datorează salariaților reclamanți drepturi salariale suplimentare reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă, însă, în CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut la art. 168 alin.2 că aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, prevedere menținută și în CCM pe anii 2000 - 2002.
Pe anii 2005-2006, aprovizionarea de toamnă nu a fost prevăzută în CCM, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi.
În ceea ce privește plata beneficiilor prevăzute de art. 139 CCM la nivel de ramură, Curtea constată că aceste drepturi reprezintă o vocație atât timp cât nu există criterii pentru determinarea lor ca drepturi certe. acestor drepturi nu poate fi făcută decât prin negocieri între părți, în lipsa altor criterii.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea urmează să respingă motivele de recurs care vizează prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, considerând că acestia sunt beneficiarii stipulației cuprinsă de art. 168 din CCM la nivel de unitate, privind drepturile salariale solicitate.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea consideră că în cauză sunt aplicabile disp.art. 283 lit.c Codul muncii și nu disp.art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece drepturile solicitate au caracter salarial, indiferent de capitolul în care sunt prevăzute.
Așadar, Curtea urmează a se pronunța pe fondul cauzei, sens în care reiterează considerentele de mai sus privind introducerea val. aprovizionării de toamnă în salariul de bază al reclamanților, conform art. 168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anul 1998, dispoziție care nu a fost abrogată ulterior.
În consecință, prima instanță a acordat în mod eronat val. aprovizionării pentru toamnă pentru anul 2007, sub acest aspect sentința fiind netemeinică și nelegală, astfel încât în baza art. 312 alin.1 va admite recursul reclamantei, va modifica în parte această sentință în sensul respingerii și capătului de cerere privind aprovizionarea toamnă 2007.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, domiciliată în comuna nr. 401, județul D, împotriva sentinței civile nr. 487 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, -, și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în Târgoviște, Bd. - nr. 7A, județul
Admite recursul declarat de pârâta SC SA -, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - - - House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 487 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
2 ex./18.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
