Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 458
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de, și de către Ministerul Finanțelor Publice - la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 260 din 21.02.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.243/99/18.01.2008 reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să remunereze munca reclamanților cu aceleași drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni și să plătească aceste drepturi salariale începând cu data de 01.01.2005.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că în baza deciziilor Curții de APEL IAȘIs -a dispus transformarea posturilor de arhivar - registrator în posturi de grefieri-registrator/arhivar începând cu data de 01.01.2005.
Au susținut reclamantele că, în calitatea lor de grefieri-arhivari cu studii superioare, respectiv studii medii sunt discriminate din punctul de vedere al salarizării față de grefierii de ședință, grefieri documentariști și grefieri statisticieni.
Astfel discriminările ce se fac sub aspectul salarizării sunt următoarele: a) deși art.70 din Legea nr.567/2004 nu distinge între grefierii care participă la ședințele de judecată și cei care nu participă, aceștia din urmă (grefieri documentariști, grefieri statisticieni) beneficiază de același drepturi salariale ca și grefierii de ședință; b) o altă discriminare are în vedere aspectul absolvenților de studii juridice superioare, cărora li se acordă drepturi salariale mai mici decât cele cuvenite celor fără studii juridice superioare; c) la un volum de muncă mult mai mare și la atribuții mult mai numeroase, grefierii - arhivari primesc o remunerație mai mică decât cea a grefierului documentarist, grefierului statistician.
Chiar și nr.OG 8/2007 care reglementează drepturile salariale ale personalului auxiliar al instanțelor pentru anul 2007 nu prevede în mod expres o grilă de salarizare pentru grefierii arhivari cu studii superioare sau ce coeficient se aplică salariului de bază al acestora.
Apreciază reclamantele că unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Dacă funcția de grefier-arhivar cu studii superioare nu a fost expres prevăzută ci doar aceea de grefier arhivar cu studii medii, prin remunerarea celui cu studii juridice superioare la un salariu egal cu cel al grefierului cu studii medii, se produce de asemenea o discriminare, fapt pentru care susțin reclamantele că și grefierii arhivari cu studii superioare, trebuie remunerați la nivelul celorlalte categorii de grefieri cu studii superioare (grefier, grefier statistician, grefier informatician, grefier documentarist).
De asemenea se mai produce o discriminare și sub aspectul muncii remunerate, au arătat reclamantele, în acest sens trebuind analizate atribuțiile de serviciu ale fiecărei categorii de grefieri.
Analizând atribuțiile pe care le au celelalte categorii de grefieri, respectiv grefieri statistician - art. 60 din Hotărârea 387/2005, și grefier documentarist - art. 61 din același act normativ, s-ar putea constata, susțin reclamantele, că acestea sunt mult mai puține și nu implică responsabilitatea pe care o implică atribuțiile grefierului arhivar - art. 62 din Hot. 387/2005.
Prin urmare salariile trebuie stabilite și în funcție de volumul de muncă și atribuțiile fișei postului sau atribuțiile reglementate de actele normative.
Chiar Actul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în art. 7 lit. i consacră dreptul la un salariu echitabil și la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici un fel de distincție, au arătat reclamantele. Același principiu se regăsește stipulate și art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În final, au susținut reclamantele că grefierii arhivari au salarii mai mici decât grefierii de ședință, deși actele normative care reglementează drepturile salariale nu fac asemenea distincție.
Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că, potrivit art. 16 - 20 din OG137/2000, Consiliul este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, ori potrivit art. 27 din OG137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Justiției a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii, care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau prin care se tinde la modificarea actelor normative.
Pe fondul cauzei, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată în condițiile în care drepturile salariale ale acestora, în calitatea lor de grefier - arhivar, sunt stabilite în mod corect în conformitate cu conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Prin sentința civilă nr. 260/21.02.2008, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A respins acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, conf. art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a reținut că sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 27 din OG137/2000, în cauzele în care se reclamă direct în instanță, de către partea vătămată, încălcarea principiului nediscriminării se impune citirea obligatorie Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai pentru a-și exprima poziția în calitatea sa de expert în materie. Prin urmare citarea Consiliului în prezenta cauză s-a făcut în temeiul acestor prevederi legale, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a reținut că, potrivit art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului care garantează dreptul persoanelor la un proces echitabil, coroborat cu art. 21 din Constituția României, care garantează accesul liber al tuturor persoanelor la justiție, nu se poate aprecia că acțiunea reclamantelor ar fi inadmisibilă, motivele invocate în susținerea acestei excepții putând fi verificate în cadrul cercetării pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată.
Reclamantele și au calitatea de grefieri arhivari în cadrul Tribunalului Iași.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea 567/2004 și art. 3 din HG290/2005, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: "grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori".
Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat în mod constant, că pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile în materie - adică persoane aflate în situații analoage sau comparabile, să beneficieze de un tratament preferențial; mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă, sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
Din examinarea Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate și a prevederilor OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, instanța a reținut că între diferitele categorii de grefieri s-a realizat o diferențiere de salarizare, care însă nu este arbitrară ci are în vedere criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializarea, cât și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
În speța de față, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, ci și din punctual de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, cât și conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Astfel, grefierul de ședință este singurul grefier ce participă în mod nemijlocit la ședințele de judecată, situație în care îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege și de regulament, sub controlul președintelui completului de judecată și întocmește actele de procedură dispuse de completul de judecată, operațiuni cu un grad de complexitate mult sporit față de alte activități desfășurate de grefierii arhivari și registratori ori alte categorii de personal auxiliar.
Raportat la complexitatea sarcinilor de servicii ale celorlalte categorii de grefieri legiuitorul a stabilit pentru aceștia printre condițiile necesare pentru ocuparea funcției, aceea a studiilor superioare, ceea ce nu s-a prevăzut în nici un caz în ceea ce îi privește pe grefierii registratori/arhivari.
Astfel art. 38 alin. 1 din legea 567/2004 prevede în mod expres că "poate fi numită în funcția de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau șofer persoana care are studii medii și îndeplinește condițiile prev. la art. 33 alin. 1 lit. a - d".
Pe de altă parte art. 33 din Legea 567/2004 prevede:
(1) poate fi numită în funcția de grefier persoana care îndeplinește următoarele condiții:
- e) are studii superioare de specialitate sau studii medii, cunoștințe de operare pe
calculator sau de dactilografiere;
f) este absolventă a Scolii Naționale de Grefieri.
(2) la numirea în funcția de grefier, pentru îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (2)
lit.e), este necesară absolvirea de studii superioare juridice sau de studii medii. Persoanele care au studii superioare de altă specialitate, altele decât cele prevăzute la alin. 3) și 4) sunt asimilate celor cu studii medii din punct de vedere al încadrării.
(3) Pentru numirea în funcția de grefier statistician, pentru îndeplinirea
condiției prevăzute la alin. 1) lit. e) este necesară absolvirea de studii superioare economice, studii superioare juridice sau studii medii economice.
(4) Pentru numirea în funcția de grefier documentarist, pentru îndeplinirea condiției
prevăzute la alin. 1 lit. e) este necesară absolvirea de studii superioare juridice, studii superioare de administrație publică sau filologie ori studii medii.
Potrivit art. 34: "Pentru numirea în funcția de grefier informatician sunt necesare îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 33 alin. 1 lit. a - d" și absolvirea de studii superioare de specialitate.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că atribuțiile stabilite, potrivit art. 62 din Hotărârea 387/2005, în sarcina grefierilor arhivari pot fi mai multe ca enumerare față de alte categorii de grefieri după cum apreciază reclamantele, însă conținutul concret al atribuțiilor și complexitatea acestora este în mod cert radical diferită de cele ale grefierilor de ședință, documentariști, statisticieni.
Complexitatea sarcinilor de serviciu este determinată în situația grefierilor arhivari, care deși au studii superioare, nu beneficiază de un adaos salarial pentru studiile superioare.
În concluzie, a reținut instanța, nu se poate identifica existența unor situații analoage sau comparabile între categoria grefierilor arhivari și categoria grefierilor de ședință, documentariști și statisticieni pentru a stabili o situație discriminatorie în material de salarizare.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamantelor și ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele și și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Susține pârâtul că nu are raporturi juridice cu reclamantele, iar în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator de credite, pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
În motivarea recursului lor, reclamantele susțin că prima instanță a dat o interpretare greșită a legii.
Consideră că atât timp cât fac parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, iar salariile de bază se stabilesc în raport de funcția deținută, mai mult, îndeplinesc și cerința de a avea studii medii și cunoștințe de operare pe calculator sau dactilografiere, munca lor este egală cu a celorlalți grefieri cu studii medii, iar diferențele de salarizare încalcă principiul egalității consacrat de art. 5 și 6 alin.2 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 alin 2 din OG 137/2000 și art.20 din Constituția României.
Mai arată recurentele că, prin diferențele între coeficienții de multiplicare în ceea ce-i privește pe grefierii arhivari/registratori și celelalte categorii de grefieri s-a creat un tratament inegal din punct de vedere al salarizării, o discriminare fără un criteriu obiectiv și rațional (deși munca prestată este mult mai stresantă în cazul lor, întrucât lucrează zilnic cu publicul).
Ca atare, solicită admiterea recursului și a acțiunii și acordarea despăgubirilor proporțional cu prejudiciul suferit, conform art. 21 din OG 137/2000 și art.269 alin.1 din Codul muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamante, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Ca atare, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respins.
Curtea reține că nici recursul reclamantelor nu este fondat.
Astfel, pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art. 2 alin. 1 din OG137/2000 ce consacră definiția discriminării, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea prin înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fi tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituția României, de art. 5 și 6 alin. (3) din Codul muncii, în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Așa cum a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia în interesul legii nr.24/12.05.2008, sunt admisibile, însă, diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În speță, drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești formează obiectul unor reglementări speciale.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea 567/2004, "pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al in stanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".
Potrivit art.3 alin 1 din OG8/2007, de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului"
Nu se poate vorbi în situația de față de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Ori, modalitățile de recrutare și cerințele la angajare sunt diferite în cazul grefierilor arhivari și registratori în raport cu ale grefierilor de ședință, statisticieni și documentariști.
Astfel, potrivit art.9 din Legea 567/2004 grefierii arhivari, grefierii registratori si personalul conex se recrutează prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, concurs ce se organizează la nivelul fiecărei curți de apel sau, după caz, la Inalta de Casație și Justiție, Parchetul de pe lânga Inalta C de Casație și Justiție, cu sprijinul Școlii Nationale de Grefieri, potrivit regulametului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit art.10 din Legea 567/2004, grefierii arhivari și grefierii registratori care promovează concursul prevăzut la art. 9 vor efectua un stagiu de specializare de două luni în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.
În schimb, potrivit art. 21 din Legea 567/2004, pentru grefierii cu studii superioare de altă specialitate sau studii medii, durata cursurilor de formare inițială în cadrul Școlii Naționale de Grefieri este de un an, respective 6 luni pentru grefierii cu studii superioare juridice, și include pregătire teoretică și stagiu practic. Aceștia trebuie să susțină un examen de absolvire, pe care să-l promoveze cu cel puțin media 6 pentru a primi atestat (art.22). cu atestat ai Școlii Naționale de Grefieri vor fi repartizați, în ordinea mediilor de absolvire, pe posturile vacante de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, pentru care au sustinut concursul de admitere (art.23).
În conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea 567/2004,Poate fi numită în funcția de grefier persoana care indeplinește următoarele condiții:
a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
b) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;
c) cunoaște limba română;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcției;
e) are studii superioare de specialitate sau studii medii, cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere;
f) este absolventă a Școlii Naționale de Grefieri".
În schimb, conform art.38 alin 1, Poate fi numită în funcția de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau șofer persoana care are studii medii și îndeplinește condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a)-d)".
Rezultă, așadar, că situația celor două categorii de grefieri în discuție, chiar dacă fac parte din categoria mai largă a personalului auxiliar de specialitate, nu este identică și nici comparabilă, diferențierea fiind întemeiată obiectiv în raport cu funcția îndeplinită, condițiile necesare pentru ocuparea funcției, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora, reglementate - în cazul acestora - de Hotărârea CSM nr.387/2005.
Ori, raportat prevederilor legale expuse, legiuitorul a diferențiat coeficienții de multiplicare a celor două categorii de grefieri în discuție, tocmai având în vedere cerințele de numire și pregătire profesională diferite, ce determină ca și conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora să fie diferite.
Ca atare, instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă, aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
În consecință, se justifică nu numai existența unui regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparație cu alta.
Raportat tuturor considerentelor expuse, reținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale referitoare la statutul și salarizarea personalului auxiliar de specialitate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ. Curtea de Apel urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civ. să respingă recursurile declarate de reclamante și pârât și să mențină sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantele și și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.260/21.02.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - cu opinie separată, - - Grefier,
- -
Red./Tehnored.
25.05.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Opinie separată a judecătorului - -
Prin acțiunea formulată, reclamantele și, ce îndeplinesc funcția de grefieri arhivari în cadrul Tribunalului Iași, au solicitat instanței obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Iași la plata unei despăgubiri constând în drepturile salariale de care au fost lipsite prin aplicarea dispozițiilor nr.OG 8/2007, respectiv prin plata unor salarii mai mici decât a grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni, începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent.
Potrivit disp.art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12 garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art.1 al.2 lit.i din OUG 137/2000.
În plus,tot în jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Consider că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului:
-existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile: art.3 al Legii nr.567/2004 a inclus în corpul grefierilor și persoanele numite în funcțiile de arhivari și registratori;
-existența unui tratament diferențiat: salarizarea diferită a grefierilor, grefierilor-statisticieni și grefierilor-documentariști(chiar a celor cu studii medii), prin luarea în considerare pentru aceștia a coeficienților de ierarhizare mai mari prevăzuți în Anexele 1a-1c. pct.5-8, față de cea stabilită pentru grefierii arhivari și registratori, ale căror drepturi bănești se calculează în raport de coeficienții de ierarhizare prevăzuți în Anexele 1a-1c. pct.9-12.
-tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare. Astfel, nu se poate reține ca justificare a acestor diferențieri salariale între grefieri explicația dată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, în sensul că pentru numirea în aceste funcții se cer condiții deosebite în privința studiilor, potrivit art.33 și 38 alin.1 din Legea nr.567/2004, întrucât se constată tratamentul discriminatoriu chiar în cadrul aceleiași categorii de grefieri, respectiv a celor cu studii medii.
Având în vedere atribuțiile stabilite pentru grefierii din cadrul instanțelor judecătorești, prin art.50-54, 60, 61, 62 și 67 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, din care rezultă că, deși sarcinile de serviciu sunt deosebite, complexitatea muncii și responsabilitățile sunt însemnate pentru toate categoriile de grefieri, consider că nici acestea nu pot justifica un tratament salarial diferențiat.
Pentru aceste considerente, constatând, în temeiul dispozițiilor art.2 din OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.5 din Codul muncii, că aplicarea dispozițiilor nr.OG8/2007 produce efectele unei discriminări directe, consider că recursul formulat de către reclamantele și trebuia să fie admis, cu modificarea sentinței pronunțate de către prima instanță și admiterea acțiunii acestora în despăgubiri, potrivit disp.art.269 din Codul muncii.
Judecător -,
Red./Tehnord.:
2 ex.- 28.05.2009.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
