Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4565/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.204R
Ședința publică din data de 15.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții PRIMĂRIA ORAȘ Z și GRĂDINIȚA Nr.5 împotriva sentinței civile nr.1098 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T - reprezentantul intimaților-reclamanți, și, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI Z, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T și INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează instanței că intimatul indicatul Învățământului Preuniversitar Tad epus la dosar întâmpinare la data de 22.12.2009, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că atât recurentele cât și intimatul indicatul Învățământului Preuniversitar au solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs și întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă civile nr.1098 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar T și a fost respinsă acțiunea față de acesta, au fost respinse, ca nefondate, excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membrii de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T și au fost respinse, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al orașului Z și Primarul orașului Z, județul T, invocate de acești pârâți în întâmpinare.
Prin aceeași sentință, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamanților, și, prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Grădinița de Copii nr.5, Instituția Primarului Orașului Z, Consiliul Local al orașului Z, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de prescripție de trei ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora, a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitate școlară să asigure plata tranșelor suplimentare și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepțiile invocate următoarele:
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
În apărare reclamanții au arătat că excepția este neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 142 din Legea nr.84/1995 care prevăd că inspectoratele școlare sunt organe de specialitate subordonate Ministerului învățământului, având printre atribuțiile principale și cele privind încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic cât și dispozițiile art.142 din Legea nr.84/1995 și a prevederilor Legii 128/1997, ce conferă calitate procesuală pasivă inspectoratelor.
S-a apreciat că susținerile reclamanților sunt întemeiate în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T având în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a către rază își desfășoară activitatea.
Rezultă că ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
Calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are, în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Din considerentele arătate tribunalul a considerat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care urmează să admită această excepție iar pe fond să respingă acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T au fost respinse ca nefondate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii sindicate pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în Legea nr.168/1999 cât și în Legea nr.54/2003.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și din aceasta reiese că Sindicatul învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Tot ca nefondate au fost respinse și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului Z și Primarul Municipiului Z având în vedere că actele normative ce reglementează finanțarea învățământului preuniversitar de stat conferă competențe celor doi pârâți.
Finanțarea învățământului preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local, conform art.167 alin. Din Legea nr.84/1995 modificată și art.38 lit.n din Legea nr.215/2001 modificată.
Dispoziții în acest sens se găsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Susținerile pârâților Consiliul Local al Municipiului Z și Primarul Municipiului Z că nu ar avea calitate procesuală pasivă și că de fapt ar fi fost chemată în judecată "primăria" sunt lipsite de temei, din cererea de chemare în judecată reieșind că au fost chemați în judecată în calitate de pârâți Primarul Municipiului Z și Consiliul Local al Municipiului
Tot lipsite de temei au fost și susținerile că nu ar intra în atribuțiile lor să plătească drepturile salariale ale cadrelor didactice, din motivele arătate mai sus cu privire la rolul ce îl au în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei s-a arătat că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
S-a constatat că dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, iar art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
S-a considerat că în conformitate cu art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută.
Pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de lată parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale tribunalul a respins-o, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâții Grădinița de Copii nr.5, Primăria Orașului, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041recurenții au arătat că, prin efectul sentinței instanței de fond au fost obligați neîntemeiat si nelegal la plata transelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, după caz, conform prevederilor art. 50, alin. 1 si 2 din Legea nr.128/1997, privind statutul personalului didactic, obligarea acestora fiind dispusă in condițiile in care plata drepturilor solicitate a fost efectuata in cadrul salariului funcției de baza astfel cum rezultă din actele administrative la dosarul cauzei, iar prin aplicarea sentinței se înfăptuiește dubla plata a transelor de vechime sus-menționate.
S-a făcut referite la dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997, precum și la dispozițiile art.50 din același act normativ arătându-se că instanța de fond a eludat prevederile legale inclusiv valoarea de adevăr a cuantumului bănesc corect determinat prin calcul cuprins in grile (anexe ale actului normativ) si a dispus plați suplimentare necuvenite.
S-a mai arătat că instanța nu-si poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de transe de vechime în învățământ de 30,35,40 de ani pe mențiunea ca în OG 15/2008 art. 5 alin. 2 "în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1.1b și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare", deoarece aceasta mențiune este o norma precizatoare clarificatoare, lămuritoare si nu trebuie înțeleasă ca in anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
S-a mai invocat și faptul că norma juridică înscrisă la art.50 alin.2 nu poate întemeia convingerea instanței ca procentul de 1/25 se aplica de doua ori si nici ca reprezintă un adaos special salarial neacordat peste suma cuprinsa in grile, rezultata prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al transei anterioare, procedeu care aplicat, asigura o creștere a plații transei fata de cea anterioara cuprinsa in grile, precum și faptul că prima instanța nu a deslușit înțelesul corect al obiectului acțiunii, al modului de plata atâta timp cat se face trimitere la prevederile Legii.24/2004 privind tehnica legislativa si la alte prevederi din Codul muncii care nu sunt incidente in cauza. Pe de alta parte instanța nu a înțeles ca grila de salarizare pentru transele sus-menționate reprezintă o suma de bani care se include in salariul funcției de baza, si nu un adaos special cum greșit retine in afara sumelor cuprinse in grile calculate conform art.50 alin.2 din Legea 128/1997 si incluse in anexele ordonanțelor precizate.
Prin întâmpinarea formulat intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de către intimații reclamanți, având ca obiect obligarea pârâților la asigurarea plății tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentară, care se acordă la 30, 35, și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare, corespunzător tranșei anterioare de vechime conform art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
de vechime la salarizare și tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, au generat modificări în grilele de salarizare și vizează 2 categorii distincte de tranșe de vechime, vizând, pentru stabilirea corectă a salariului două componente. de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
În mod corect instanța de fond a constatat că acest coeficient de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, legiuitorul instituind un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile recurenților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută, deoarece acest aspect nu a fost prevăzut în mod expres în lege sau în anexele acesteia, iar, pe de altă parte, dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate sau modificate prin dispoziții legale ulterioare.
Se reține și faptul că dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997, reprezintă dispoziții speciale care instituie un adaos salarial ce constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30, 35 40, respectiv peste 40 de ani. Acest adaos salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, respectiv OUG nr.8/2000 și OG nr.4/2006.
Prin urmare, apar ca nefondate susținerile recurenților, potrivit cărora hotărârea recurată ar acorda intimaților-reclamanți o dublă plată a tranșelor de vechime, câtă vreme după cum mai sus s-a reținut, cele prevăzute de dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, reprezintă drepturi salariale suplimentare corespunzătoare creșterii coeficientului de ierarhizare pentru tranșa de vechime, după cum corect a reținut și instanța fondului.
Va fi înlăturată și critica referitoare la faptul că prima instanță nu a interpretat corect obiectul acțiunii, instanța de fond dând o interpretare corectă cauzei deduse judecății, respectând dispozițiile art.129 pr.civ. și hotărând doar cu privire la aspectele cu care a fost sesizată.
Pentru toate considerentele arătate, având în vedere faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. va respinge, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții Primăria Oraș Z și Grădinița Nr.5, împotriva sentinței civile nr.1098 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului Preuniversitar - reprezentantul intimaților-reclamanți, și, Consiliul Local al Orașului Z, Inspectoratul Școlar Județean T Instituția Primarului Orașului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
22.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
