Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5103/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5103
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului D Tr. împotriva sentinței civile nr.733 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradioctoriu ce reclamanta -, pârâții Grupul Școlar Domnul, Colegiul Tehnic, Consiliul Judetean M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul pârât Consiliul Local al Municipiului D Tr. solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.733 din 24 aprilie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Grupul Școlar Domnul, Consiliul Local D Tr.S, Consiliul Județean M, Grupul Școlar.
A respins acțiunea față de pârâții Consiliul Județean M, Grupul Școlar și Colegiul Tehnic.
A obligat pârâții Grupul Școlar Domnul și Consiliul Local Dr.Tr.S să plătească reclamantei suma de 489,68 lei reprezentând drepturi salariale nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
A respins petitul privind acordarea primelor de vacanță pe perioada 2005-2008.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de cadru didactic la Colegiul Tehnic în perioada 2007-2008 și în prezent, în perioada 2005-2006 la Grupul Școlar "Domnul " și în perioada 2006-2008 la Colegul Tehnic și Grupul Școlar "Domnul ", funcția de profesor, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 13 ani.
Referitor la chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Consiliului Județean M instanța a respins acțiunea față de acest pârât întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamanta și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre, conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în proces în calitate de pârât.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de profesor la pârâții Colegiul Tehnic, Grupul Școlar "Domnul ", Grupul Școlar " ", în perioada octombrie 2005 - noiembrie 2008, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, indemnizație de dirigenție, indemnizație mediu rural, aceste sporuri, considerând aceasta, că nu i-au fost calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza a procedat la recalcularea acestor diferențe salariale, diferențe rezultate în urma aplicării corecte a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice.
Astfel, prin expertiza contabilă s-a constatat că pentru calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei s-au respectat Normele nr. 3541/2006, singurele diferențe constatate fiind la calcularea sporului de vechime, respectiv pentru lunile ianuarie și februarie 2006 tranșa de vechime nu a fost aplicată corect de pârâta Grupul Școlar Domnul, rezultând o diferență în sumă netă, actualizată la inflație de 76,63 lei.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta are calitatea de profesor, și nu beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână, pentru orele suplimentare prestate beneficiază de sistemul de plata cu ora, iar după aplicarea în scară a sporurilor expertiza a procedat la recalculare orelor suplimentare în sistemul plata cu ora.
După expertizarea materialului documentar, s-a constatat că orele suplimentare în sistemul "plata cu ora" au fost calculate folosind procentul de 1/72 astfel: pentru perioada octombrie 2005- august 2006 la Grupul Școlar Domnul de 1/72, pentru perioada 2006-august 2007 la Colegiul Tehnic de 1/26, iar la Grupul Școlar de 1/46, pentru perioada 2007-noiembrie 2008 la Colegiul Tehnic de 1/72, neexistând diferențe de calcul pentru aceste drepturi salariale.
Astfel, salariul de bază stabilit fiind mic, sunt diminuate și drepturile privind aplicarea sporului de vechime,a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază, a celui de al 13-lea salariu, precum și a indemnizației de concediu de odihnă.
Expertiza contabilă a procedat la recalcularea acestor drepturi, constatându-se că reclamantei i-au fost corect calculate și acordate aceste drepturi de cei trei pârâți și nu există diferențe de acordat.
De asemenea s-a procedat la verificarea modului de calcul pentru sumele prevăzute de OUG 17/2006, constatându-se că pârâta Grupul Școlar Domnul nu a acordat integral diferențele salariale aferente perioadei octombrie 2001- 2004, în cuantum de 618 lei, acordându-i acesteia doar suma de 265 lei, pentru diferența de 353 lei pârâtul nefăcând dovada plății, astfel că acesta va fi obligat să-i plătească reclamantei această diferență actualizată în sumă netă de 413,05 lei.
Referitor la petitul privind acordarea primei de vacanță pentru anii 2005-2008, instanța l-a constatat neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Față de cele arătate mai sus, în raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamanta, în perioada octombrie 2005 - noiembrie 2008 fost prejudiciată cu suma de 489,68 lei, reprezentând drepturi salariale nete, actualizate, astfel că în speță sunt incidente prevederile art.269 alin.1 Codul Muncii, motiv pentru care pârâții Grupul Școlar Domnul și Consiliul Local D Tr. S, vor fi obligați să-i achite reclamantei suma de mai sus cu care aceasta fost prejudiciată; pentru a se repara integral prejudiciul cauzat reclamantei, suma de 489,68 lei va fi actualizată la data plății efective.
De asemenea, în raport de același conținut al expertizei contabile, s-a constatat că nu există diferențe de plată în sarcina pârâților Colegiul Tehnic și Grupul Școlar " ", motiv pentru care urmează a se respinge acțiunea față de acești pârâți.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții Grupul Școlar Domnul și Consiliul Local D Tr. S, la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare expertiză contabilă și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului D Tr.S în temeiul dispozițiilor art.299-316 cod pr.civilă coroborat cu dispozițiile art.143 și art.167din Lg.85/1995 actualizată.
In motivare precizează următoarele:
Ca instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.167 alin.1, alin.5 din 84/1995, fondurile fiind asigurate de la bugetul de stat si defalcate in bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale.
Ca recurenta nu are nicio atribuție sau obligație legala in ceea ce privește salarizarea sau acordarea altor drepturi salariale personalului din invatamant, invocând lipsa calității procesuale pasive, sumele provenind de la bugetul de stat in funcție de statele de funcții si numărul de personal didactic si auxiliar, aprobate de Inspectoratul Școlar.
Se mai invoca faptul ca nu putea fi obligata la plata acestora deoarece nu are nicio culpa in neacordarea drepturilor salariale.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta, a solicitat instanței să fie obligați paratii la plata drepturilor salariale neacordate pe ultimii 3 ani, sume actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată. Potrivit HG 2192/2004, art. 3 - (1) Unitățile de învățământ au conturi la Trezoreria Statului și propria lor activitate financiar-contabilă. (2) Directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. (3) Evidența contabilă a unităților de învățământ este asigurată de contabili/administratori financiari de patrimoniu încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau cu contract individual de muncă cu timp parțial, în funcție de mărimea și de complexitatea activității.
Art. 16 - Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Art. 39 - (1) Proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale. (2) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat prezintă autorității publice locale proiectul de buget și fundamentările corespunzătoare. (3) Directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unități de învățământ.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, Consiliul Local si Primarul, care au obligația de a îndeplini metodologia astfel cum este ea descrisa in normele metodologice mai sus arătate.
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară să calculeze salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Așa cum se observa, obligația de plata a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexa, care cuprinde in conținutul sau obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, in lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Instanța de fond când a obligat atât unitatea de invatamant, cat si Consiliul Local, a avut in vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre parate astfel cum au fost mai sus descrisesi nu obligarea recurentei la plata efectiva, materiala a salariului.
In raport de cele mai sus arătate, Curtea retine acest motiv de recurs ca neîntemeiat.
Cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, Curtea retine ca in cauza paratei Consiliul Local nu-i revine obligația de plata efectiva a drepturilor salariale si nici de întocmire a bugetului unitații de invatamant, care sa prevadă drepturile salariale datorate.
Prin urmare deși instanța constata ca recurentei ii revin obligații in cadrul procedurilor prevăzute de lege, nu are culpa in neprevederea si neplata drepturilor salariale, sub acest aspect recursul fiind fondat si urmează a fi admis, modificând în parte sentința în sensul că va respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată față de Consiliul Local Tr.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului D Tr. împotriva sentinței civile nr.733 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradioctoriu ce reclamanta -, pârâții Grupul Școlar Domnul, Colegiul Tehnic, Consiliul Județean M, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată față de Consiliul Local Tr.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3 ex/
Red.jud..10.2009
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
