Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 459
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, I -, I, împotriva sentinței civile nr. 435 din 17.04.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vaslui sub nr-, reclamanții:, I -, I, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea pârâților: Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada 1 mai 2006 și în continuare, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea judecători la udecătoria Huși.
Deși lucrează folosind computerele majoritatea timpului de lucru, încă din anul 2004, nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt recunoscute altor salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, reclamanții au susținut că sporul de calculator este încasat de către: personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern); salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern); salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006); salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare (conform Hotărârii Guvernului nr.1028/2006).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin.2, art.40 pct.2 lit. c, art.142 și 269 din Codul muncii, art.48 alin. 1 din Legea 50/1995 și art. 14 alin.1 din Legea 56/1996.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul discriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că sporul de lucru la calculator nu este un spor distinct și nici nu este reglementat ca atare printr-un act normativ. Reclamanții beneficiază în prezent de sporul de 15% reglementat de art. 22 din OG nr. 8/2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru judecători acest spor este reglementat de art. 7 din OUG nr. 27/2006.
De asemenea, acest spor nu face obiectul art. 14 din CEDO, nefiind prevăzut de lege, și nici al reglementării constituționale din art. 20.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.
Prin sentința civilă nr. 435 din 17.04.2008, Tribunalului Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât și a respins ca fiind nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este întemeiată, în condițiile în care reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât la plata despăgubirilor, deși acesta nu este nici angajator, nici ordonator de credite bugetare.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanții au calitatea de judecători la udecătoria Huși, salarizarea acestora fiind reglementată prin nr.OUG 27/2006, acte normativ ce nu a prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Cu privire la discriminarea invocată de reclamanți, se reține că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
În consecință, prima instanță a reținut că reclamanții nu au reușit, prin probele administrate în cauză, să dovedească că au fost discriminați prin neacordarea sporului de calculator, cu atât mai mult cu cât și aceștia beneficiază de o serie de sporuri și premii de care nu beneficiază alte categorii de personal.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții:, I -, I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins cererea acestora de acordare a sporului de 15% pentru lucrul la calculator, deși lucrează folosind computerele majoritatea timpului de lucru, încă din anul 2006.
Recurenții au mai susținut că sporul de calculator este încasat de către: personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern); salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern); salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006); salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Se mai invocă faptul că nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele-) nu putea fi luată în considerare, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct.
Recurenții mai invocă disp.art.1 alin.2 lit.e) pct.1 și art.2 alin.1 din nr.OUG137/2000, precum și art.5 din Codul muncii.
Analizând recursul formulat de către reclamanții:, I -, I, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civilă, se reține că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:
În mod corect acțiunea reclamanților vizând plata sporului de lucru la calculator a fost respinsă ca fiind nefondată.
Astfel cum a statuat în repetate rânduri Curtea Constituțională, egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate.
Dimpotrivă, legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități, care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Statutul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate diferă de al altor categorii profesionale, sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilităților și, pe cale de consecință, al salarizării. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivată de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune automat discriminare, ci este justificată de situațiile diferite în care se află și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art. 6 alin. 2 Codul muncii.
De altfel, nici nu a fost dovedit în cauză că personalul din cadrul serviciului contabilitate și informatică al Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariații Ministerului Justiției beneficiază de sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut.
Se mai reține că atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin dispozițiile art. 7 alin.1 din OUG nr. 27/2006, respectiv art. 22 alin. 1 din OG nr. 8/2007.
Este evident că nici Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică, invocat prin acțiune, nu poate fi aplicabil reclamanților.
Potrivit art. 12 din Legea 130/1996 și art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, nr.2895/2006, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, reclamanții fiind salarizați potrivit unor dispoziții legale speciale (OUG nr. 27/2006 și OG nr. 8/2007).
De asemenea, nu se poate constata nici o reglementare discriminatorie a drepturilor salariale de care beneficiază reclamanții, în raport de salariații din domeniul sanitar.
Așa cum s-a arătat, egalitatea de drepturi nu vizează și identitatea de tratament juridic, fiind nu numai admisibil un regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesar.
Or, judecătorii formează o categorie profesională distinctă de cea a salariaților din industria chimică și petrochimică sau din domeniul sanitar, atât prin conținutul concret al atribuțiilor, prin modalitățile de recrutare specifice prevăzute de lege, precum și prin reglementări diferite de salarizare.
Prin urmare, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, să se respingă recursul formulat de către reclamanții:, I -, I, și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții:, I -, I, împotriva sentinței civile nr.435/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ Tehnored.:;
18.05.2009-2ex.;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
