Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1752/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
DOSAR NR- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1752
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA B (fosta SC SA), cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1 și prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, - 27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 449 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - -, -, G, -, G, G, G, G și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în G, str.- -,.48,.A,.17, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA, administratorul judiciar și intimații-reclamanți, - -, -, G, -, G, G, G, G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că potrivit încheierii din data de 15 mai 2009 cauza fost suspendata în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 și repusă pe rol la data de 23 septembrie 2009.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.6129/120/05.12.2008, reclamanții, - -, -, G, -, G, G, G, G și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 și 187 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, reprezentând contravaloarea cotă gaze și aprovizionare de toamnă -iarnă, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
Motivând cererea au arătat că sunt salariații pârâtei SA, astfel cum rezultă din Contractele Colective de Muncă, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă conform și contravaloare cota gaze naturale.
Au precizat că în contractele colective de muncă încheiat la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În drept au invocat prevederile 176, 187 din la nivel de societate pe anii 2005, 2006, 2007 și Codul muncii.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că aceste drepturi au fost incluse în salariu de bază așa cum rezultă din după anul 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 449 din 20 februarie 2009 a respinge excepția tardivității introducerii cererii invocată de pârâtă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții -., -., - -, - -., -., C, G, G, -, -., Dorul, -., -. -, -, G -, Al. G, - și G în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligând pârâta să plătească reclamanților contravaloarea suplimentărilor salariale privind aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, conform art 176 alin. 1 din, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință respins restul pretențiilor formulate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de pârâtă, s-a constatat că este vorba de drepturi salariale suplimentare, iar potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel încât s- respins excepția.
Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul reținut că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Așa fiind Tribunalul a constatat că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288 acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007 și trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi, astfel că acestea sunt valabile doar pentru anul 2007, pârâta nefăcând dovada că le-ar fi inclus în salariu pentru acest an, iar contravaloarea a 4000.c gaze nu este inserată în contract.
Conform art.176(1) din acest contract pe anul 2006, în vigoare din anul 2007, rezultă că pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
Împotriva acestei sentințe, la data de 23 martie 2009 exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 7 - 12) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998,astfel ca instanța nu trebuia să acorde suplimentul pentru aprovizionarea de toamnă iarnă nici pentru anul 2007, așa cum in mod corect nu a acordat nici pentru 2005-2006.
De asemenea in cuprinsul motivelor de recurs, se critica si soluția instanței privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece, arată recurenta, suplimentarea acordată pentru aprovizionarea de toamnă are, mai curând, rolul de ajutor acordat salariaților și nicidecum un drept salarial, fiind posibil de a fi asimilată categoriei la care face referire art.42 alin.2 lit.b din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, nefiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
In ceea ce privește fondul cauzei, se arata faptul că instanța de fond a avut in vedere si si-a fundamentat hotărârea numai pe disp.art.176 alin.1 si 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, fără a ține cont însă de o dispoziție esențială din cuprinsul aceluiași articol, respectiv art.176 alin.6.
Astfel, conform art.176 alin.6, suplimentările salariale la care face referire art.176 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de se acordă numai in condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Mai mult decât atât, art.135 alin.3 din actualul contract colectiv de muncă in vigoare la nivel de unitate )încheiat in anul 2008, părțile acceptă și recunosc că, anterior încheierii contractului, acest drept a fost compensat prin introducerea.în salariul de bază, conform art.170 alin.4 din același contract.
Deci, prin actualul Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate, însăși părțile contractante recunosc absorbția suplimentului acordat pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază. Or, potrivit art.14 din Legea nr.130/1996, republicată, părți ale unui contract colectiv de muncă, sunt pe de o parte patronul, iar de cealaltă parte salariații din unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse atât la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 (fila 25) prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
In ceea ce privește critica referitoare la gresita respingere a excepției precripției dreptului la acțiune, Curtea va retine ca instanța de fond în mod corect a apreciat că suplimentul acordat pentru aprovizionarea de tomna iarnă, reprezintă un drept salarial, fiind astfel aplicabil art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care prevede că "acțiunea în pretenții este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salarial, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
În aceste circumstanțe, instanța va admite recursul va modifica în parte sentința atacată, iar pe fond va respinge acțiunea ca nefondată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admis recursul formulat de pârâta SC SA B (fosta SC SA), cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1 și prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, - 27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 449 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - -, -, G, -, G, G, G, G și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în G, str.- -,.48,.A,.17, județul
Modifică în parte sentința atacată în sensul că, pe fond, respinge acțiunea nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD/MD
3 ex/12.10.2009
dos. fond - al Trib.
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
