Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1914/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7742/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1914/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 2259 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale.Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI ISLAZ, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 185/15.06.2008 atașată la fila 14 dosar, lipsind intimații pârâți Consiliul Local al Comunei, Instituția Primarului Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurenților reclamanți, arată că aceștia sunt funcționari publici.
Din oficiu, în baza art.3041și 306 Cod procedură civilă, Curtea pune în discuția părților ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în fond de o instanță specializată în materia litigiilor de muncă, întrucât reclamanții, autorii acțiunii, au calitatea de funcționari publici și pretind drepturi salariale, drepturi ce fac parte din conținutul raporturilor lor de serviciu cu autoritatea publică; așa fiind în cazul lor, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 188/1999 republicată și cele ale Legii nr.554/2004, astfel încât acțiunea trebuie judecată în fond de o instanță specializată în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Avocatul recurenților reclamanți, solicită admiterea excepției invocate.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2259/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Instituția Primarului comunei județul T și Consiliul Local al comunei județul
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați ai Primăriei comunei,făcând parte din cadrul funcționarilor publici.
În baza Ordinului nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, reclamanții consideră că li se cuvine sporul de dispozitiv în procent de 25% lunar din salariul de bază.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este nefondată,neputând fi întemeiată pe Ordinul 496/2003,deoarece acest ordin modifică un alt Ordin nr.275/2002 care reglementează salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Aceste dispoziții legale nu pot fi analizate de sine stătător,ci în raport de dispozițiile OUG 30/2007 privind unificarea ministerelor,care prevăd expres instituțiile ce fac parte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative,prevăzute limitativ.
Astfel,la art. 13 alin.1 din OUG 30/2007 se prevăd în mod expres instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale ce fac parte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative,fără ca printre acestea să se regăsească "Administrația publică locală" așa cum este definită de Constituția României la secțiunea a 2-a,capitolul
Întrucât instituția cu care reclamanții se află în raporturi de muncă nu se regăsește în această categorie de instituții,nu a putut fi primită susținerea reclamanților de a beneficia de o indemnizație acordată doar categoriilor de salariați din aceste instituții.
Din înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în aparatul administrației publice locale,care nu face parte din structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative și nici nu au fost angajați ai vreunui serviciu desprins din acest minister și trecut în subordinea autorității locale până la finalizarea reformei administrative.
Ori,numai categoria funcționarilor publici cu statut special și personalul contractual,trecuți în subordinea autorităților locale/județene pot beneficia de indemnizația de dispozitiv,întrucât au beneficiat și înainte de declanșarea procesului de restructurare și de descentralizare a serviciilor ce se aflau în subordinea fostului Minister de Interne.
Pe cale de consecință, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenții-reclamanți, și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile pronunțate și admiterea cererii ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive:
Soluția instanței este nelegală, fiind rezultatul unei eronate interpretări a legii.
Prin Legea nr.138/1999 s-a statuat ca personalul din cadrul, beneficiază pentru activitatea prestată, de drepturi salariale și de sporul de dispozitiv, reprezentând 25% din salariul de baza lunar. Potrivit art. 13 din lege, de acest drept beneficiază nu numai personalul militar ci și personalul civil, astfel cum este definit de lege, statuându-se că beneficiază de acest drept personalul civil și contractual preexistent modificărilor survenite prin Ordinul 496/2003.
Includerea angajaților din cadrul administrației publice locale în categoriile de angajați ce beneficiază de acest drept salarial este în concordanță cu cerințele principiului nediscriminării.
Motivarea instanței pe normele OUG 30/2007 este nelegală deoarece instanța a interpretat eronat dispozițiile acestui act normativ, adăugând la lege și perioada pentru s-a solicitat acest drept salarial este 01.01.2005-31.12.2007, considerând recurenții că prin invocarea OUG nr.30/2007 se încalcă principiul neretroactivității legii.
Mai arată recurenții că soluția instanței de fond este în contradicție cu propria practică, sens în care au atașat cererii, ca practică judiciară,o sentință civilă pronunțată într-o speță similară.
Curtea examinând cu prioritate în baza art. 137. proc. civ. excepția necompetenței materiale a instanței de fond, constată că aceasta este fondată urmând să o admită pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Curtea constată din practicaua sentinței civile recurate că prezenta cauză a fost soluționată în fond de către un complet de judecată specializat în litigii de muncă compus din doi judecători și din doi asistenți judiciari în conformitate cu prevederile art.55 alin. (1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Prin urmare având în vedere calitatea de funcționari publici a recurenților, iar în conformitate cu Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici care în art. 109 stabilește că, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", Curtea constată că, competența de judecată în prezenta cauză revine instanței de contencios-administrativ în conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, astfel că, competența de soluționare în fond a cauzei revine în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. d) proc. civ. Tribunalului d e la domiciliul recurentei, respectiv aceluiași tribunal (T) în complet specializat în materia contenciosului-administrativ.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 3) proc. civ. urmează să dispună admiterea recursului; casarea sentinței atacate; trimiterea cauzei spre competentă soluționare aceleași instanței - complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr.2259/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI Județul T și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI Județul
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre competentă soluționare aceleiași instanțe- Complet Specializat în materia Contenciosului Administrativ și Fiscal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
22.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
