Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5348/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5348
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - -JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
- -- -judecător
Grefier
****************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 1500 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât SC SA prin consilier juridic, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurentul pârât SC SA solicită admiterea recursului conform motivelor scrise pe care le dezvoltă și oral.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1500 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, s-a admis in parte acțiunea formulată de petentul G, in contradictoriu cu intimata SC SA fiind obligată intimata la plata catre petitionar a diferentelor de drepturi banesti dintre cele care au fost acordate ca prima de C, prima de Paste si prima de Ziua Meseriei pentru anul 2006 si 2007 si cele care se cuveneau cu titlu de prima de C, Paste si Ziua Meseriei pe 2006 si 2007 in cuantum de un salariu minim pe ramura conform CCM la nivel de ramura, suma actualizata la data platii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, petentul Gac hemat în judecată intimata, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor bănești neacordate conform art.176 al.1 si 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2000 prelungit prin actul aditional nr. 6/14.02.2005 reprezentand diferentele dintre salariul minim pe ramura si sumele primite cu titlu de prima de C si Paste si Ziua Meseriei pe anii 2006 si 2007, drepturi actualizate la data platii, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că este angajat al unitatii intimate.
Că, prin Contractele Colective de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006- 2007, art. 176 al. 1 si 2 se prevede in mod expres, Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie( pentru aprovizionarea de toamna - iarna ), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Ca, desi in contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate pe anii 2006 si 2007 nu sunt prevazute aceste drepturi in art. 5 al. 2 se stipuleaza ca daca prin contractele la nivel superior se prevad drepturi mai mari decat cele prevazute in contractele la nivel de unitate, se vor acorda acelea.
S-au mai invocat prevederile art. 238 al. 1 Codul muncii si art. 8 al. 2 din Legea 130/1996, art. 241 din Codul muncii, precum si art. 47 din Codul muncii si art. 206 al. 1 si 2 din CCM pe unitate in care se arata ca drepturile cuvenite salariatului detasat pe perioada detasarii se platesc de angajatorul la care s-a dispus detasarea si beneficiaza de drepturile care ii sunt favorabile.
În dovedirea acțiunii s-au depus în copie, M la nivel de ramura act aditional la CCM la nivel de ramura.
In aparare, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru urmatoarele motive:
Pentru anul 2006 si 2007 prima de C si de Ziua Meseriei au fost platite iar in ceea ce priveste prima de Paste pentru 2006, acestea nu se cuvin intrucat in CCM la nivel de unitate pe 2006 nu se prevad aceste drepturi banesti iar prima de Paste 2007 fost acordata de asemenea.
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a depus urmatoarele acte:Hotararea nr. 15/2007 a Comisiei Sindicate, Protocol nr. 1047 din 18.12.2006 Hotararea nr. 5/2007,Protocolul din 26.03.2007, Hotararea nr. 7/2006, Regulament.
Prin precizarea depusa de petent la dosar, s-a precizat actiunea in sensul ca se solicita plata diferentelor neacordate din drepturile banesti reprezentand prima de C ce i se cuvenea in conformitate cu art. 176 al. 1 si 2 din CCM la nivel de ramura pe 2005, respectiv diferenta dintre salariul minim pe ramura pentru 2005 si prima de C acordata de intimata,suma actualizata,plata primei de Paste 2006 in cuantum de un salariu minim pe ramura pe 2006,suma actualizata si a precizat ca renunta la plata primei de Paste 2007.
Analizând acțiunea formulată, în raport de actele depuse, instanța de fond a constatat următoarele:
Conform dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie( pentru aprovizionarea de toamna - iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Mai mult decat atat, potrivit disp.art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a considerat că, intimata nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura.
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate ori prin alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca."
Art 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executarii lui in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru.
Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica in scris organului la care se pastreaza si devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Normele enuntate subscriu asadar contractele colective de munca (in egala masura ca si contractele individuale de munca ) vointei partilor semnatare, raportand aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statueaza in sensul ca dispozitiile contractului colectiv de munca reflecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori partile convin acest lucru, dar cu precizarea formalitatilor care trebuie indeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificari.
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de vointa al partilor dar numai pana la momentul incetarii efectelor acestuia.
In acelasi sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de parti doar pe parcursul executarii lui, interpretarea si reformarea continutului unei clauze urmand sa isi produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.
Apararea intimatei in sensul ca prima de C si Ziua Meseriei pentru 2006 si prima de Paste si de Ziua Meseriei 2007 s-a platit si astfel nu mai este datorata nu poate fi primita intrucat sumele platite de intimata sunt net inferioare drepturilor stabilite de art. 176 al.1 si 2 din CCM la nivel de ramura pe 2006-2007 ca prima de Paste si Ziua Meseriei respectiv un salariu minim pe ramura, aceste din urma prevederi fiind net superioare celor din Protocolul nr. 1047/18.12.2006 si din Hotararea nr. 5/2007 a Comisiei Paritare.
In acest sens sunt prevederile art. 238 al.1 din Codul muncii coroborat cu art. 8 al.2 din Legea 130/1996, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
In ceea ce priveste,prima de Paste 2006, aceasta se cuvine petentului in baza dispozitiilor art. 176 al. 1 si 2 din CCM la nivel de ramura pe 2006-2007 fiind in cuantum de un salariu minim pe ramura iar apararea intimatei in sensul ca aceste drepturi banesti nu au fost prevazute in CCM pe unitate si ca atare nu pot fi acordate,nu va fi primita intrucat se face aplicarea art. 238 al.1 din Codul muncii coroborat cu art. 8 al. 2 din Legea 130/1996.
Împotriva acestei sentințe a dcelarat recurs intimata criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în sensul că, la nivelul unității a fost respectată hotărârea Comisiei Paritare, despre care se face vorbire și în -urile ulterioare, în esență motivându-se că, unitatea nu poate fi obligată la ceea ce nu și-a asumat prin contractul la nivel de unitate, iar cea ce s-a stabilit a fost achitat către salariați.
S-au depus la dosar înscrisuri - procesul-verbal încheiat cu ocazia negocierii -ului la nivelul unității, Regulamantul privind modul de desfășurare a negocierilor Contractului Colectiv de muncă pe anul 2005 de la nivelul unității recurente.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Ca și natură juridică, contractul colectiv de muncă este în mod concomitent, pe lângă un act juridic bilateral, un izvor de drept - în sensul că se aplică în general tuturor categoriilor de salariați cărora le este incident, pe toată durata existenței sale, având sub acest aspect un caracter regulamentar- creator de norme de drept.Constituția Romaniei dispune prin art. 41 alin. ( 5)" caracterul obligatoriu al convențiilor colective este garantat"
El este deci un izvor de drept în accepțiune normativă,constituind o excepție de la principiul reltivității efectelor contractului.
Dispozițiile art. 238.M și ale art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă instituie așa numitele clauze prohibite și clauze minimale potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior iar contractele individuale de muncă nu pot contine clauze care să stabilească clauze la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, ca și garanții pentru asigurarea eficienței reglementărilor din contractul colectiv de muncă.
De asemenea, întinderea efectelor contractului colectiv este stabilită prin dispozițiile art. 239 respectiv art. 9 și 11 din Legea 130 republicată iar în cazul contractelor colective încheiate la nivelul grupurilor de angajatori și al ramurilor de activitate- ca în cazul de față, acestea produc efecte pentru toți salariații încadrați în aceste unități aparținătoare ramurii respective.
Se constată deci că reclamanții prin cererea lor au solicitat,de fapt, recunoașterea valabilității la nivelul unității la care sunt anjgajați, deci, implicit o recunoaștere a forței juridice obligatorii aic ontractului colectiv la nivel de ramură -energie electrică, termică, potrivit dispozițiilor legale deja enunțate.
Este adevărat că dreptul la libera negociere este, de asemenea garantat, de dispozițiile art. 41 alin. 5 teza I din Constituția Romaniei dar, în același timp -așa după cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale nr. 380/2004, publicată în Of. 1015 din 3 nov. 2004- pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin Statului - pentru asigurarea dezvoltării economice, a aplicării principiilor economiei de piață a unui trai decent, a măsurilor de protecție socială pentru diferite categorii de persoane, etc - este necesară elaborarea unor acte normative de reglementare cu caracter special a diferitelor domenii de activitate.
Un astfel de domeniu, îl constituie acela al raporturilor de muncă în sens larg, unde pentru asigurarea desfășurării în condiții optime dar și uniforme a acestor raporturi, sunt adoptate acte normative care prevăd drepturi și obligații minimale, respectiv maximale cere urmează a fi respectate în toate situațiile -adică la încheierea tutror contractelor colective respectiv individuale de muncă.
Ca urmare, cu respectarea acestor obligații impuse în mod firesc, părțile au toată libertatea de negociere, respectiv de stabilire a unor clauze contractuale specifice.
Interpretarea corespunde întru totul dispozițiilor Convenției nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și negociere colectivă Convenției M nr. 154/ 1981 privind negocierea colectivă., ambele ratificate de România.
Prin contractul colectiv de muncă nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit succesiv prin acte adiționale până în anul 2008, fost negociat și stabilit dreptul invocat de reclamanți, astfel:
Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea uncuantum minim de un salariu minim pe ramură,stabilit conform prevederilor prezentului contract.
În mod corect, instanța de fond a reținut obligativitatea executării obligațiilor asumate prin contractul colectiv incheiat la nivel de ramură.
Atât acțiunea reclamanților, cât și soluția instanței de fond sunt întemeiate pe dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură, ramură din care face parte și unitatea pârâtă.
Potrivit art. 11 din legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărarea unității recurente constă in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11 alin. 1 din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva, astfel că salariaților li se cuvenea plata drepturilor prevăzute de art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Lipsa unor prevederi similare în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu înlătură în nici un caz obligația ce îi revine angajatorului în executarea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza II rap. la art. 304/1 cod pr. civ. procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 1500 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. /12 nov. 2009
/ - și
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Carmen Tomescu, Manuela Preda
