Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4136/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.146/
Ședința publică de la 13 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -""SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.593/ 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, ta, -, a, C, G, a, G, a, și, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.09.2009 depusă la dosar-fila 75, lipsind intimațiiG, ta, -, a, C, G, a, G, a, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 15.10.2009, întâmpinări formulate de către intimații și C; la data de 28.10.2009 s-au depus la dosar un set de înscrisuri în fotocopie din partea recurentei -""SA - Membru Grup, iar la data de 12.01.2010 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " "SA, respectiv, certificatul de înregistrare mențiuni nr.- din 13.11.2009; încheierea nr.89793 din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.-/2009; certificatul de înregistrare a firmei SA seria B nr.-, precum și seriile certificatelor deținute anterior și data emiterii acestora.
Curtea, în ședință publică, ia act de precizarea făcută oral de către avocatul ales al recurentei cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " "SA, sens în care dispune rectificarea denumirii acesteia.
Recurenta -" "SA, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul atât în susținerea cererii de recurs cât și asupra excepției de tardivitate invocată de părțile intimate, pe cale de întâpinare.
Recurenta -" "SA, prin avocat, având cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului, solicită respingerea acesteia.
Pe fondul pricinii, recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, întrucât drepturile salariale ce fac obiectul prezentului litigiu au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.593/2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata primei de C 2004 în privința reclamanților, C, lon, și și pe cale de consecință s-a respins cererea pentru plata acestor drepturi salariale ca fiind prescris dreptul la acțiune; s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților anterior nominalizați în contradictoriu cu pârâta - ""SA B și s-a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 5918 lei reprezentând primă de Paște 2005 -2006-2007 și primă de C 2005 - 2006 actualizată în luna iunie 2008 cuvenită și neacordată; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata primei de C 2004 în privința reclamanților, -, și și s-a respins cererea pentru plata acestor drepturi salariale ca fiind prescris dreptul la acțiune și s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta -""SA
Prin aceeași sentință, s-a obligat pârâta să plătească reclamanților primele de Paște și C cuvenite și neacordate actualizate în luna iunie 2008, după cum urmează: - 1025 lei reprezentând prima de Paște 2005; - 2110 lei reprezentând prima de Paște 2005 și prima de C 2005; - - 3290 lei reprezentând prima de C 2005 și primă de Paști 2005 - 2006; - 3290 lei reprezentând primă de C 2005 și primă de Paște 2005 - 2006; - 2110 lei reprezentând primă de Paște 2005 și primă de C 2005; -3290 lei reprezentând primă de Paște 2005 -2006 și primă de C 2005 și - 2110 lei reprezentând primă de Paști 2005 și primă de C 2005; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, a, G, ta, a, a și, în contradictoriu cu pârâta - ""SA și obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 7305 lei reprezentând primă de Paște 2005 -2006 - 20 07 și primă de C 2005 - 2006 - 2007 actualizată în luna iunie 2008.
De asemenea, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru reclamantul G în privința cererii de plată a primei de C 2004 și s-a respins această cerere ca fiind prescris dreptul la acțiune; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei -""SA și s-a obligată pârâta să-i plătească suma de 7305 lei reprezentând primă de Paște 2005 - 2006 -2007 și primă de C 2005 - 2006 - 2007 actualizată în luna iunie 2008; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și împotriva pârâtei, s-a obligat pârâta să plătească reclamanților primele de Paște și C cuvenite și neacordate actualizate în luna iunie 2008, după cum urmează: - 6915 lei reprezentând primă de Paști 2005-2006-2007 și primă de C 2004-2005-2006; G - 6915 lei reprezentând primă de Paști 2005-2006-2007 și primă de C 2004-2005-2006; - 5537 lei reprezentând primă de Paști 2005-2006 și primă de C 2004-2005-2006; - 4560 lei reprezentând primă de Paști 2005-2006 și primă de C 2005-2006; - 3290 lei reprezentând primă de Paști 2005-2006 și primă de C 2005; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - SA B; s-a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4267 lei reprezentând primă de Paște 2005-2006 și primă de C 2004-2005 actualizată în luna iunie 2008 și s-a respins, ca nefondată, cererea privind plata primei de C 2006.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în privința cererii de plată a primei de C 2004 formulată de reclamanții, C, lon, -, și G, ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, constatându-se că, în raport de data introducerii acțiunii - ianuarie/februarie 2008, fost depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 al. 1 lit.c Codul muncii, în care putea fi valorificat dreptul.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că, potrivit art. 168 al. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SA pe anul 2004 " Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii complete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
S-a constatat că la alin.2 s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ".
S-a considerat că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 s-a menținut textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul consemnării că " în anul 2003 "a suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al in. fiecărui salariat", și că același text se regăsește în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
S-a menționat că față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar dacă s-ar avea în vedere interpretarea pârâtei în sensul că, începând cu anul 2003, deci și pentru perioada 2005-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților ar însemna să se considere că, art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 al.2 continuând să producă asemenea efecte.
S-a apreciat că, o asemenea interpretare a unei clauze cu caracter convențional contravine principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978 Cod civil, potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce niciunul.
S-a mai reținut că deciziile Comisiei Paritare prin modul de interpretare a prevederilor art. 168 al.1 și 2 modifică clauzele clare din Contractul colectiv de muncă ceea ce nu poate crea consecințe juridice,atâta timp cât, nu respectă cerințele art. 31 alin.2 din Legea nr. 130 /1996, respectiv, comunicarea și înregistrarea la organul competent potrivit legii.
Instanța nu a avut în vedere raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză care a reținut că primele de Paști și C prevăzute de art. 168 al.1 din contractul colectiv de muncă au fost incluse în salariul de bază al reclamanților conform prevederilor art. 168 alin.2 încă din anul 2003, în cursul lunii februarie 2003, fapt ce a produs efect și pentru perioadele viitoare, deci și pentru perioada solicitată prin acțiune, respectiv anii 2005- 2007, reținând că expertul a concluzionat în acest sens printr-o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă, deși acest aspect nu intra în atributul expertului contabil, iar pe de altă parte, a fost avut în vedere faptul că majorări salariale ale reclamanților în procent de 10%, 12%, 13% și 14% sunt drepturi distincte de drepturile prevăzute de art. 168 din contactul colectiv de muncă, de asemenea, stipulate de contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând primele de Paști și C solicitate se va avea în vedere faptul că, pentru plata primei de C 2004, s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților nominalizați anterior, al cărei cuantum se va deduce din totalul sumei precizat în raportul de expertiză contabilă.
De asemenea, s-a ținut seama de faptul că raportul de muncă al unor reclamanți cu societatea pârâtă a încetat după cum urmează: - 16.11.2005; - 16.01.2006; - 12.04.2006; - 22.01.2006; - 21.10.2006; - 16.03.2006; - - 22.08.2006; -12.04.2006; - 15.08.2008, neputând fi admise în totalitate pretențiile acestora privind plata primelor solicitate pentru perioada 2004-2007, ci numai în raport de perioada de activitate desfășurată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține faptul că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a constatat că prin actul adițional la Contractul de muncă înregistrat la DGMPS B sub nr.1602/2003, reprezentanții și cei ai au convenit ca suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale angajaților.
S-a reținut că în aplicarea actului adițional nr.1602/2003 privind modificarea sistemului de acordare a unor drepturi salariale, respectiv dispozițiile art.168 din CCM a fost emisă Nota privind fondul de salarii pe anul 2003 nr.1154/28.02.2003, prin care se permite o reașezare a salariilor cu minim 14% începând cu 1.02.2003.
Expertul a constatat că la toți salariații a fost inclusă în salariul de bază o sumă începând cu anul 2003 de 68,75 lei, sumă care pe fiecare an începând cu anul 2004 crește proporțional cu creșterile de salarii din anul respectiv, precizându-se că această includere influențează și cuantumul sporurilor fixe la salarii (spor de vechime, spor muncă grea, spor tură).
Așadar, prima instanță greșit a admis acțiunea dedusă judecății, fără a ține seama de aceste constatări ale expertului contabil și de celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, din care a rezultat, pe de o parte că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar pe de altă parte, că în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica în sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru considerentele expuse de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta SA (- " SA) împotriva sentinței civile nr.593/2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, ta, -, a, C, G, a, G, a, și.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții G, ta, -, a, C, G, a, G, a, și împotriva pârâtei SA (- " SA).
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
18.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
