Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/CM
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă intimată " " C, cu sediul în Port, 34, județul C și de recurenții reclamanți intimați G, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1138/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în, str. -, bloc 13 SUD,. B,. 36, județul C, domiciliat în satul, comuna, județul și, domiciliat în, strada -, - 5,. A,. 18, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2009, susținerile părților fiind comunicate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților - reclamanți să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 02.04.2009 și la data de 06.04.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr-, reclamanții G,
, -, Și în contradictoriu cu pârâta au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant, pentru perioada 15 august 2005 până la încetarea raporturilor de muncă dar nu mai mult de 15 august 2008, indexat cu indicele de inflație la data plătii efective a: diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie; sumelor cuvenite cu titlu de suplimentari de Paști si C, calculate la nivelul salariului mediu la nivel.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții arata că, în Contractul Colectiv de Muncă la nivel se prevede un salariu de baza minim de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat. Acest contract colectiv de muncă nu a fost modificat prin acte adiționale anuale legal înregistrate.
Același contract prevede suplimentari salariale pentru sărbătorile de Paști si C în cuantum de un salariul mediu de bază, care nu s-a acordat.
Prin întâmpinare, SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că, începând cu data de 10 februarie 2006 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și-a încetat efectele prin acordul părților.
De asemenea, suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariul de bază în perioada 2003 - 2008, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel.
Prin sentința civilă nr. 1138 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanți.
A obligat pârâta să achite reclamanților diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale calculate prin aplicarea unui coeficient de 1,98 la salariul minim pe economie pentru determinarea salariului de bază pentru perioada 15 august 2005 - 10 februarie 2006.
A respins cererea acelorași reclamanți referitor la pretențiile pentru perioada 11 februarie 2006 - 15 august 2008.
A fost obligată pârâta să achite reclamanților drepturile reprezentând suplimente pentru sărbătorile de Paști și C calculate la nivelul salariului de bază mediu brut la nivelul SC SA după cum urmează:
- G - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, Paști 2006;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, Paști 2006;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005 și 2006, Paști 2006 și 2007;
- - C 2005, 2006 și 2007, Paști 2006 și 2007.
Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor acelorași reclamanți în referire la suplimentele salariale pentru Paști și
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și ca efect al renunțării la drept.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
colective desfășurate în cadrul, ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii nr. 1 din 14 decembrie 2001, s-au finalizat prin încheierea unui Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate înregistrat, potrivit susținerilor părților, sub nr. 2 din 14 februarie 2002 la. C cu respectarea clauzelor sociale din contractul de prestări servicii.
Conform acestui act, pentru munca prestată, fiecare salariat are dreptul la un salariu convenit la încheierea contractului individual.
individuale rezultate din negocierea contractului individual de muncă în baza contractelor colective reprezintă contravaloarea muncii salariaților, care este principala resursă a SC SA în condițiile respectării prezentului contract.
În cadrul SC SA, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
de bază minime pe nivel și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim indexat pe SC SA - conform art. 124(4) - a coeficienților din anexa nr. 4.
prevăzuți în anexa nr. 4. vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
De asemenea, potrivit art. 163, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu de bază mediu brut pe SA, stabilit conform prezentului contract.
Ulterior, efectele acestui contract au fost prelungite în timp de-a lungul anilor, ultima oară printr-un act adițional în care părțile au convenit să respecte actul pentru încă un an începând cu 10 februarie 2005 (actul fiind înregistrat la. C sub nr. 2 din 9 februarie 2005).
După aceasta, deși anual patronatul i-a invitat pe reprezentanții sindicali la negocieri colective, acestea nu s-au concretizat printr-un nou contract colectiv de muncă.
Prin Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile, respectiv angajatorul și sindicatul, au stabilit de comun acord că începând cu data de 10 februarie 2006 nu se mai prelungește valabilitatea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și înregistrat sub nr. 2/14.01.2002 la.
Începând cu aceeași data urmează a se aplica la nivel de societate Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră înregistrat la. sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000.
Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate, xecutarea sa fiind obligatorie pentru părți.
Cu referire la modalitățile de încetare a contractul colectiv de muncă, Codul muncii prevede că acesta nu mai produce efecte fie la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia, fie la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului fie prin acordul părților.
La nivel de grup de unități din industria petrolieră este încheiat, încă din anul 2000, un contract colectiv de muncă înregistrat sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000 la. În anexa nr. 1, printre agenții economici cărora contractul li se aplică, este enumerată și pârâta SC SA.
Prin acte adiționale succesive, contractul a fost prelungit cu diferite modificări.
Astfel, conform acestui act -în redactarea inițială- cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie
(pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă.
Fiecare din suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază (art. 170).
Pentru aceste motive, având în vedere că efectele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, care prevedea calcularea salariului minim prin raportare la indicele de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie s-au produs până la 10 februarie 2006, după această dată producându-și efectele contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități care nu mai conținea o astfel de dispoziție, a fost admisă în parte acțiunea.
În aceste condiții a fost obligată pârâta să achite reclamanților care nu au renunțat la judecată, diferențele de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, pentru perioada 15 august 2005 până la încetarea contractului individual de muncă, dar nu mai mult de data de 10 februarie 2006, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra acestei sume, de la data scadenței și până la cea a plății efective.
Cum contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (care prevedea acordarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat) și-a încetat efectele la 10 februarie 2006, iar contract colectiv de muncă de la nivelul superior aplicabil după această dată stabilea sume fixe drept sumă minimă (480 lei, 620 lei și 680 lei), a fost respinsă cererea reclamanților amintiți, pentru plata acelorași drepturi, pentru perioada ulterioară datei de 10 februarie 2006.
Având în vedere prevederile art. 163 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2005 - 2006, dar și prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități pentru anii 2006 - 2007 prin care se acordă salariaților suplimentări de Paști și C și cum pârâta nu a făcut dovada existenței unor acte adiționale (condiție cerută de contractul la nivel de unitate - pentru perioada 2005-2006) respectiv unor contracte la nivel de unitate (condiție cerută de actul la nivel de grup de unități - pentru perioada 2006-2007) prin care să se includă aceste drepturi în salariul de bază, așa cum rezultă din voința expresă a părților materializată în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2008 art. 168, fost obligată societatea pârâtă la plata, către aceeași reclamanți, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști, precum și celor de C începând cu data de 15 august 2005, inclusiv pentru anul 2007, raportat la data încetării raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, calculate la nivelul salariului de bază mediu brut la nivelul și indexate în raport de indicele de inflație și cu dobânda legală calculată la data plății efective.
Având în vedere motivele expuse instanța de fond a respins restul pretențiilor reclamanților referitoare la suplimentările salariale pentru Paști și aferente anului 2008.
Având în vedere dispozițiile art. 247 Cod procedură civilă, potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la drept, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și cum reclamanții, și au solicitat scris (prin acte autentificate) instanța de fond a luat act de actul de dispoziție al acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC SA și reclamanții prin apărătorul lor ales.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a formulat, în esență, următoarele critici:
Cu referire la expertiza contabilăinstanța urmează a constata că această probă era necesară și utilă soluționării cauzei, atâta vreme cât reclamanții intimați nu au precizat cuantumul drepturilor salariale solicitate iar societatea pârâtă a susținut că acestea au fost acordate în cuantumul legal, având în vedere susținerile formulate în apărare referitoare la actul juridic aplicabil.
De asemenea, era necesară și utilă soluționării cauzei și în ceea ce privește suplimentele salariale de Paști și C, în condițiile în care societatea pârâtă a susținut - conform actelor - că acestea au fost incluse în salarii.
Cu referire la capătul de cerere privind drepturile salarialese arată că instanța de fond a reținut următoarele:
- până la data de 10 februarie 2006, în cadrul SC SA au operat clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de societate, contract care prevedea în art. 124 alin. 4 că salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie iar convenția încheiată între SC SA și SA nu poate înlătura aplicabilitatea clauzelor contractului colectiv de muncă;
- Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 prin care s-a hotărât ca acest contract colectiv de muncă să nu se mai prelungească și pentru anul 2006 reprezintă voința părților semnatare cu privire la încetarea aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin Protocolul înregistrat sub nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au stabilit, ținând cont de faptul că anexa 1 contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră și înregistrat la. sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000 nominalizează SC SA ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract, patronatul și sindicatul reprezentativ au stabilit să înceteze cu 10 februarie 2006 aplicabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 12 ianuarie 2002. începând cu aceeași dată se vor aplica salariaților societății dispozițiile contractului colectiv de muncă de la grup de unități.
În ceea ce privește actul juridic aplicabil referitor la capătul de cerere privind acordarea unor venituri suplimentare cu ocazia și a Cului, recurenta a susținut că potrivit actului adițional la contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2003 - 2004, înregistrat la. sub nr. 9214 din 11 noiembrie 2003, art. 46 precizează că se reformulează alin. 2 al art. 168 cu următoarea formulare: "Începând cu anul 2003, suplimentările de la alin. (1) s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat,
conform modalității și în condițiile negociate cu și SA", comunicat către societatea recurentă prin grija, cu adresa nr. 102 din 13 noiembrie 2003.
La nivelul SC SA suplimentările salariale acordate cu ocazia și a Cului au fost introduse în salariul de bază, ala cum a fost stipulat în Protocolul nr. 6562 din 21 martie 2003 și în decizia nr. 30 din 1 februarie 2003, începând cu anul 2003.
Salariații SC SA au beneficiat, în cursul anilor 2003 - 2006 de aceleași drepturi salariale de care s-au bucurat salariații SA, iar suplimentările salariale acordate de Paști și C au fost introduse în salariul de bază începând cu anul 2003 iar fiecare indexare anuală a fost adăugată peste salariile deja majorate în 2003 cu suma de 625.000 lei, ce reprezenta media lunară a celor două suplimentări extraordinare.
Societatea recurentă a încheiat cu SA - Sucursala ar C un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr. 26296 din 14 decembrie 2001, pentru o perioadă de 5 ani.
Prin acest contract, în conformitate cu dispozițiile art. 7.3. "Pe toată durata contractului, (SC SA) se obligă să respecte în totalitate prevederile încheiat între și SA, semnând în acest sens un astfel de contract cu ar".
În fiecare an, raportându-ne la dispozițiile contractului de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001, la nivelul societății recurente au devenit aplicabile toate modificările aduse contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul SA.
Federația Sindicală ar, în calitatea sa de garant moral al respectării drepturilor salariale, nu a emis nicio adresă prin care să solicite societății recurente ca salariul minim pe societate să fie de 1,98 ori salariul minim pe economie, tocmai pentru că se știa foarte bine că la data transferului salariații ce s-au transferat în cadrul SC SA aveau salariul de încadrare sub cel prevăzut de către contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 12412 din 2 iulie 2002, iar în cadrul SC SA nu se puteau acorda drepturile salariale prevăzute la art. 128 datorită legislației speciale aplicabile -ului, prin care nu se puteau acorda drepturile salariale decât într-o anumită limită, aceea a încadrării în bugetul aprobat (HG nr. 886 din 30 august 2001, nr.OUG 79/2001 și nr.HG 1552 din 18 decembrie 2002), aspect evidențiat clar de faptul că salariații au fost preluați cu un salariu minim sub cel prevăzut prin contractul colectiv de muncă aplicabil la acel moment.
Indiferent de dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA, atâta timp cât au fost acordate toate majorările salariale de care au beneficiat salariații din cadrul Sucursalei ar C, recurenta apreciază că au fost respectate integral dispozițiile contractului de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001 sub aspectul clauzelor sociale inserate la capitolul 7.
Dispoziția imperativă a art. 7.3. din contractul de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001 "Pe toată durata contractului, se obligă să respecte în totalitate prevederile contractului colectiv de muncă încheiat între
și SA, semnând în acest sens un astfel de contract cu ar" ne arată că dispoziția din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății recurente, conform căreia salariul minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat nu poate produce efecte, textul neavând caracter imperativ, aspect ce reiese indubitabil din formularea sa (fiind formulat exact ca în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul în anul 2001, când oricum nu se acorda acest salariu minim dată fiind legislația financiară aplicabilă și pentru respectarea art. 7.3. din contractul de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001).
Prin Protocolul înregistrat sub nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au stabilit, ținând cont de faptul că anexa 1 contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră și înregistrat la. sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000 nominalizează SC SA ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract, să înceteze, cu 10 februarie 2006, aplicabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 cod civil coroborate cu dispozițiile art. 7 (2) din legea nr. 130/1996, părțile semnatare au stabilit, de comun acord, încetarea contractului colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002 și aplicarea la nivelul SC SA a contractului colectiv de muncă înregistrat la nivel de grup de unități din industria petrolieră, care era oricum aplicabil la nivelul SC SA ținând cont de prevederile art. 11 lit. b și 13 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Pentru motivele de recurs mai sus arătate, recurenta pârâtă a solicitat:
- în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, pentru a se administra proba cu expertiza contabilă, probă ce a fost respinsă de instanța de fond, cu încălcarea dreptului la apărare;
- admiterea excepției necompetenței teritoriale, disjungerea cauzei pentru reclamanții, trimiterea cauzelor spre competentă soluționare instanțelor competente din punct de vedere teritorial, în baza art. 284 alin. 2 din Codul muncii;
- în subsidiar, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și pentru perioada 15 august 2005 - 10 februarie 2006, precum și respingerea capătului de cerere privind suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței referitoare la respingerea acțiunii pentru plata drepturilor salariale pentru perioada ulterioară datei de 10 februarie 2006.
În subsidiar, în condițiile în care se vor păstra dispozițiile instanței cu privire la acordarea drepturilor pe perioada 15 august 2005 - 10 februarie 2006, recurenta pârâtă solicită ca aceste drepturi salariale la care este obligată să fie diferențe salariale nete, scăzându-se impozitele și taxele legale aferente.
Recurenta pârâtă a mai solicitat a se lua act că a renunțat la însuși dreptul pretins, conform actelor pe care le va prezenta.
În motivarea recursului, reclamanții au formulat, în esență, următoarele critici:
Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 nu poate fi considerat o cauză de reducere a drepturilor salariale anterior avute de recurenții reclamanți. Dacă s-ar putea reține că acest Protocol este valabil, atunci efectele sale s-ar produce numai de la data de 8 mai 2008, când a fost înregistrat la. C sub nr. 16170.
Decizia de prelungire a unitate și de trecere la. ramură este nulă și lipsită de efecte.
Conform art. 33 pct. 4 din Legea nr. 130/1996, încetarea contractului colectiv de muncă trebuie să fie notificată în termen de 5 zile la Direcția de muncă.
Prin așa-zisul Protocol nr. 888 din 20 ianuarie 2006 încheiat în detrimentul vădit al salariaților s-a convenit ca -ul SA să înceteze la termen, respectiv la 10 februarie 2006 și să intervină aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități ale cărui prevederi sunt minimale și inferioare în ce privește salarizarea.
Prin prisma art. 38 Codul muncii, această convenție de încetare a contractului colectiv de muncă este nulă.
Decizia de neprelungire a unitate și de trecere la. grup unități - nr. 888 din 20 ianuarie 2006 - nu a fost luată de părțile competente să încheie unitate.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 130/1996, patronatul este reprezentat prin organul de conducere iar salariații prin organizația sindicală reprezentativă.
Organul de conducere al SA este consiliul de administrație, iar nu doar directorul general care semnează respectivul protocol. Lipsește împuternicirea consiliului de administrație pentru directorul general.
de sindicat, conform Statutului, nu poate decide încetarea contractului colectiv de muncă fără o împuternicire expresă din partea adunării generale ori a consiliului sindicatului. Lipsește această împuternicire.
Articolul 4 pct. 1 Codul muncii dispune: "Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților". Prin Protocolul nr. 888/2006 recurenților reclamanți li s-a redus unilateral și implicit salarizarea convenită prin contractele individuale de muncă.
Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, sub nr. 15662 din 22 octombrie 2007 pct. 3, înregistrează că "SC SA: Are contract colectiv de muncă în vigoare, înregistrat la. C sub nr. 2/2002 (conform art. 4 alin. 1 coroborat cu art. 222 alin. 1 din nr. 2/2002 contractul se încheie pentru minimum 1 an, cu prelungirea tacită dacă nu încetează prin acordul părților; nu există notificare privind încetarea M; ca urmare, contractul e în vigoare)".
C, sub nr. 27473 din 13 noiembrie 2007, comunică Federației Sindicale ar, că în lipsa unei notificări privind încetarea contractului colectiv de muncă nr. 2/2002 încheiat la nivel SC SA, contractul figurează în evidențele instituției ca fiind în vigoare.
Salariații au primit înștiințări prin care au fost asigurați de menținerea acelorași drepturi salariale prevăzute în, cu mențiunea că dacă nu
sunt de acord cu transferul în interesul serviciului li se vor desface contractele de muncă cu art. 130 lit. a Codul muncii. În prealabil s-au schimbat note de transfer în interesul serviciului începând cu 1 ianuarie 2002.
Contractul de prestări servicii semnat și de sindicatele reprezentative în numele recurenților reclamanți, făcându-i pe aceștia parte contractantă, prevede expres că SA se obligă să preia de la cedent salariații cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SNP SA - Sucursala ar C și legislația în vigoare.
Articolul 234 al - ar prevede că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii. Drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului vor fi transferate integral cesionarului. și cesionarul au obligația dea informa și de a consulta anterior transferului sindicatul cu privire la implicațiile juridice, economice și sociale asupra salariaților, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu poate constitui, în contextul Legii nr. 130/1996 și a art. 238 alin. 3 Codul muncii, temeiul reducerii drepturilor salariale avute de salariați în baza unitate, nici chiar după încetarea efectelor juridice ale acestuia. Faptul că la nivelul acestei societăți nu s-a mai negociat și încheiat un contract colectiv de muncă nu presupune diminuarea salariilor tuturor salariaților prin reașezarea grilei de salarizare pe baza clauzelor contractului colectiv de muncă superior, ci menținerea acelorași drepturi salariale obținute anterior, calculate conform vechii grile de salarizare.
Practica judiciară a dezvoltat teoria drepturilor câștigate în materia raporturilor de muncă, aplicabilă în situațiile în care nu a intervenit o schimbare a condițiilor de muncă.
Pentru motivele de recurs mai sus arătate, reclamanții au solicitat modificarea parțială, în sensul obligării pârâtei la plata actualizată în raport de rata inflației și cu dobânda legală, nu numai de la 15 august 2005 până la 10 februarie 2006, ci de la 15 august 2005 până la data încetării raporturilor de muncă, dar nu mai târziu de 15 august 2008 diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare din salariul minim pe economie.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că recursul reclamanților este fondat doar din prisma motivului de recurs referitor la neacordarea sumelor datorate reclamanților, actualizate cu rata inflației la data plății.
Astfel, prin cererea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata actualizată cu indicii de inflație a sumelor datorate.
Prima instanță, deși a admis în parte acțiunea formulată, a omis să acorde aceste pretenții actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa
angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamanților se impunea obligarea pârâților la plata pretențiilor admis în parte, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Curtea nu a obligat pârâta și la plata dobânzii legale întrucât actualizarea cu indicele de inflație este în măsură să acopere prejudiciul suferit de reclamanți.
În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea a apreciat că motivele formulate sunt întemeiate în parte, doar cu privire la acordarea primelor de Paști și C pentru perioada 11 februarie 2006 - 31 decembrie 2007 raportat la salariul mediu brut pe SNP SA.
Începând cu data de 11 februarie 2006, potrivit acordului părților, a devenit aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Potrivit art. 170 alin. 2 din acest contract: "suplimentările acordate vor avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim în valoare de un salariu minim pe agent economic calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă".
În ceea ce privește celelalte critici formulate prin cele două recursuri, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente comune:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocatăde pârâtă pentru o parte din reclamanți;
Competența teritorială este stabilită prin art. 284 alin. 2 din Codul muncii, potrivit căruia cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
În cauză, o parte dintre reclamanții pentru care s-a invocat excepția necompetenței teritoriale au domiciliul în raza Tribunalului constanța, prin urmare, în mod corect s-au adresat acestei instanțe, iar o parte dintre reclamanți și-au ales domiciliul procesual la cabinetul avocațial din C,-, -.. 1.
În plus, ne aflăm în situația unei coparticipări procesuale active, mai multe persoane formulând o singură cerere în justiție pentru a pretinde aceleași drepturi salariale, astfel că devin aplicabile prevederile art. 12 Cod procedură civilă, reclamantul având posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente după criteriul domiciliului fiecărui reclamant care figurează în acțiune.
Cu privire la expertiza contabilăîn mod corect prima instanță a respins această probă ca fiind nepertinentă.
Având în vedere susținerile pârâtei că aceste suplimente de Paști și C au fost incluse în salariul de bază, era de atributul instanței să verifice în funcție de convenția părților dacă aceste drepturi au fost sau nu introduse în salariul de bază și nu era de competența expertului să facă o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă.
Cu privire la indicele de 1,98 din salariul minim pe economie indexat;
În speță, personalul a fost transferat în interesul serviciului în baza acordului dintre - Sucursala ar, materializat prin contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 26296 din 14 decembrie 2001, cu termen de valabilitate cinci ani, contract prin care prestatorul (societatea pârâtă) se obliga să respecte integral prevederile contractului colectiv de muncă, inclusiv sub aspectul salarizării.
Legea cadru internă, care reglementează chestiunea protecției drepturilor salariaților în cadrul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora este Legea nr. 67 din 22 martie 2006.
La art. 9 alin. 1 din acest act normativ se prevede, în mod explicit, termenul de care se bucură de protecție salariații în cazul transferului de întreprindere, al unității sau al unor părți ale acestora, stipulându-se următoarele: "cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia".
După ce s-a realizat transferul de întreprindere la nivelul SC SA s-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002 care, la art. 124 alin. 4 prevedea că în cadrul SC Sa salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate a încetat să-și producă efectele la data de 10 februarie 2006.
Prin Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au stabilit că începând cu data de 10 februarie 2006 încetează aplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002.
Potrivit art. 247 din Codul muncii, în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior.
În speță, în lipsa contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a devenit aplicabil contractul colectiv la nivel de grup de unități din industria petrolieră înregistrat sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000, având în vedere faptul că în anexa 1 la acest contract este nominalizată pârâta SC SA ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract.
În conformitate cu prevederile art. 245 contractul colectiv de muncă încetează: a) la împlinirea termenului sau a lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia; b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului; c) prin acordul părților.
Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 exprimă clar voința părților cu privire la încetarea aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de societate începând cu 10 februarie 2006.
Prin urmare, indicele de 1,98 din salariul minim pe economie indexat trebuia aplicat de pârâtă până la data de 10 februarie 2006.
După expirarea termenului de valabilitate a unui contract colectiv de muncă nu există nicio prevedere legală care să impună și păstrarea nivelului drepturilor salariale. Contractele colective de muncă au o durată limitată de aplicabilitate, ceea ce în mod implicit înseamnă și faptul că drepturile garantate de acestea sunt protejate pe perioada de valabilitate a contractelor.
Dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 impun numai ca niciun contract colectiv de muncă să nu conțină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În lipsa unui acord de prelungire a efectelor contractului colectiv de muncă, drepturile garantate de acesta nu pot subzista, fiind garantate drepturile salariaților în limitele minime prevăzute de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
are obligația garantării condițiilor de muncă convenite cu cedentul până la data expirării contractului colectiv de muncă.
Faptul că ulterior, la nivelul societății cedente se stabilește prelungirea aplicabilității contractului colectiv de muncă, aceasta nu poate avea niciun fel de efecte asupra personalului transferat întrucât acesta, nemaifiind angajat al societății cedente, nu participă prin reprezentanți la negocierea colectivă privind prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă.
Dispozițiile cuprinse în art. 25 din Legea nr. 130/1996, republicată nu sunt aplicabile tuturor convențiilor încheiate între partenerii sociale, textul fiind astfel limitativ și de strictă interpretare, stabilind obligația de înregistrare pentru a produce efecte doar pentru contractul colectiv și, implicit, ca parte a acestuia, pentru actele adiționale.
De asemenea, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38 din Codul muncii care vizează interdicția de renunțare sau de tranzacționare cu privire la drepturile recunoscute de lege salariaților întrucât Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 nu a avut un asemenea obiect.
Prin acest Protocol părțile au stabilit de comun acord încetarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, în deplină concordanță cu prevederile art. 247 din Codul muncii.
Toate celelalte motive de nulitate ale Protocolului nr. 888/2006 invocate de către recurenții reclamanți nu vor constitui obiect de analiză pentru instanța de recurs întrucât nu au fost invocate în fața tribunalului și, drept urmare, nu pot fi invocate pentru prima oară în recurs, orice altă conduită procesuală încălcând iremediabil dreptul la apărare și accesul la un proces echitabil, unanim garantat pentru părțile din proces.
Nu are relevanță juridică adresa C nr. 27473 din 13 noiembrie 2007 comunicată Federației Sindicale ar.
Lipsa notificării prevăzute de art. 33 alin. 4 din Legea nr. 136/1996 nu are drept efect repunerea în vigoare a contractului colectiv de muncă al cărui termen s-a împlinit întrucât prelungirea unui contract colectiv de muncă nu se poate face decât prin manifestarea de voință comună și neechivocă a părților.
În lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate a devenit aplicabil contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
În practică și în doctrină s-a dezvoltat teoria drepturilor câștigate în materia raporturilor de muncă, însă, această teorie nu se impune implacabil în toate cazurile.
În situația în care rezultatele economico-financiare scad, diminuându-se corespunzător beneficiile, drepturile salariale nu mai pot crește, uneori nici măcar menținute față de contractul colectiv de muncă anterior.
În consecință, este posibilă și o diminuare a salariului în contextul evoluției economice a angajatorului, însă, această diminuare nu poate avea loc automat, ci numai în baza unei negocieri între părți.
În cauză, însă, părțile de comun acord au hotărât încetarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
În ceea ce privește practica judiciarăinvocată de recurenții reclamanți într-o cauză similară, aceasta nu are relevanță întrucât în sistemul român de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, cu excepția deciziilor pronunțate în recursul în interesul legii.
Cu privire la primele de Paști și C;
Potrivit art. 163 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, valabil până la data de 10 februarie 2006: "cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare s drepturilor salariale.
(2) fiecare dintre suplimentările salariale de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariul de bază mediu brut pe SA stabilit conform prezentului contract.
Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările la care se face referire la alineatul precedent, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, precum și a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(3) Fiecare dintre suplimentările de la alin. 1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996 nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
După data de 10 februarie 2006 s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care la art. 170 alin. 1 prevedea: "cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionare toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariul minim pe agent economic, calculat la data evenimentului conform contractului colectiv de muncă.
(4) Fiecare din suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colectiv de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
Susținerile recurentei pârâte referitoare la introducerea acestor suplimentări în salariul de bază nu pot fi reținute întrucât aceasta nu a făcut dovezi în acest sens.
Aceasta nu a administrat probe din care să rezulte că în fiecare an s-au întâlnit Patronatul și sindicatele și au stabilit introducerea acestor prime în salariul de bază.
În mod nejustificat prin criticile formulate recurenta pârâtă se raportează pentru anii 2003 - 2006 la contractele colective de muncă încheiate la nivel de SC SA, deși a susținut că din 2002 - 10 februarie 2006 avut propriul contract colectiv de muncă la nivel de unitate, încheiat în considerarea art. 73 din contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 26296 din 14 decembrie 2001.
Pentru perioada 2007 - 2008, deși recurenta pârâtă face trimitere la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din industria petrolieră, aceasta nu face dovada existenței unor acte adiționale prin care să se fi hotărât includerea acestor drepturi în salariul de bază.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la menționarea că sumele datorate reclamanților sunt sume nete, Curtea a apreciat că și acesta este nefondat întrucât prima instanță nu a arătat în concret în dispozitiv suma datorată fiecărui reclamant, ci numai a indicat criteriile în funcție de care aceste sume urmează a fi calculate.
Calculul efectiv al sumelor datorate urmează a se face cu prilejul executării silite, ocazie cu care se vor reține și vor fi vărsate impozitul și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
În fine,în ceea ce privește ultimul motiv de recurs referitor la renunțarea la dreptul pretins a reclamantului, recurenta pârâtă nu a depus nici un act din care să rezulte această susținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenta pârâtă intimată" ", cu sediul în Port, 34, județul C și de recurenții reclamanți intimațiG,, toți cu domiciliul procesual ales în
C,-, -. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1138/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în, str. -, bloc 13 SUD,. B,. 36, județul C, domiciliat în satul, comuna, județul și, domiciliat în, strada -, - 5,. A,. 18, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtului la plata suplimentelor pentru sărbătorile de Paști și C calculate la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe SNP SA pe perioada 2005 - 10 februarie 2006 și respectiv la nivelul unui salariu minim pe ramură pentru perioada 11 februarie 2006 - 31 decembrie 2007.
Obligă pârâta la plata sumelor datorate actualizate cu rata inflației la data plății.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/6.05.2009
gref.
4 ex./12.05.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Vanghelița Tase
