Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 456
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I împotriva sentinței civile nr.104 din 22.01.1009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I - în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și avocat pentru intimatul Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, comunicată recurentei.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I depune la dosar delegație și un model de fișă de post pentru asistenții maternali. Precizează că nu insistă în cererea de suspendare a executării hotărârii primei instanțe și că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru intimatul Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I depune împuternicire avocațială la dosar.
Consilierul juridic pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii cererii principale și a cheltuielilor de judecată. Arată că asistenții maternali profesioniști își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă cu caracter special. Precizează că, potrivit Legii nr. 272/2004, în momentul constituirii măsurilor de protecție drepturile părintești sunt delegate asistenților maternali profesioniști. Asistenții maternali au si alte obligații pe lângă cele privitoare la copil, cum ar fi primirea în vizită a părinților și a altor rude ale copilului sau participarea la formări profesionale, dar în perioada în care au fost pontați în concediu nu îndeplinesc decât obligațiile privitoare la copil. Mai precizează că, la cerere, pe perioada concediilor de odihnă copii pot fi luați de la asistenții maternali și internați într-un centru, dar nici unul dintre reclamanți nu a solicitat să-i fie luat copilul în perioada concediului de odihnă. Mai arată că, deoarece asistenții maternali își desfășoară la domiciliu și au în permanență copilul, consideră că și-au îndeplinit obligațiile lor cu privire la efectuarea concediilor de odihnă ale asistenților maternali. Indică faptul că singura posibilitate de compensare în bani este la încetarea contractului de muncă.
Avocat pentru intimatul Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că în nici o prevedere legală nu se spune că asistenții maternali nu se subscriu legilor muncii și că dreptul la concediu de odihnă este un drept garantat. Precizează că orice convenție sau tranzacție cu privire la concediu este nulă de drept și că angajatorul este obligat să programeze efectuarea concediului de odihnă. Mai arată că aceste drepturi sunt reglementate prin lege și că asistenții maternali sunt angajați cu contract individual de muncă. Consideră că acțiunea lor este întemeiată și că au dreptul la acordarea prejudiciului creat.
Consilierul juridic pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I arată că nu a fost vorba de nici un fel de tranzacție sau convenție, ci doar despre respectarea art. 10 din nr.OG 679/2003
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 8749/99/06.11.2008 reclamantul Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, în numele și pentru membrii de sindicat - asistenți maternali profesioniști, -, -, ina, i, C, -, -, G, a, Bisoc, -, Caonica, -ica, -, G, I, Gh., escu, (), -, C, C, G, Cute, I, Gh., C, Talia, a, ,., Gh., I, G, -, u, G, -, a, -, ,., Gh., -, a, l, -, G, -, G, a, a, Rabadan, Rata, Rediu, R, R, R, Rontan, l, St., Constanta, ,., -, ache, oaia, ia, G, LacraN., a, G, Gh., a, Gh., G, G, G, ,., (), a, -, I, I, -, ia, I, - a, Circu, a, -, a, IM., ,., -ica, a, n, Rata, R, ,., (),., ,., ,.,., și, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții maternali profesioniști ca urmare a neefectuării în natură a concediului de odihnă aferent perioadei 2005-2007, proporțional cu nr. de zile de concediu de odihnă neefectuat în natură pentru aceeași perioadă. Solicită reclamanții și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat ca asistenții maternali profesioniști au calitatea de salariați ai Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, desfășurându-și activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată și beneficiind de drepturile prevăzute de legislația muncii pe perioada existenței raporturilor de muncă.
Toți salariații au dreptul la un concediu plătit iar obligația de a lua măsurile necesare pentru ca salariații să beneficieze efectiv, în fiecare an calendaristic, de concediul de odihnă, revine angajatorului. În plus, legea interzice sub sancțiunea nulității, orice convenție sau tranzacție prin care se renunță în tot sau în parte, la dreptul de concediu de odihnă sau la alte drepturi recunoscute salariaților.
În perioada 2005-2007 asistenții maternali profesioniști au avut copii în plasament și au respectat obligațiile din contractul individual de muncă și fișa postului, însă concediul de odihnă a fost acordat numai scriptic, salariații menținându-și copii primiți în plasament, asigurându-le ocrotirea, îngrijirea, educația și supravegherea necesară așa cum erau obligați prin HG679/2003.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Potrivit art. 10 alin. 1 lit. f din HG 679/2003, asistenții maternali sunt obligați să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea copiilor plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator.
Prin sentința civilă nr.104/22.01.2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul al salariaților din Direcția Generală a Asistență Socială și Protecția Copilului I, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, și, în consecință, a obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I să plătească asistenților maternali profesioniști, specialiști ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, membri ai sindicatului reclamant, despăgubiri reprezentând indemnizația de concediu de odihnă, proporțional cu numărul de zile de concediu neefectuat în natură, pentru anii 2005-2007. respins cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor nr.HG 679/2003, activitatea asistenților maternali privind creștere, îngrijirea și educarea necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primesc în plasament sau în încredințare, se desfășoară în baza unui contract de muncă ce are un caracter special, specific protecției copilului.
Caracterul special, specific protecției copilului, conferit contractului individual de muncă al asistenților maternali, nu înlătură calitatea de salariați a acestora și nici aplicarea dispozițiilor Codului muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, alin. 2 prevăzând că acest drept nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În același sens, sunt și dispozițiile constituționale. Art. 41 alin. 2 din Constituție prevede că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, care privesc și concediul de odihnă plătit, iar art. 53 din Constituție prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Or, prin art. 10 alin. f din nr.HG 679/2003 se prevede că asistenții maternali sunt obligați să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator. Prin această prevedere legală, dreptul la concediul de odihnă anual plătit, garantat tuturor salariaților, este limitat în cazul asistenților maternali, care își pot efectua concediul legal de odihnă în mod efectiv doar în cazul în care angajatorul autorizează, pentru această perioadă, separarea de copiii plasați sau încredințați.
Asistenții maternali, care își continuă activitatea și în perioada în care scriptic figurează în concediul legal de odihnă, sunt prejudiciați prin neefectuarea în natură a concediului de odihnă. Caracterul special al contractului lor de muncă, nu poate înlătura dreptul oricărui salariat la efectuarea în natură a concediului de odihnă anual plătit, iar în situația în care exercitarea acestui drept nu este asigurată de către angajator, salariatul este îndreptățit la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, în conformitate cu dispozițiile art. 269 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I să plătească asistenților maternali profesioniști specialiști ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, membri ai sindicatului reclamant, despăgubiri reprezentând indemnizația de concediu de odihnă, proporțional cu numărul de zile de concediu neefectuat în natură, pentru anii 2005-2007.
Motivat de faptul că reclamanții nu au depus la dosar chitanțele cu care să facă dovada cheltuielilor suportate cu desfășurarea procesului, instanța, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, a respins cererea acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivează recurenta că art.8 din HG 679/2003 prevede că activitatea persoanelor încadrate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului.
Urmărirea interesului superior al copilului, ce stă la baza activității asistenților maternali profesioniști, este corelată cu respectarea drepturilor acestora, inclusiv a celui referitor la încasarea drepturilor cuvenite în perioada concediului de odihnă, conform art.145 din Codul muncii. În acest sens, arată recurenta, le-au fost achitate tuturor asistenților maternali profesioniști contravaloarea indemnizației de concediu.
Ca urmare, consideră recurenta, aceștia nu au suferit nici un prejudiciu, având în vedere că erau obligați prin lege să asigure continuitatea activității desfășurate, chiar și în perioada concediului de odihnă, precum și faptul că nu au făcut dovada refuzului angajatorului de a separa copiii aflați în plasament. De altfel, susține recurenta, au existat persoane care au solicitat pe perioada concediului de odihnă, plasamentul copiilor într-un centru rezidențial.
Mai motivează recurenta că, în condițiile în care asistenților maternali profesioniști le-a fost achitată contravaloarea indemnizației de concediu, aceștia nu mai sunt îndreptățiți să primească drepturi salariale pentru aceeași perioadă.
Susține că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.144 din Codul muncii și cele ale HG 679/2003, care se constituie într-o excepție de la regula efectuării în natură a concediului de odihnă.
Ca atare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art.304 pct.9, 304 ind.1 Cod proc.civ.
Sindicatul al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, în numele și pentru membrii de sindicat, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs a fost depusă, ca înscris nou, fișa postului asistentului maternal profesionist.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că dispozițiile art.8 din HG 679/2003 ce instituie caracterul special, specific protecției copilului, al contractului individual de muncă al asistenților maternali, nu înlătură calitatea de salariați a acestora și nici aplicarea dispozițiilor Codului muncii.
Ori, prin art. 10 alin. f din nr.HG 679/2003 se prevede că asistenții maternali sunt obligați să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator. Prin această prevedere legală, dreptul la concediul de odihnă anual plătit, garantat tuturor salariaților, este limitat în cazul asistenților maternali, care își pot efectua concediul legal de odihnă în mod efectiv doar în cazul în care angajatorul autorizează, pentru această perioadă, separarea de copiii plasați sau încredințați. Această măsură, însă, nu este în toate situațiile în interesul superior al copilului, astfel încât nu poate constitui o obligație a asistentului maternal profesionist care dorește efectuarea în natură a concediului legal de odihnă; aceasta a fost și rațiunea pentru care legiuitorul a acordat posibilitatea angajatorului, prin Comisia pentru Protecția Copilului, să analizeze aceste cereri și să autorizeze separarea asistenților maternali de copiii plasați sau încredințați pentru perioada concediul de odihnă anual.
Din aceste considerente se constată că, în mod corect a reținut prima instanță faptul că asistenții maternali, care își continuă activitatea și în perioada în care scriptic figurează în concediul legal de odihnă, sunt prejudiciați prin neefectuarea în natură a concediului de odihnă. Caracterul special al contractului lor de muncă, nu poate înlătura dreptul oricărui salariat la efectuarea în natură a concediului de odihnă anual plătit, garantat de dispozițiile art. 139 din Codul muncii, iar în situația în care exercitarea acestui drept nu este asigurată de către angajator, salariatul este îndreptățit la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 269 Codul muncii.
Este adevărat că prevederile art. 10 lit. f din nr.HG 679/2003 se constituie într-o excepție de la regula efectuării în natură a concediului de odihnă, tocmai de aceea impunându-se a se acorda salariatului o despăgubire egală cu indemnizația de concediu la care avea dreptul, așa cum a procedat instanța de fond.
Nu se poate considera că se acordă salariaților o dublă plată, întrucât aceștia au primit, practic, remunerația aferentă perioadei pentru care figurau, scriptic, în concediu de odihnă ( pe care însă nu l-au efectuat în natură), iar prin sentința recurată le-au fost despăgubiri egale cu indemnizația de concediu de odihnă, proporțional cu numărul de zile de concediu neefectuat în natură, pentru anii 2005-2007.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel reține că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât recursul este nefundat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod proc.civ. menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Asistență Socială și Protecția Copilului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.104/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
15.05.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
