Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2056/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2056
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții-recurenți Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M împotriva sentinței civile nr. 1884/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, recurenții solicitând judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 16 decembrie 2008 sub nr. 9983/30, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a chemat în judecată pe pârâții Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Normal nr. 1 Sânnicolau M și Grădinița cu Program Sânnicolau M, Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate pe perioada 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate prin acest act normativ, dar și "de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", că art. 146 din același act normativ prevede că personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația în vigoare, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel", iar conform art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pentru anii 2003-2006 și 2007-2010, înregistrate la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 1116/010/30.01.2003, nr. 28895/29.12.2006 acești salariați beneficiază de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. Dreptul la plata primei de vacanță a fost recunoscut și prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 5521/01/09.01.2004, în art. 36 alin. 1, precum și prin cel încheiat la nivelul județului T, pentru învățământ.
Se susține că aceste dispoziții produc efecte pentru toți salariații, de la toate unitățile de învățământ din țară, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, justificând introducerea acțiunii de față, pentru a se da eficiență normei înscrise în art. 41 din Constituția României care garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 1 alin. 5 și art. 41 alin. 5 din Constituția României, art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 lit. a și b și art. 59 alin. 3 și alin. 4 din contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010, art. 5 alin. 1, art. 14 și art. 37 litera g din contractele colective de muncă la nivel de ramura învățământ, art. 48 și 50 din Legea nr. 128/1997, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007, Legea nr. 172/2008, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Prin sentința civilă nr. 1884/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- cu opinia divergentă a doamnei judecător, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru primele de vacanță aferente anului 2005 și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat, împotriva pârâților Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M, care au fost obligați la plata către membri de sindicat în numele cărora a acționat reclamantul și care sunt angajații acestor pârâți a primelor de vacanță în limita diferenței rezultate din veniturile proprii realizate în anii arătați și cheltuielile efectuate, după urmează: Liceul Teoretic " " Sânnicolau M - la plata sumei de 20.470,91 lei, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M - la plata sumei de 5.488,74 lei, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M - la plata sumei de 21.344,16 lei, Grupul Școlar Sânnicolau M - la plata sumei de 62.259,19 lei și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M - la plata sumei de 23,82 lei.
Totodată, a fost respinsă acțiunea formulată de același reclamant împotriva pârâților Grădinița cu Program Normal nr. 1 Sânnicolau M și Grădinița cu Program Sânnicolau M, Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții, reprezentați de către sindicat în litigiu pendinte, sunt angajați ai pârâților Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Normal nr. 1 Sânnicolau M și Grădinița cu Program Sânnicolau Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă perioadei de trei ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată.
Tribunalul a apreciat că susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți, la plata unor sume cu acest titlu apar ca întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2006 și 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, prima instanță a conchis că se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
Cu toate acestea, contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâtul Grupul Școlar Agricol este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice". Instanța de fond a apreciat că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.
Astfel fiind, a conchis că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâții unități de învățământ, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
Ca atare, a fost respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Local Sânnicolau M și Primăria Sânnicolau M - Instituția Primarului, dat fiind că aceștia nu sunt îndatorați la plata către reclamanți a sumelor pretinse prin acțiune și nici la alocarea fondurilor necesare plății, către unitatea de învățământ angajatoare.
Cu referire la pârâții unități de învățământ, a constatat că acestea au comunicat, prin adresele de la filele 115-116, depuse la dosar pentru termenul de judecată din 17.06.2009, faptul că în urma deducerii cheltuielilor efectuate din veniturile proprii obținute au rămas venituri disponibile aferente anilor 2006-2008 la pârâții Liceul Teoretic " " Sânnicolau M -suma de 20.470,91 lei, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M - suma de 5.488,74 lei, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M - suma de 21.344,16 lei, Grupul Școlar Sânnicolau M - suma de 62.259,19 lei și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M - suma de 23,82 lei, astfel încât a admis cererea reclamantului pentru membri de sindicat angajați ai acestor școli și grădinițe ca fiind întemeiată în limita sumelor menționate anterior.
În ceea ce privește pârâtele Grădinița cu Program Normal nr. 1 Sânnicolau M și Grădinița cu Program Sânnicolau M, a apreciat că, potrivit acelorași adrese, acestea fie nu au obținut venituri proprii, fie le-au cheltuit. În atari condiții, cererea reclamantului cu privire la membri de sindicat angajați ai acestor grădinițe a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece dreptul la acordarea primei de vacanță este supus, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, condiției ca unitatea angajatoare să obțină în anul bugetar respectiv venituri proprii, precum și să le aloce pentru efectuarea unor astfel de plăți, condiții care nu se verifică în speță.
Pretențiile reclamantului referitoare la acordarea primelor de vacanță pentru anul 2005 au fost respinse ca prescrise prin raportare la dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii corelat cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Opinia divergentă a doamnei judecător a fost în sensul că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel încât acțiunea trebuia admisă în întregime.
În motivarea opiniei divergente se arată că, potrivit art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
S-a mai susținut că existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), așa încât apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
S-a apreciat că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de invatamant parate. In concluzie,existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii față de pârâții-recurenți.
În motivarea cererii de recurs se arată că Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, pe ale cărei prevederi a fost fundamentată hotărârea recurată, nu este aplicabil pârâților-recurenți, deoarece Județul T nu este județ pilot, iar Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004 se aplică doar unităților de învățământ din unitățile pilot.
Actul normativ care reglementează organizarea și finanțarea unităților de învățământ recurente este Hotărârea Guvernului nr. 538/2001. Conform acestei hotărâri unitățile de învățământ recurente au personalitate juridică, dar nu au calitatea de ordonator terțiar de credite. Ordonatorul principal de credite este Primăria orașului Sânnicolau
Obligația de plată a sumelor menționate în dispozitivul sentinței atacate nu a fost stabilită corect, deoarece situația veniturilor realizate în perioada 2006-2008 include și soldul veniturilor reportate din anul precedent, care nu au fost utilizate și au rămas la dispoziția unității de învățământ pentru anul fiscal următor.
Totodată, se susține că prima instanță nu a avut în vedere că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, astfel încât pârâții-recurenți nu pot aplica contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, date fiind prevederile art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, se susține că personalul din învățământ nu este menționat de prevederile art. 1 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 și art.3041Cod de procedură civilă.
La cererile de recurs nu au fost anexate înscrisuri în probațiune.
Intimatul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul Tad epus note de ședință, prin care solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate, arătând că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu sunt aplicabile în speță, deoarece art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată prin contractul colectiv de muncă.
Examinând recursurile declarate de către pârâții-recurenți Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și de cel la nivel de ramură învățământ, astfel încât, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, invocată de către recurenți.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul Muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
Prin urmare, membri de sindicat reprezentați în litigiul pendinte sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu pentru perioada 2006-2008, iar dispozițiile art. 1 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 nu înlătură acest drept.
Conform prevederilor art. 2 din Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 coroborate cu cele ale Hotărârii de Guvern nr.1942/2004, județul T nu se regăsește printre județele ce intră sub incidența Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004. Totuși, în calitate de angajatori, pârâții-recurenți au obligația de a plăti salariaților lor primele de concediu și de a lua măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.
Susținerea recurenților că obligația de plată a sumelor menționate în dispozitivul sentinței atacate nu a fost stabilită corect, deoarece situația veniturilor realizate în perioada 2006-2008 include și soldul veniturilor reportate din anul precedent, care nu au fost utilizate și au rămas la dispoziția unității de învățământ pentru anul fiscal următor nu a fost probată prin înscrisuri noi, iar din situația depusă la dosarul de fond, la filele 115-116, nu rezultă temeinicia acestei alegații.
Din cele expuse mai sus, rezultă că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă sau vreun alt motiv de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate anterior, în baza art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de către pârâții-recurenți Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M împotriva sentinței civile nr. 1884/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către pârâții-recurenți Liceul Teoretic " " Sânnicolau M, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Sânnicolau M, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Sânnicolau M, Grupul Școlar Sânnicolau M și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 Sânnicolau M împotriva sentinței civile nr. 1884/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /16.12. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./16.12.2009
Prim inst.: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
