Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1754/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 1754

Ședința publică din data de 07 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Violeta Dumitru

JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian

- -

Grefier - a

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA B (fosta SC SA), cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, și prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, - 27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3023 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, G, G, a, a, G, G, G, -, G, G, G, -, G, -, G, G, G, G, C, toți prin reprezentant, domiciliată în -Scăieni, Intrarea Pieții, nr.3, Bl.2..A,.1,.7, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA, administratorul judiciar, intimații-reclamanți, G, G, G, G, a, a, G, G, G, -, G, G, G, -, G, -, G, G, G, G, C,.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că potrivit încheierii din data de 8 mai 2009 cauza a fost suspendata în baza dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 și repusă pe rol la data de 23 septembrie 2009.

De asemenea, se învederează că intimații-reclamanți au solicitat prin acțiunea introductivă judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că intimații-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, G, G, G, a, a, G, G, G, -, G, G, G, -, G, -, G, G, G, G, C, au chemat in judecata pe parata SC SA B (fosta SC SA), solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata c/valorii suplimentarilor salariale pentru aprovizionarea de toamna-iarna, aferente anilor 2005-2007 în cuantum de 1628 lei pentru fiecare reclamant, (respectiv 528 lei-2005; 480 lei-2006 si 620 lei-2007), indexarea sumelor cu coeficientul de inflație și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajații pârâtei și că, pe lângă salariul de bază, urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.

Prin sentința civilă nr.3023 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada lucrată, suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă conform disp.art.176 din CCM la nivel de ramură, calculat la salariul minim pe ramura, pentru anul 2005, 2006 și 2007, sume ce urmează a fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, cu ocazia executării silite.

Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească 4000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007, nu au încasat drepturile reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamna-iarnă aferente acestei perioade.

De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie electrică, termică, cu ocazia unor evenimente anuale - Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit, în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de bază

A mai reținut instanța de fond, din analiza probelor administrate în cauză, că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales ca nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus in salariul de bază.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B (filele 11 - 22), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând, în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

De asemenea, a mai arătat că acțiunea reclamanților este și prescrisă, conform art.283 alin.1 lit.e din codul muncii, fiind vorba de neexecutarea unui contract colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele următoare:

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.

Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din codul muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din codul muncii.

Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din codul muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.

Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC B, fostă SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.

Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.

Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază, iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.

Așadar, voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.

Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:

Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.

Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.

Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).

Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.

Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.

Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea.

Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința și, pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta SC SA B (fosta SC SA), cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1 și prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, - 27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3023 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ia, G, G, G, G, a, a, G, G, G, -, G, G, G, -, G, -, G, G, G, G, C, toți prin reprezentant, domiciliată în -Scăieni, Intrarea Pieții, nr.3, Bl.2..A,.1,.7, județul

Modifică în tot sus-menționata sentință și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 octombrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian

- - - - - -

Grefier,

a

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Red.LC/MD

2 ex./20.10.2009

dos. fond - al Trib.

R

Președinte:Violeta Dumitru
Judecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1754/2009. Curtea de Apel Ploiesti