Drepturi salariale (banesti). Decizia 2051/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2051
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1778/21.08.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, -, B G și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1778/21.08.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții -, -, B G, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice; a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cuvenit și neacordat acestora, în procent de 50%, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 1.02.2007 până în prezent și pentru viitor; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a obligat chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 în care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Tribunalul a reținut:
Reclamanții, toți procurori, fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
Astfel, după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speța dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru reclamanți - procurori.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
. procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar.
Dreptul pretins de reclamanți a fost recunoscut de către Înalta Curte de Casație și Justiție care în ședința din data de 10.03.2008, constituită în Secții Unite în Dosar nr. 5/2008, a pronunțat Decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv: "Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001"; astfel, instanța supremă a statuat obligatoriu pentru instanțe, în spețele deduse judecății având ca obiect acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, faptul că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
-le reclamanților dreptul solicitat și anume, a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atâta timp cât norma care le conferă acest drept este de actualitate, fapt relevat și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin menționata Decizie nr. XXI, fapt susținut și de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare crează o situație discriminatorie între magistrații care au hotărâri judecătorești ce le conferă acest drept și cei care nu au, deși desfășoară aceeași activitate, prin aceasta, încălcându-se normele internaționale la care România este parte, încălcându-se chiar legea fundamentală a țării - Constituția României.
Obligativitatea primatului normei internaționale pe care România și-a însușit-o, este consfințită în legea fundamentală.
Că este așa, rezultă fără putință de tăgadă din economia art. 20 din Constituția României, care prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Ori, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, arată că: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955, "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare"; "Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotire împotriva șomajului. Toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală", principii regăsite și în dispozițiile art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului supra arătat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 166, art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii și art. 73-78 din Legea nr. 168/1999 a fost admisă acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică, începând cu data de 1.02.2007 la zi și pentru viitor, calculat la indemnizația brută de încadrare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și cu modificările ulterioare.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul a constatat întemeiată cererea admițând-o, în considerarea faptului că, în calitatea sa de ordonator principal de credite și de elaborator al proiectului bugetului de stat. Ministerul Finanțelor Publice are atribuții, potrivit Legii nr. 500/2002 de a repartiza fondurile necesare salarizării și de a lua măsuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 60 Cod procedură civilă a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, pentru ca chemata în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 în care să includă sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților. Instanța a mai constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza evocatelor texte de lege, tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat în principal casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond pentru că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la cererea formulată de a fi introdusă în cauză Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În subsidiar s-a criticat sentința ca nelegală sub aspectul acordării pe viitor a drepturilor salariale solicitate, susținându-se că s-a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților.
S-a criticat sentința ca nelegală și sub aspectul actualizării drepturilor bănești solicitate cu rata inflației, susținându-se că obligația este imposibilă, această cheltuială nefiind cuprinsă în buget și s-au încălcat prevederile art. 14 (alin. 2), art. 29 (3) și art. 47 din Legea nr. 500/2002.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa criticat sentința ca nelegală susținându-se că admiterea acțiunii s-a făcut fără temei legal, sporul pretins și prevăzut de Legea nr. 50/1996 care a fost abrogată de Ordonanța Guvernului nr. 8/2007.
S-a invocat și lipsa de obiect a acțiunii în raport de Ordinul nr. 526/3.03.2009 prin care s-a acordat reclamanților sporul de 50% pretins.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința ca nelegală susținând că în mod nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, încălcându-se prevederile art. 16-30 din Legea nr. 500/2002.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere și motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt fondate în parte pentru următoarele considerente.
Reclamanții au chemat în judecată și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și au solicitat obligarea acestuia în solidar cu ceilalți pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți, întrucât între aceste părți nu există raporturi de muncă, în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Prin urmare, în mod greșit s-a admis acțiunea față de pârât și s-a dispus obligarea acestuia la plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți și se impune admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice.
Dispozițiile sentinței privitor la admiterea cererii de chemare în garanție vor fi menținute, criticile cu privire la acest aspect nefiind întemeiate.
Ministerul Finanțelor Publice, în măsura în care s-a solicitat obligarea sa la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă conferită tocmai de atribuțiile prevăzute de Legea nr. 500/2002.
Astfel, Ministerul Finanțelor Publice este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
În consecință, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Astfel, lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Legii nr. 500/2002 între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției s-a născut un raport juridic bugetar în care unul dintre subiecte este Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Justiției care este finanțată integral de la bugetul statului și în mod corect s-a admis cererea de chemare în garanție.
În ce privește recursul Ministerului Public, Curtea constată că nu există motiv pentru casarea sentinței.
Acest pârât, fiind ordonator principal de credite, are calitate procesuală pasivă și a solicitat fără temei legal introducerea în cauză în calitate de pârât a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, instanța neputând trece peste principiul disponibilității și atât timp cât reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată și ordonatorul secundar de credite instanța nu putea admite această cerere.
Prin urmare, chiar dacă instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea pârâtului, nu se impune casarea sentinței pentru acest motiv.
Nu sunt întemeiate nici criticile cu privire la actualizarea drepturilor bănești cu rata inflației.
Principiul indexării este un principiu al sistemului de salarizare impus de creșterea costului vieții, iar funcția principală a indexării este prevenirea eroziunii puterii de cumpărare și acordarea acestuia asigură o acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor bănești.
Principiul indexării este consacrat și de dispozițiile art. 78 coroborate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii și cu cele ale art. 998 Cod civil.
Faptul că sumele reprezentând indicele de inflație nu au fost cuprinse în bugetul pârâtului reprezintă o problemă de executare a titlului și nu o problemă de legalitate a sentinței, nefiind încălcate dispozițiile Legii nr. 500/2002, așa cum susține pârâta.
Recursurile sunt fondate sub aspectul acordării pe viitor a drepturilor pretinse întrucât la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și care reglementând și salarizarea personalului din justiție, stabilește și sporurile de care beneficiază acesta.
Pentru acest motiv se va modifica, de asemenea, sentința, admițându-se recursurile pârâților Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și va fi respinsă acțiunea pentru perioada ulterioară datei de 12.11.2009, menținându-se în rest dispozițiile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1778/21.08.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, -, B G și.
Modifică în parte sentința în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Obligă pârâții la sporul de 50% către reclamanți până la data de 12.11.2009 și respinge în rest acțiunea.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /29.01.2010
Tehnored. 2 ex./.2.02.2010
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
