Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 549
Ședința publică din 18 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL P A în numele membrilor de sindicat, -, G, A, MB. -, OR, G, -, - -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, C -, -, OG, -, A, -, G, C, IA, G, U, -, G, G, A, -, G, -, -, -, A, -, A, IA, G, -, -, G, -, -, A, -, G, -, -, AN G, G, -, A, G, -, -, G, G, G, G împotriva sentinței civile nr. 1160/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, RIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, ORAȘUL I, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI I, PRIMARUL ORAȘULUI I, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, OMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA M, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI M, PRIMARUL COMUNEI M, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, ORAȘUL L, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI L, PRIMARUL ORAȘULUI L, PRIMARUL COMUNEI și intervenienta intimată -, împotriva sentinței civile nr. 1160 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, ORAȘUL I, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI I, PRIMARUL ORAȘULUI I, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA M, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI M, PRIMARUL COMUNEI M, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, ORAȘUL L, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI L, PRIMARUL ORAȘULUI L, PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru recurentul reclamant Sindicatul Liber A, președinte, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, președintele recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamanților, susținând că drepturile solicitate sunt acordate în aproape toate instituțiile.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1160 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad in dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 14.05.2005.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, G, a, G, C, OG, A, G, a, C, ia, Hanus, G, Tigu, HG, G, G, a, a, Bătrîn, G, ta, A, a, Linek G, G, Linek, Parta, G, G, G, Cescu, Anela, ia, A, G, G, G, Regulaș, G, G și intervenienta în interes propriu -, în contradictoriu cu pârâții Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna Cermei, Consiliul Local al Comunei Cermei, Primarul Comunei Cermei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Rimarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna Bîrsa, Consiliul Local al Comunei Bîrsa, Primarul Comunei Bîrsa, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Orașul I, Consiliul Local al Orașului I, Primarul Orașului I, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Omuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna M, Consiliul Local al Comunei M, Primarul Comunei M, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comuna, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Orașul L, Consiliul Local al Orașului L, Primarul Orașului L, Primarul Comunei, pentru obligarea pârâților la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 și, în continuare până la încetarea raporturilor de muncă.
A fost respinsă cererea reclamanților și a intervenientei de actualizare a indemnizației de dispozitiv în raport cu rata inflației și de obligare a pârâților primari la înscrierea indemnizației de dispozitiv în carnetele de muncă începând cu data de 01.01.2004, la zi.
Tribunalul a reținut, cu privire la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, că art.166 alin.1 din Codul muncii prevede că dreptul la acțiune referitor la drepturile salariale, daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor, în speța de față, a unei presupuse componente a salariului, respectiv a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, prima instanță a admis excepția prescripției parțiale pentru perioada 01.01.2004 - 14.05.2005, întrucât reclamanții și intervenienta au solicitat obligarea la plata retroactivă a indemnizației începând cu data de 01.01.2004, iar acțiunea în justiție a fost înregistrată la data de 14.05.2008, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 14.05.2005.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea este nefondată, întrucât dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplică doar personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Astfel, s-a reținut că această normă de salarizare specială nu se aplică salariaților civili din cadrul administrației publice locale, prefectură, câtă vreme legiuitorul a enumerat limitativ în art.1 din Legea nr. 138/1999 instituțiile al căror personal militar și civil beneficiază de acordarea indemnizației de dispozitiv.
Pe de altă parte, s-a arătat că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.469/28.07.2003 nu este aplicabil în cauză și nu produce efecte juridice, deoarece nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
S-a mai reținut că neacordarea indemnizației de dispozitiv angajaților civili din cadrul administrației publice locale nu creează discriminări salariale și nu încalcă principiul egalității de tratament, câtă vreme nu se află în situații identice, exercită atribuții de serviciu diferite și sunt salarizați prin legi de salarizare diferite.
Pentru considerentele prezentate, văzând dispozițiile art.1, 2, 3 și 13 din Legea nr. 138/1999, art.10 alin.1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, art.161 și art.166 Codul muncii, tribunalul a respins acțiunea reclamanților și intervenientei, având ca obiect obligarea pârâților la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă.
Urmare a respingerii acțiunii principale și a nerecunoașterii dreptului salarial pretins, prima instanță a respins și cererile subsecvente, privind actualizarea indemnizației de dispozitiv în raport cu rata inflației și de obligare a pârâților primari la înscrierea indemnizației de dispozitiv în carnetele de muncă, începând cu data de 01.01.2004 la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamantul Sindicatul P A, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii și a cererilor de intervenție.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și în motivarea acestuia s-a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile Ordinului nr. 496/2003 al, care a avut scopul de a acorda indemnizația de dispozitiv și personalului civil din cadrul administrației publice, înlăturarea discrepanțelor privitoare la drepturile salariale dintre personalul aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, precum și asigurarea egalității de tratament salarial.
Recurentul a invocat și faptul că acest ordin a modificat și punctul 31 din Ordinul anterior nr. 275/2002, care interpretează art.47 din Legea nr. 138/1999 în sensul favorabil acordării acestui drept.
S-a invocat și practică judiciară prin care s-a acordat indemnizația de dispozitiv angajaților prefecturilor și consiliilor locale și județene din țară, precum și dispozițiile nr.OG 137/2000 privind discriminarea.
Pârâții intimați nu au depus întâmpinare.
Analizând recursul reclamanților prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața primei instanțe, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele argumente.
Sporul salarial de 25% din salariul de bază,spre a cărui valorificare tind reclamanții prin demersul lor judiciar,a fost reglementat in conținutul art. 13 din Legea nr. 138/1999, act normativ privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Pentru aplicarea actului normativ mai sus individualizat au fost emise Norme Metodologice,aprobate de către Ministrul de Interne prin Ordinul nr. 275/2002.Ulterior, după unificarea celor două ministere sub un singur portofoliu (este vorba de Ministerul Administrației Pe și Ministerul d e Interne ), acest act administrativ a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, cu intenția evidentă de a asigura o aplicare unitară a Legii nr. 138/1999, in contextul in care noua instituție publică a preluat și personal civil contractual, respectiv funcționari publici, care până atunci și-au desfășurat activitatea in cadrul fostului Minister al Administrației Pe. noului ordin, și-a propus astfel să concretizeze prevederile art. 17 alin. 3 din OUG nr. 63 din 28 iunie 2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, in vigoare la acea dată,care dispuneau că"personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Este adevărat că, la o primă vedere, din exprimarea utilizată la pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-ar putea conchide că indemnizația de dispozitiv prevăzută in legea specială de salarizare personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-ar acorda, fără distincție și personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, cum este cazul reclamanților.
Totuși, Curtea observă că,intr-o corectă rezolvare in fond a litigiului supus astăzi analizei, o aplicare izolată a unei prevederi dintr-un act normativ nu este suficientă pentru a permite instanței de judecată să conchidă că titularii cererii pot invoca beneficiul normei de la pct. 9.2 al ordinului in discuție, chiar dacă aparent ei se circumscriu exigențelor sale. Este necesară o interpretare sistematică a textului, prin raportare la ansamblul ordinului ce îl conține, dar și in considerarea prevederilor legii speciale de salarizare in a cărei aplicare actul administrativ a fost emis.
De aceea, Curtea nu poate să nu constate că la pct. 31.1 ordinul explică înțelesul noțiunii de personal civil,limitând totodată in mod expres sfera de aplicare a salariaților care se pot prevala de textul art.9.1 din ordin: "prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelegefuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor."
Este evident că la elaborarea ordinului, ministrul de resort a avut in vedere exclusiv angajații aparatului propriu al fostului Minister al Administrației și Internelor, care potrivit art. 17 din actuala OUG nr. 30 /2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compune din: funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și soldați și gradați.
În concluzie,prin Ordinul nr. 496/2003,emitentul a dorit să se asigure că beneficiile Legii nr. 138/1999 vor privi și personalul civil din aparatul propriu al fostului Minister al Administrației Pe care,efect al unificării celor două autorități, se circumscrie sferei subiecților enumerați de art. 1 din lege ( adică personalului din fostul Minister de Interne, devenit Ministerul Administrației și Internelor).
Concluziile de mai sus sunt susținute de prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă,in sensul că ordinul emis in aplicarea unui act normativ cu forță juridică superioara nu poate să reglementeze decât in limitele și potrivit normelor care le ordonă. această regulă prin raportare la speța de față, înseamnă că ordinul invocat de reclamanți nu poate reglementa salarizarea unei categorii mai vaste decât cea la care se referă Legea nr. 138/1999, stabilind drepturi salariale și pentru personalul contractual din administrația publică locală.
Că Ordinele nr. 275/2002 și nr. 496/2003 au caracter intern, fiind aplicabile doar personalului din aparatul propriu al ministerului, rezultă și din împrejurarea că ele nu au fost publicate in Monitorul Oficial al României, formalitate de a cărei îndeplinire este condiționată intrarea lor in vigoare potrivit Constituției României și Legii nr. 24/2000.
În fine, Curtea observă că potrivit art. 2 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 215/2001 administrația publică in unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează in temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, atât sub aspect administrativ cât și financiar. Ca atare,deși consiliile locale și județene sunt autorități ale administrației publice, lor nu li se pot aplica prin extindere ordine interne ale unei autorități publice centrale care nici măcar nu au fost publicate in Monitorul Oficial la României.
In considerarea argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea apreciază că in mod corect judecătorii fondului au stabilit că reclamanților nu li se aplică Ordinul nr. 275/2002, completat și modificat prin Ordinul nr. 496/2003, emise pentru aprobarea, respectiv modificarea Legii nr. 138/1999, motiv pentru care ei nu pot pretinde obligarea angajatorului la plata unui spor de dispozitiv de 25% din salariul lor de bază. De aceea, recursul va fi respins in temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL PAî mpotriva sentinței civile nr. 1160/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./27.05.2009
Thred./29.05.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
