Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 217
Ședința publică din 12 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții recurenți Primăria și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 2263 pronunțată la 18 noiembrie 2009 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul Independent al Învățământului preuniversitar din județul și pârâții intimați Școala cu clasele I-VIII nr. 1, Liceul Teoretic, Grup Școlar de și Protecția Mediului, având ca obiect drepturi bănești - ajutor naștere copil.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lor la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură, la 5 februarie 2010, reclamantul intimat a depus la dosar note de ședință.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Timiș la data de 14 mai 2009 sub nr. 2946/30, reclamantul Sindicatul Independent al Preuniversitar T,in numele membrilor de sindicat, au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 1 T, Liceul Teoretic, Grup Școlar de și Protecția Mediului, Consiliul Local T, Primăria T - Instituția Primarului solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata ajutorului pentru nașterea copilului actualizat în funcție de rata inflației, la data plății efective, astfel cum este prevăzut în art.36 alin.5 lit. f din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței că potrivit art.51 lit. c din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la. cu nr-, pentru nașterea fiecărui copil, mama va beneficia cu titlu de ajutor de drepturi bănești echivalente unui salariu mediu pe unitate, același drept fiind menționat și de contractele colective de muncă pe anii anteriori.
Reclamantul susține că, deși Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, nu prevede expres acordarea acestui drept, potrivit art. 50 alin. 12 din lege rezultă că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, printre care și ajutorul pentru nașterea copilului, acesta fiind conținut de contractul colectiv de muncă.
Se mai arată că drepturile salariale în discuție se cuvin și în baza alin. 5 al art. 36 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, înregistrat la. cu nr-, norme legale ce precizează expres că de acest drept beneficiază personalul din învățământ, fără a opera vreo distincție intre diferitele categorii de personal.
Totodată, este invocat, în același sens, art. 51 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, înregistrat la sub nr. 20/31.01.2005, publicat în Monitorul Oficial al României, partea a V-a, nr. 1/22.02.2005, ce dispune că "în afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariații vor beneficia și de următoarele ajutoare: c) un salariu de bază, plătit de unitate mamei, pentru nașterea fiecărui copil;dacă mama nu este salariată, soțul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază".
Cu toate că prevederile contractelor colective invocate sunt clare, iar potrivit art. 11 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 aplicarea acestora este obligatorie, se susține că pârâta unitatea de învățământ refuză acordarea ajutorului solicitat, împrejurare care justifică sesizarea instanței de judecată.
Mai învederează reclamantul că lipsa fondurilor ori faptul că acestea nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu reprezintă motive întemeiate pentru neplata acestui drept garantat atât de contractul colectiv de muncă la nivel național, cât și de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece unitatea de învățământ cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
Reclamantul a invocat în drept prevederile art. 112 Cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 48-50 din Legea nr. 128/1997, art. 2, 3, 14 și art. 36 alin. 5 lit. f) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ, art. 2, 3 și 51 lit. c) din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național pe anii 2005-2006, respectiv 2007-2010, art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996.
Prin sentința civilă nr. 2263 pronunțată la 18 noiembrie 2009, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 1 din T la plata către reclamanta a ajutorului pentru nașterea copilului, născută la 5 noiembrie 2007, constând dintr-un salariu de bază aferent anului 2007, actualizat cu rata inflației la data plății efective; a obligat pârâtul Liceul Teoretic la plata către reclamanta a ajutorului de naștere pentru nașterea la 27 februarie 2009 minorei constând dintr-un salariu de bază aferent anului 2009, actualizat cu arta inflației la data plății efective; a obligat pârâtul Grupul Școlar de și Protecția Mediului la plata către reclamanta a ajutorului de naștere pentru nașterea la 19 iunie 2008 minorului constând dintr-un salariu de bază aferent anului 2008, actualizat cu rata inflației la data plății efective, urmând de asemenea, ca la solicitarea unităților de învățământ pârâte, pârâții Consiliul Local T și Primăria T - instituția Primarului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pretenția reclamantului ce acționează, potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în numele și pentru membrii săi, vizează acordarea unui drept de natură pecuniară derivând din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ înregistrat la. sub nr. 5521/01/09.01.2004, la nivelul unui salariu de bază acordat ca ajutor de naștere plătit de angajator mamei pentru nașterea fiecărui copil, fundamentat pe dispozițiile art. 36 alin. 5 din contractul colectiv de muncă menționat.
Este reputat că prin art. 157 Codul muncii sunt reglementate modalitățile de stabilire a salariilor: fie prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora la societățile comerciale, societățile și companiile naționale, regiile autonome și ceilalți angajatori persoane juridice și fizice, fie prin acte normative, pentru personalul din instituțiile finanțate de la bugetul de stat, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, prin excepție de la principiul negocierii, tocmai dată fiind sursa finanțării-bugetul de stat.
Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede imperativ în art. 48 alin. 1 modul de salarizare a personalului didactic, pentru ca în art. 50 alin. 12 să dispună, de o manieră, la fel de imperativă, că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În egală măsură, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 conține reglementarea potrivit căreia "drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit prin lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii".
Totodată, art. 36 alin. 5 lit. f din CCM la nivel de ramură de învățământ pe anul 2004 spune, fără deosebire, că "personalul din învățământ beneficiază și de următoarele sporuri și ajutoare: f) un salariu de bază plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază. Acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii".
Dreptul solicitat însă prin acțiunea pendinte nu se circumscrie noțiunii de drepturi salariale supra prezentate și astfel cum este definit salariul prin art. 155. muncii, ca fiind compus din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, ci, reglementat fiind distinct atât în CCM la nivel național pe anii 2005-2006, în CCM la nivel național pe anii 2007-2010, prin art. 51 lit. c, cât și în CCM la nivel de ramură de învățământ (a cărui valabilitate și pe anul 2005-2006, dat fiind că anul 2006 este anul nașterii copilului reclamantei, în speță, nu a fost contestată), în art. 36 alin. 5 lit. f, sub forma "ajutorului" de naștere, devine îngăduită concluzia că dreptul solicitat are configurația unui drept bănesc special, conferit în anume condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale (faptul juridic al nașterii, calitatea de salariat în sistemul de învățământ a părintelui) este determinată de efectul forței obligatorii a contractului colectiv de muncă, definit a fi legea părților, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Că forța obligatorie a contractului colectiv de muncă se impune și cu privire la drepturi de natură bănească distincte de drepturile salariale derivă și din dispozițiile art. 95 din Legea nr. 128/1997, conform cărora "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă", așadar și de ajutorul de naștere, căciubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Devine însă absolut obligatorie în prealabil includerea fondurilor necesare plății ajutorului de naștere în bugetele locale pe baza evidențelor trimise de unitățile de învățământ (ceea ce cele din urmă nu au făcut, deși dispozițiile contractului colectiv de muncă le obliga la plată), pentru a fi mai apoi repartizate unităților de învățământ în scopul aducerii la îndeplinire a îndatoririi de plată ce la incumbă, raportat la prevederile art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, supra indicat a pârâților Consiliul Local T și Primăria T - Instituția Primarului
Lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, căci în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile dreptului muncii privind drepturile salariaților.
Pe de altă parte, împrejurarea că în art. 36 alin. 5 lit. f din CCM la nivel de ramură de învățământ se prevede că "acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii", nu vine decât să susțină argumentația de mai sus, întrucât legea părților nu dispune acordarea ajutorului exclusiv din venituri proprii, dată fiind interpretarea gramaticală a textului, ci, inclusiv, ceea ce trimite, fără doar și poate, la ideea că, în ipoteza în care unitatea de învățământ angajatoare dispune de venituri proprii, plata ajutorului de naștere se poate face din aceste venituri (și nu neapărat din cele acordate de ordonatorul de credite) și nicidecum la concluzia potrivit căreia în absența veniturilor proprii, acest ajutor rămâne neacordat.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs pârâții Consiliul Local T și Primăria T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă.
Pârâții Consiliul Local T și Primăria T au solicitat admiterea recursului și, pe fond, respingerea cererii reclamantului, arătând că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Astfel, între persoanele reprezentate de către Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T și pârâții-recurenți nu există nici un raport contractual, iar art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 dă competența angajării în sarcina directorului unității de învățământ.
Mai arata ca acordarea indemnizației pentru nașterea copilului este prevăzută de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, iar calitate procesuală pasivă în cauză au instituțiile de învățământ și Consiliul Județean, cărora le incumbă obligația de plata a indemnizației solicitată de reclamant.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților-recurenți, precum și soluționarea în fond a pricinii.
Pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește angajarea, calcularea, plata salariilor, asigurarea, aprobarea, repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau in sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Art. 19 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 dă în sarcina unităților de învățământ atributul de angajator pentru personalul didactic auxiliar, salariile fiind determinate de către unitățile de învățământ.
Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă inspectoratul școlar are atribuții de control în ce privește modul de calcul și plată a salariilor de către unitățile de învățământ și modalitatea în care se aplică dispozițiile Ministerul Educației, Cercetării și
Începând cu anul 2001, urmare a art. XIII din OUG nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul local al unității administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, printre excepțiile prevăzute la finanțare nefiind cuprinse și cele privind salariile.
Consiliul Local are ca atribut potrivit art. 38 alin. 2 litera d din Legea nr. 215/2001 aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
Date fiind aceste atribuții pe care le au în ce privește angajarea, respectiv repartizarea fondurilor privind plata salariilor, raportat la cele menționate mai sus, pârâții au calitate procesuală pasivă în cauză.
Conform art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, personalul din învățământ beneficiază de un salariu de bază plătit de angajator mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază.
În același sens, art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevăd că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații au dreptul la un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu mediu pe unitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu, direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
Potrivit art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii și art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă la nivel național produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
Art. 238 alin. 2 din Codul muncii prevede că: "contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă". Astfel, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Potrivit art. 247 din Codul muncii, "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior". Prin urmare, dacă la nivelul angajatorului nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că membrii de sindicat în numele cărora s-a acționat sunt îndreptățiți la plata ajutorului prevăzut de art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ. Împrejurarea că nu au fost stabilite sursele de finanțare pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incident vreunul din motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâții recurenți Primarul și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 2263 pronunțată la 18 noiembrie 2009 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din județul și pârâții intimați Școala cu clasele I-VIII nr. 1, Liceul Teoretic, Grup Școlar de și Protecția Mediului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 12 februarie 2010
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
19.03.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Daniela
