Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 126
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenții Colegiul Național " "T și Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, împotriva sentinței civile nr.3307/PI/ din 16.10.2008 a Tribunalului Timiș, dată in dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare constată că prin sentința civilă nr.3338/PI/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată acțiunea civilă a Sindicatului Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T (în continuare, Sindicatul), în numele membrilor de sindicat, cadre didactice cu studii superioare, de la Colegiul Național " "T, având ca obiect plata de despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariul de bază brut lunar de 440 lei plătit de unitatea școlară pârâtă și acela care li se cuvine legal de 880 lei lunar, începând cu data de 01.01.2008 și până la data hotărârii judecătorești pronunțate în cauză.
Pentru a respinge această acțiune civilă, instanța de fond a avut în vedere considerentele ce urmează:
"Examinând în limitele competenței conferite de lege, legalitatea și temeinicia acțiunii în considerarea obiectului acesteia prin raportare la probatoriu administrat și în aplicarea dispozițiilor legale incidente, aceasta se privește a fi neîntemeiată, prin consecință se va respinge pentru următoarele considerente.
Într-adevăr potrivit dispozițiilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 aliniatul 1 se stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariați: a) muncitori: 1. necalificați = 1, 2. calificați = 1,2; b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este: 1. liceala = 1,2; 2. postliceala = 1,25; c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este: 1. școala de maiștri =1,3; 2. studii superioare de scurta durata = 1,5; d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare = 2. (2) de salarizare de la alin. 1 se aplica la salariul minim negociat pe unitate. (3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. 1 se va stabili ținând cont și de standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective. (4) Salariul de baza minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/ora, începând cu 1 ianuarie 2007.
Însă, în conformitate cu dispozițiile art. 12 al. 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, iar potrivit art. 3 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 pe anii 2007 - 2010 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, cu precizarea că prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În concluzie, se clarifică obiectul drepturilor supuse negocierii rezultând în mod evident că nu se pot efectua negocieri în domeniul salarizării personalului didactic întrucât salarizarea acestui personal - personal bugetar -, respectiv cuantumul drepturilor, este stabilit prin dispoziții legale de la care nu se poate deroga pe calea negocierii, astfel, reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile, contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, privind salarizarea, în revendicarea unor drepturi salariale ale membrilor de sindicat câtă vreme aceștia fac parte din categoria personalului bugetar, întrucât salarizarea acestui personal este reglementată de legi speciale"
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Sindicatul și pârâtul Colegiul Național " "
În motivarea recursului său, în sinteză, Sindicatul susține greșita aplicare a legii de către instanța de fond, prin sentința recurată, câtă vreme salariul membrilor de sindicat pe care îi reprezintă nu este stabilit printr-o lege specială sau alt act normativ care emană de la puterile statului, ci stabilit prin art. 40 (1) litera d din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010 )în continuare 2007 - 2010).
Pârâtul recurent susține în motivarea recursului său "modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de sindicat în reprezentarea salariaților menționați în ANEXĂ la cererea introductivă". Este evidentă eroarea în care se află acest recurent, întrucât acțiunea civilă a Sindicatului a fost respinsă "în tot", astfel acest recurs nu justifică nici un interes procesual al pârâtului recurent și fiind lipsită de obiect, urmează să fie respins pentru un astfel de motiv (art.82 alineat 1 Codul d e procedură civilă).
Recursul Sindicatului este fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului Colegiul Național " " T împotriva sentinței civile nr.3037/PI/ din 16.10.2008 a Tribunalului Timiș, dată in Dosarul nr-.
Admite recursul recurentului Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în tot, astfel:
Admite acțiunea intentată de Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, împotriva pârâților Colegiul Național " " T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T și îi obligă pe pârâți să plătească membrilor sindicatului recurent, cadre didactice la pârâtul Colegiul Național " " T pentru care condiția de a ocupa posturile didactice este aceea de a avea studii superioare, diferențele salariale rezultate din suma datorată conform cu art. 40 lit. d din pe anii 2007 - 2010 și suma efectiv plătită, începând cu data de 01.01.2007 și până la data prezentei decizii, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Notă:cu opinia separată a doamnei judecătoare în sensul respingerii recursului Sindicatului, ca nefondat.
La pronunțarea soluției in prezentul recurs am avut o opinie separată celei majoritare, în sensul respingerii recursului declarat de Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, cu următoarele argumente.
Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, "contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
În mod similar, art. 3 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 28895/29.12.2006, de care se prevalează reclamanții, prevede că, "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Or, din adeverințele depuse la dosar, rezultă că reclamanții sunt angajați ai unității școlare pârâte -Colegiul Național " " T, unitate de învățământ preuniversitar de stat, bugetară, de vreme ce, potrivit art. 16, coroborat cu art. 1 alin.1 din HG nr. 2192/2004,"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Astfel fiind, se poate constata că dispozițiile din art. 40 al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu se aplică reclamanților, de vreme ce salarizarea acestora este reglementată prin dispozițiile legale la care face referire pârâtul (personalul contractual didactic și didactic auxiliar din unitățile bugetare de învățământ este salariat potrivit Legii nr. 128/1997 și OG nr. 11/2007, iar salariile personalului nedidactic sunt stabilite conform criteriilor incluse în OG nr.24/2000 și OG nr. 10/2007). În concret, conținutul art. 48 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în varianta sa modificată, prevede stabilirea valorii salariului de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar pe baza unor coeficienți de multiplicare cuantificați in anexele I și II ale actului normativ in discuție.
Urmează că negocierea unor clauze în contractele colective de muncă (inclusiv în cel de la nivel național) referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite legal este exclusă prin art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996. Acesta este, de altfel, motivul pentru care nivelul minim de salarizare nu este stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ, cum, de altfel, recunosc și reclamanții prin cererea de chemare în judecată.
În atari condiții, trebuie considerat că salarizarea reclamanților la nivelul stabilit prin actele normative mai sus enunțate, care vizează acordarea și cuantumul drepturilor lor salariale, nu contravine Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, în sensul că dispozițiile art. 40 ale acestuia nu sunt aplicabile reclamanților, sfera de aplicare a convenției în discuție fiind limitată atât de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, cât de art. 3 alin. 2 din însuși Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național.
De asemenea, se constată că acest nivel de salarizare nu încalcă dispozițiile constituționale din art. 41 alin. 5, căci acestea garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, însă chiar Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe care reclamanții îl invocă exclude recunoașterea nivelului minim de salarizare instituit prin art. 40 alin. 4, precizând în art. 3 alin. 2 că în cazul personalului din instituțiile publice, bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile reglementate prin dispoziții legale. Pentru motive similare, vor fi înlăturate susținerile reclamanților referitoare la încălcarea de către pârâți a dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. d Codul Muncii, precum și cele privind efectul obligatoriu al normelor din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național în cazul în care contractele colective de muncă de la nivel inferior sau contractele individuale de muncă nu prevăd drepturi la nivel cel puțin egal cu cel stabilit prin clauzele sale.
Pentru argumentele expuse supra, am apreciat că se impunea a se conchide că motivele de recurs ale sindicatului, autor al acțiunii, nu sunt întemeiate, sens în care ar fi trebuit să se respingă recursul in baza art. 312 alin.1 /pr.civ. menținându-se sentința instanței de fond, care este legală și temeinică.
Cât privește recursul declarat de pârâta Colegiul Național " " T, împărtășesc opinia celorlalți membrii ai completului, în sensul respingerii acestuia, cu argumentul că autorul său nu avea interes să solicite reformarea sentinței de fond potrivit art. 304 ind.1/pr.civ. de vreme ce aceasta îi era în totalitate favorabilă.
JUDECĂTOR,
- -
Red../24.02.2009
Tehnored.:/24.02.2009
Red. / 20.02.2009
Tehnored../26.02. 2009
Prima instanță:,
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
