Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1500/
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului, declarat de reclamantul, domiciliat în Târnăveni, str. - -,. 13,. 1,.5, județul M, împotriva sentinței civile nr. 561 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.561 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-17.02.2006; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva Primăriei municipiului Târnăveni astfel:
-ca prescrise, pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-17.02.2006;
-ca nefondate restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere că reclamantul a solicitat drepturile începând cu 01.01.2005 instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005-17.02.2006, iar conform art.283 alin.1 lit.c Codul muncii "drepturile la acțiune se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, drept pentru care a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada menționată și a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă pentru această perioadă.
Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Așa cum este prevăzut la art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
Potrivit prevederilor art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil a ministerelor și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, prin care s-a completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2 având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța a apreciat că această completare nu îl vizează și pe reclamant, care și-a desfășurat activitatea, ca personal civil, în cadrul Primăriei Târnăveni.
Mai mult, la pct. 31.1 din acest ordin se prevede:"Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de drepturile prevăzute de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate s-a constatat că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. în art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul pârâtei face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitatea în privința reclamanților.
- este așa reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nicio atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nicio referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare), or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Referirea la administrația publică din ordin privește doar administrația care are legături de subordonare a Ministerului Administrației și Internelor (de exemplu prefecturi, inspectorate, etc), și nu administrației publice locale care există ca entități distincte.
S-a considerat de asemenea, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nicio egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
În ceea ce privește invocarea stării de discriminare tribunalul a constatat că reclamantul nu este discriminat în sensul OG nr.137/2000, deoarece revine legiuitorului și organului administrației publice centrale, să stabilească căror persoane li se acordă sau nu sporul invocat, instanța de față putând aprecia doar dacă normele sunt aplicate corect sau nu.
De altfel, prin decizia nr.1325/04.12.2008 a Curții Constituționale s-a constatat că "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Astfel instanța de față nu poate constata și să înlocuiască prevederile legale ce reglementează activitatea reclamantului cu alte norme legale, create de instanță deoarece s-ar substitui legiuitorului.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul acordării începând cu data de 17 februarie 2006 indemnizației de dispozitiv reglementată de Legea nr.139/1999, în cuantum de 25% din salariul de bază, și în continuare, potrivit Ordinului MAI nr.496/28.07.2003.
In recursul declarat reclamantul susține că solicitarea sa de plată a sporului de dispozitiv este deplin legitimă având în vedere că începând cu anul 2003 conform prevederilor legale în materie de salarizare OUG 192/2002, Legea 138/1999, Ordinul ministrului de interne 275/2003, personalul civil, funcționarii publici și personalul contractual beneficiază de o serie de sporuri și indemnizații.
Se invocă prevederile Ordinului 496/2003, art.47 din Legea 139/1999 precizând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului din domeniul administrației publice, deci și personalului care exercită atribuții de evidentă a populației.
Recurentul consideră că prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației, realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând cont că toți își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Solicită aplicarea prevederilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.304 pct.9 pr.civ. se constată că este nefondat urmând a se respinge având în vedere următoarele:
Reclamantul, conform dispoziției nr.2638/2008 emisa de Primăria Târnăveni i-a încetat contractul de munca încheiat pe perioada nedeterminată ca muncitor calificat 1 la sector întreținere și reparații străzii.
Reclamantul, astfel cum a reținut și instanța de fond, este angajatul al Primăriei Târnăveni în calitate de personal contractual, îndeplinind funcția de muncitor calificat I la secția întreținere, reparații străzi, conform dispoziției 2638 din 17.10.2008 emisă de Primăria Târnăveni, fila 18 dosar fond. În ceea ce privește compartimentele în cadrul cărora reclamantul își desfășoară activitatea din fișa postului depusă la dosar rezultă că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul sectorului întreținere reparații străzi ca muncitor calificat
Trebuie avut în vedere faptul că reclamantul prin atribuțiile specifice funcției pe care o îndeplinește, nu a desfășurat și nu desfășoarăactivități în domeniul administrației publice.
Potrivit art. 9.2 din Ordinul MI nr. 496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin urmare, ordinul menționat are în vedere acordarea indemnizației de dispozitiv în situația îndeplinirii a două condiții cumulative și anume: calitatea de personal contractual și desfășurarea activității în domeniul administrației publice.
În ceea ce-l privește pe reclamant, cea de-a doua condiție nu este îndeplinită și în consecință, curtea apreciază că pretențiile acestora formulate prin cererea introductivă, sunt nefondate.
Calitatea de persoană ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu poate fi confundată cu calitatea angajatorului acesteia de organ al administrației publice. Cu alte cuvinte, determinarea calității de persoană îndreptățită la acordarea sporului de dispozitiv în sensul prevederilor Ordinului MI nr. 496/2003 trebuie analizată exclusiv prin prisma atribuțiilor efectiv exercitate în domeniul administrației publice, respectiv a atribuțiilor specifice acestui domeniu în sensul legii.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul declarat considerându-se că hotărârea atacată este ferită de criticile aduse în recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târnăveni, str.-.13,.5, județul M, împotriva sentinței civile nr.561 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-
GREFIER,
Red.
Tehnored.
4 exp./16.11.2009
Jud.fond: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
