Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1456/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1456
Ședința publică din data de 18 iulie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamanții, G, G, G, iu, G, G, G, G, G, G, G, G, G, -, G, G, G, G,., G, a, -, G, G, G, a, G, G, a, și - reprezentant al reclamanților, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales în comuna Tătărani, sat, nr.444, județul D, și de pârâta SC "" SA, membru Grup cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, - prin reprezentant legal și Asociații cu domiciliul ales în municipiul B, Bulevardul - House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.556 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți prin reprezentant legal, lipsind recurenta pârâtă.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții reclamanți au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs formulate de pârâta SC "" SA.
Reprezentantul legal al recurenților reclamanți având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul legal al recurenților reclamanți având în susținerea recursului formulat de aceștia solicită să se constate nelegalitatea sentinței civile 556 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul neacordării coeficientului de inflație pentru sumele datorate de pârâtă și recunoscute de instanța de fond și de asemenea greșita stabilire cuantumului drepturilor cuvenite reclamanților, și.
În legătură cu primul motiv de recurs se arată că deși prin acțiune s- solicitat odată cu obligarea pârâtei la plata drepturilor reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și pe perioada 2004 - 2007 cu acordarea coeficientului de inflație pentru sumele respective de la momentul nașterii dreptului până la data executării obligației, în sentință nu există nicio referire la acest capăt al acțiunii.
Cât privește situația reclamanților și se arată că potrivit adeverințelor depuse aceștia au lucrat și lucrează în prezent, neîntrerupt în cadrul SC SA astfel încât neacordarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale pentru întreaga perioadă 2004 - 2007 este nejustificată.
În concluzie se solicită admiterea recursului modificarea în parte sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în sensul obligării pârâtei la plata coeficientului de inflație pentru sumele datorate până la data executării obligației, iar cu privire la cei trei reclamanți acordarea drepturilor pentru întreaga perioadă 2004 - 2007.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă solicită respingerea acestuia constatându-se netemeinicia motivelor invocate, conform considerentelor din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.6894/120/29.11.2007, reclamanții, G, G, G, iu, G, G, G, tin, G, G, G, G, G, -, G, G, G, G,., G, a, -, G, G, G, a, G, G, a, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumelor, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2007 și beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumelor în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai societății pârâte, pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru anii 2004- 2007.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2004-2007.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni, iar instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 168 din pe care și-au întemeiat reclamanții cererea, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, așadar dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul muncii, în privința termenului de prescripție.
La solicitarea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paști și C pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă care a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare brute cuvenite pentru perioada 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație.
S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004 - 2007.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar, din care rezultă că dacă primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.556 din 9 aprilie 2008 respinge excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, G, iu, G, G, G, tin, G, G, G, G, G, -, G, G, G, G,., G, a, -, G, G, G, a, G, G, a, și, pârâta la plata sumei de 6809,84 lei către reclamanții, și, la plata sumei de 1999,09 lei către și, la 4210,52 lei către și și la câte 8218,56 lei a reclamanților, G, G, G, iu, G, G, G, G, G, G, G, G, -, G, G, G, G,., G, a, -, G, G, G, a, G, G, a, și.
Pentru hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cât privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de salariați ai societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, conform art.65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă s- reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru sărbătorile de C și Paști, actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2007.
Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator,
care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2007.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul apreciază că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariaților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Sub un prim aspect recurenții au arătat că sentința primei instanțe este criticabilă sub aspectul neacordării coeficientului de inflație până la executarea obligației așa cum au solicitat în acțiune. Au mai arătat recurenții că instanța de fond, în m,od nejustificat a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte pentru, și stabilind pentru aceștia obligația pârâtei de a le achita drepturile aferente perioadei C 2004 - Paște 2007 în condițiile în care acești reclamanți sunt în continuare salariații pârâtei deci sunt îndreptățiți și la plata sumei aferentă primei de C 2007.
Față de aceste considerente au solicitat admiterea recursului și modificareas sentinței conform motivelor precizate.
Pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul pârâtei prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc
negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile
reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea acțiunii.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondate criticile invocate de către recurenta-pârâtă sens în care recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Referitor la recursul reclamanților, Curtea constată că motivele invocate sunt întemeiate.
Astfel, sub un prim aspect, Curtea reține că reclamanții prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâtei și la plata coeficientului de inflație corespunzator sumelor datorate, aspect asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat.
Întrucât prima isntanță a apreciat ca temeinice pretențiile reclamanților, stabilind obligația pârâtei de a plăti sumele solicitate și stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză, Curtea apreciază că în conformitate cu disp. art. 269 al. 1 Codul muncii, recurenții sunt îndreptățiți la plata actualizată a sumelor datorate. Obligația de actualizare a drepturilor bănești neacodate cu rata inflației este în concordanță cu acest text de lege conform căruia dacă angajatorul cauzează un prejudiciu salariatului său este obligat la despăgubire, prejudiciul constând în devalorizarea dreptului cuvenit dar neacordat la timp.
In ceea ce privește pe recurenții reclamanți, și, Curtea constată, conform adeverințelor depuse la dosar (filele 112, 124,156 dosar fond) că sunt și în prezent salariații pârâtei, astfel încât admiterea în parte a acțiunii formulată de către aceștia și acordarea drepturilor bănești numai până la nivelul primei de paște 2007 apare ca nefiind justificată, acestia fiind îndreptățiți și la plata primei de C 2007, astfel încât recursul formulat este fondat și sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse mai sus și în conformitate cu disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei și să admită recursul reclamanților.
Pe cale de consecință, va modifica în parte sentința în sensul că sumele datorate de către pârâtă reclamanțilot se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei prime până la plata efectivă.
Totodată pârâta va fi obligată la plata către reclamantii, și a câte 8218,56 lei pentru fiecare, conform raportului de expertiză, sumă care include și prima de C 2007, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC "" SA, membru Grup cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, - prin reprezentant legal și Asociații cu domiciliul ales în municipiul B, Bulevardul - House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.556 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul reclamanților, G, G, G, iu, G, G, G, G, G, G, G, G, G, -, G, G, G, G,., G, a, -, G, G, G, a, G, G, a, și - reprezentant al reclamanților, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales în comuna Tătărani, sat, nr.444, județul D, formulat împotriva sentinței civile nr.556 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC "" SA.
Modifică în parte sentința în sensul că sumele datorate de către pârâtă reclamanților se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamanți recurenți, și câte 8218,56 lei fiecare, sumă care include și prima de 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
- - - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
3 ex/20.07.2008
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
