Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6966/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6966
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 2889/ 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL M, COLEGIUL NAȚIONAL " ", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții reclamanți, intimații pârâți CONSILIUL LOCAL M, COLEGIUL NAȚIONAL " ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenții reclamanți, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 2889 din 17 iunie 2009 respins acțiunea formulată de petenții, -, și împotriva intimaților Consiliul Local M și Colegiul Național,
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale,
Art.50 alin 1 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM nr.5521/2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu,
Examinând dispozițiile art. 1 din OUG nr. 146/2007 s-a constatat că aceasta se interpretează în sensul aplicarii actului normativ altor categorii de personal care beneficiază de prima de vacanță, care nu au fost nominalizate expres, însă se condiționează acordarea acestor prime de existenta unei dispoziții legale in legea speciala care sa vizeze acest drept aceasta o condiție "sine qua non".
În acest sens s-a reținut că în legea specială aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, la art. 50 al 1 se face vorbire la modul generic despre "premii și alte drepturi bănești " acestea fiind cele prevăzute, după cum se arată în ultima teză a amintitului articol, în lege și Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, s-a constatat că este vorba despre o norma de trimitere și nu despre o normă care să consacre dreptul acestei categorii profesionale la prima de vacanță.
Examinând Contractul colectiv de muncă al personalului didactic pe anul 2004 la care se face trimitere în legea specială, și pe care se întemeiază pretențiile petenților, s-a constatat că art. 37 lit. nu consacră un drept pur și simplu ci un drept afectat de condiția existenței unor "venituri proprii, în condițiile legii"ori în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței veniturilor proprii care să îndreptățească petenții să beneficieze de prima de vacanță.
Potrivit art.1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar alin.2 prevede că "ichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sumele alocate pentru tichetele de masă sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajat, nici pentru angajator, la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană.
Potrivit dispozițiilor art.1 si art.2 din Legea 193/2006, societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieții, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuielile sociale.
Dreptul petenților este condiționat de voința angajatorului și nu poate fi stabilit de către instanță de judecată.
Cu atât mai mult, în ipoteza în care angajatorul hotărăște să acorde tichetele de masă și tichetele cadou nu este necesară o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat la acordarea acestora.
Față de aceste dispoziții legale instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată și în consecință a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului se arată:
Instanța a dat o interpretare eronată a normelor legale în materie, în cauză fiind beneficiari ai unor drepturi subiective, născute și dobândite prin contract sau lege, ceea ce conferă recurenților prerogativele în virtutea cărora se motivează și justifică interesul promovării acțiunii pendinte.
Consideră că de la data nașterii drepturilor pretinse se află în situația unor restrângeri, și mai cu seamă îngrădiri ale drepturilor lor subiective conferite atât de un CCM cât și de lege; Ori, încălcarea în mod vădit și pentru o perioadă atât de îndelungată conduce la o situație de discriminare în raport cu alte categorii de salariați, încălcându-se un drept fundamental al egalității cetățenilor în fața legii, drept ocrotit de Constituția României cât și de prev. art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în 1950.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Examinându-se CCM al personalului didactic pe anul 2004 la cere face trimitere legea specială și pe care recurenții își fundamentează pretențiile se constată că în art.37 lit.g, nu se prevede un drept de natura celui solicitat, ci un drept afectat de condiția existenței unor venituri proprii în condițiile legii, ceea ce nu s-a demonstrat în speță, pentru a îndreptăți recurenții să beneficieze de primă de vacanță.
În baza art.1 din Legea 142/1998 - salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadrează personal prin încheierea unui, denumite angajator pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator; Al. 2 prevede că, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art.1 și 2 din legea 193/2006, societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale din sectorul bugetar cât și din cadrul unităților cooperatiste și acelorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal pe bază de pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru companii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuieli de reclamă și publicitate cât și pentru cheltuieli sociale.
Rezultă fără echivoc că dreptul recurenților este condiționat de voința angajatorului și nu poate fi deci stabilit de instanță.
Față de cele expuse, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată și deci nefondate criticile invocate în recurs, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 2889/ 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local M, Colegiul Național " ", având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/08.12.2009
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
