Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 709/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 709
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 527 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în municipiul P, Bulevardul B, nr. 20, Bloc 2, etaj 10,. 44, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 10,. B, etaj 3,. 27, jud. P, G, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 56 E, etaj 4,. 19, jud. P, cu domiciliul în municipiul P, nr. 4, bloc 33 E,. C, etaj 2,. 1, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 31,. 1, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P, G, cu domiciliul în municipiul P, Bulevardul B, nr. 24, bloc 1,. A,. 33, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 128, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat., nr.90, jud. P, și, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 26 N, B, etaj 2,. 20, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 5 mai 2008, intimații reclamanți, G și, toți reprezentați de avocat, din Baroul Prahova, conform contractelor de asistență juridică nr. 201, 205, 225, 206 și 207 încheiate la 6 mai 2008, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 35 din 15 mai 2008, reprezentată de avocat din Baroul Prahova conform contractului de asistență juridică încheiat la 14 mai 2008, lipsind intimații reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că intimații reclamanți, și au depus întâmpinare la motivele de recurs înregistrată de compartimentul registratură al acestei instanțe sub nr. 5317 din 8 mai 2008.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008, adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008 și adresa SNP SA înregistrată de sub nr. 726 din 17 decembrie 2008, un exemplar al acestor înscrisuri comunicându- și apărătorilor aleși ai intimaților reclamanți.
Avocat depune la dosar pentru intimata reclamantă întâmpinare la motivele de recurs, un exemplar comunicându-l recurentei pârâte prin apărătorul său.
Intimații reclamanți, G, și depun la dosar prin apărătorii lor concluzii scrise, în copie Cartea de identitate a intimatului și chitanțele fiscale nr. 273, 281, 272, 299, 286 încheiate la 6, 8,5, 14 respectiv 14 mai, iar și depun de asemenea la dosar, prin apărătorii lor întâmpinare la motivele de recurs, un exemplar comunicându-l recurentei pârâte.
Avocat având cuvântul, în conformitate cu disp. art. 3021alin. 1, Cod proc.civilă invocă excepția nulității recursului formulat de pârâta SC SA, întrucât aceasta nu a indicat în cererea formulată numele și domiciliul părților.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul asupra excepției invocate de apărătorul intimaților reclamanți, G și solicită respingerea acesteia avându-se în vedere că este nulitate relativă iar părțile sunt reprezentate în instanță.
În susținerea recursului solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paște și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS întrucât, în practică, sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat având cuvântul asupra recursului pentru intimații reclamanți, și solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 527 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova avându-se în vedere considerentele din întâmpinarea depusă la dosar, cu precizarea că adresa emisă de Departamentul Resurse Umane nr. 2919 din 12 noiembrie 2007 prin care se menționează cuantumul salariului mediu, nu poate fi reținută de instanța de recurs ca un act valid din punct de vedere juridic, întrucât nu reprezintă voința comună a celor doi parteneri sociali, patronat și sindicat, este o notă internă întocmită de Departamentul Resurse Umane, semnată de o persoană care nu are calitate de angajare societății față de terți, conform art. 143 alin. 4, din Legea 31/1990 privind societățile comerciale.
Se arată de asemenea, că salariile stabilite prin adresa sus-menționată sunt stabilite în mod unilateral de recurentă în timpul soluționării litigiilor, nefiind verificate prin expertiză contabilă.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței civile nr. 527 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind temeinică și legală.
Se solicită acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar la filele 42, 43, 44 și 45.
Avocat apărător al intimatei reclamante având la rândul său cuvântul, arată că susține excepția invocată de apărătorul intimaților reclamanți, și, după care, având cuvântul pe fond asupra recursului formulat, arată că susținerea recurentei cu privire la prescripția dreptului la acțiune este nefondată, întrucât, temeiul de drept al cererii este art. 283 alin. 1 lit. c, care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, situație în care se încadrează prezenta acțiune.
În mod greșit s- susținut de pârâtă că aceste sume ar fi avut caracter premial.
De asemenea este nefondată susținerea recurentei cu privire la introducerea acestor sume în salariul de bază, însă instanța de fond a reținut corect că numai pentru anul 2003 aceste sume au fost introduse în salariul de bază, potrivit prevederile art. 168, alin. 2.
Se face vorbire de asemenea în cererea de recurs de susținerile Comisiei Paritare, care însă a trimis informațiile despre care se face vorbire în cererea de recurs către structurile teritoriale, abia la 18 iunie 2007, respectiv 31 august 2007, când angajații promovaseră deja acțiuni pentru obținerea drepturilor nesocotite și neacordate.
Pentru aceste considerente, se solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală sentinței de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
La rândul său avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă arată că susține excepția invocată și solicită respingerea recursului ca nefondat, conform considerentelor formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, arătând în esență că:
Adresele existente la dosarul de fond nr. 1666/25.03.2003, nr.313/25.01.2005, nr. 713/15.05.2006 și nr. 504/11.06.2007 stabilesc care era salariul care trebuia avut în vedere la momentul negocierilor pentru acordarea primelor de Paște și C, adrese emise pentru fiecare an, așa cum era normal, și care poartă semnătura directorului general din partea patronatului și a președintelui din partea sindicatului, adrese care au fost trimise la nivel național.
Se arată în continuare, că este o rea voință din partea recurentei care, văzându-se obligată de instanță să-și îndeplinească obligațiile restante către foștii sau actualii salariați și care încearcă să-i lovească cu tot felul de afirmații nefondate, încercând totodată să convingă instanța superioară de culpa salariaților și nu de propria culpă.
Pentru aceste motive se solicită respingerea recursului sub toate motivele ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, obligând recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova și prin acțiunile conexe înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, -, -, - pe rolul aceluiași tribunal, reclamanții, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație
În motivarea acțiunilor, s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu brut de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
În drept, au fost invocate disp.art.166 și art. 269 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, art.168 (1) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, renegociat și reeditat în anii 2004 - 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.527 din 15 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunile conexe formulate de reclamanți, obligând pârâta la plata către reclamanți a sumelor reprezentând suplimentări salariale de Paște și C, după cum urmează: către reclamantul - suma de 5630 lei brut reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anii 2005, 2006; - - suma de 5630 lei brut reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anii 2005, 2006; - suma de 3780 lei brut reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; - suma de 2380 lei brut reprezentând prima de C pe anul 2004 și prima de Paște pe anul 2005; G - suma de 5630 brut reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anii 2005, 2006; - suma de 2380 lei brut reprezentând prima de C 2004 și prima de Paște 2005; G - suma de 5630 lei brut reprezentând prima de C 2004, 2005 și prima de Paște 2005,2006; - suma de 7480 lei brut reprezentând prima de C 2004, 2005, 2006 și prima de Paște 2005, 2006; - suma de 9330 lei brut reprezentând prima de C 2004, 2005, 2006 și prima de Paște 2005, 2006, 2007; - suma de 3780 lei brut reprezentând prima de C 2004, 2005 și prima de Paște 2005, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței, până la plata efectivă. Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților, G, G suma de 500 lei pentru fiecare dintre aceștia și pentru reclamanta suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărători.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate, angajații societății vor beneficia de câte o suplimentare drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, la alin.2 al aceluiași articol stipulându-se că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai reținut că părțile semnatare ale CCM pe unitate au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 și în cursul anilor 2004-2007, aceste suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui angajat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, instanța a admis acțiunile conexe, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din CCM, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamanților, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică s-a referit la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței cu obligarea către reclamanți a sumelor de bani comunicate de societatea pârâtă ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Intimații-reclamanți -, -, și au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-au depus la dosar, în copie, din partea recurentei adresele înregistrate sub nr.47 și 48/5.02.2008 la Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei.
La termenul din 15 mai 2008, în ședință publică, intimații, și G, prin apărător au invocat și excepția nulității recursului în temeiul art.3021alin.1 pr.civ. pe motiv că cererea de recurs nu conține numele și domiciliile părților.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 pr.civ. excepția invocată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge.
Astfel, prin decizia nr.176/24.03.2005, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.3021alin.1 lit.a pr.civ. și a constatat că textul de lege atacat este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs numele, domiciliul, sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrate sau, după caz, codul fiscal și contul bancar.
S-a reținut că aceste dispoziții legale apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.
În această ordine de idei, Curtea a observat că cele mai multe dintre datele prevăzute în textul de lege atacat se regăsesc în totalitate în actele dosarului în care s-a pronunțat hotărârea care face obiectul căii de atac, iar acestea nu sunt indispensabile pentru identificarea acestei hotărâri, unele nefiind menționate nici în dispozitivul sentinței.
Pe de altă parte, intimații sus-menționați au fost legal citați în recurs, au depus întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, fiind reprezentați în instanță prin apărător ales, care a depus și concluzii scrise, astfel încât nu au fost în niciun fel prejudiciați prin neindicarea domiciliilor acestora în cererea de recurs, iar neindicarea domiciliilor celorlalte părți nu-i putea afecta în niciun fel pe intimații-reclamanți.
Pe fondul cauzei, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiat primul motiv de recurs formulat de pârâta SC SA, prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC ""SA în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, de Paște și C pe anul 2006 și de Paște pe anul 2007 au fost incluse în salariul de bază al reclamanților pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, de Paște și C pe anul 2006, de Paște pe anul 2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte pentru intimații-reclamanți, reprezentând prime de C și Paște, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.48/5.02.2008 la această direcție, depusă în copie la dosar în recurs, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei pentru luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.47/5.02.2008 tot la Direcția Corporative - Juridic, depusă, de asemenea, în copie la dosar, în recurs.
Faptul că cele două adrese sus-menționate nu sunt semnate și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamanți a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceștia, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004- 2007 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
În consecință, în raport de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. coroborat cu art.3041pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumelor acordate reclamanților-intimați, după cum urmează: 1. pentru -; 2. -; 3. G și 4. G, la câte3623 lei brută, reprezentând prime C 2004, C 2005, Paște 2005, Paște 2006; 5. și 6. - câte1649 lei brutăreprezentând prime C 2004 și Paște 2005; 7. și 8. - câte2576 lei brută, reprezentând prime C 2004, Paște 2005 și C 2005; 9. -4783 lei brută, reprezentând prime C 2004, C 2005, C 2006, Paște 2005, Paște 2006; 10. -6043 lei brută, reprezentând prime C 2004, Paște 2005, C 2005, Paște 2006, C 2006 și Paște 2007. Toate sumele de mai sus vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor recurate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații, -, și
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 527 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P, dul B, nr.20,.2 C,.10,.44, județul P, - domiciliată în P,-,.10,.B,.3,.27, G, domiciliată în P,-,.56 E,.4,.19, județul P, domiciliată în P, nr.4,.33 E,.C,.2,.1, județul P, domiciliată în P,-,.31 L,.1, județul P, domiciliat în P,-, județul P, G, domiciliat în P, dul B, nr.24,.1 C,.A,.33, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.128, județul P, domiciliată în comuna, sat, nr.90, județul P, domiciliată în P,-,.26 N,.2,.20, județul P și în consecință:
Modifică sus-menționata sentință în parte și reduce cuantumul sumelor acordate reclamanților-intimați, după cum urmează:
1. pentru -; 2. -; 3. G și 4. G, la câte3623 lei brută, reprezentând prime C 2004, C 2005, Paște 2005, Paște 2006;
5. și 6. - câte1649 lei brutăreprezentând prime C 2004 și Paște 2005;
7. și 8. - câte2576 lei brută, reprezentând prime C 2004, Paște 2005 și C 2005;
9. -4783 lei brută, reprezentând prime C 2004, C 2005, C 2006, Paște 2005, Paște 2006;
10. -6043 lei brută, reprezentând prime C 2004, Paște 2005, C 2005, Paște 2006, C 2006 și Paște 2007.
Toate sumele de mai sus vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 15.05.2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./03.06.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
19 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.709 din data de 15 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 10 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
