Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7123/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7123
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1760/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, intimat, intimat C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1760 din 06 mai 2009 admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții, C, împotriva pârâtei.
A fost obligată societatea pârâtă către acești reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele salariale dintre salariul lunar cuvenit și salariul efectiv acordat pentru perioada 01.08.2005-31.12.2006, astfel: - 1586,47 lei, - 1200,63 lei, - 1589,64 lei, - 1424,88 lei, - 1848,28 lei, - 1886,69 lei, C- 1848,28 lei, sume nete și actualizate la data de 31.08.2008.
A respins acțiunea formulată de acești reclamanți privind perioada 01.01.2007- 31.08.2008.
A fost obligată pârâtul la câte 350 lei cheltuieli de judecată către fiecare din reclamanții,
A respins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei -
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt salariați ai unității pârâte, având funcții de operatori extracție petrol -, C, manipulant mărfuri -, respectiv tehnician petrolist -.
În conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul 2005 "în cadrul SC SA, filialelor, sucursalelor și a subunităților nominalizate în Anexa 1, valoarea salariului de bază minim este:
(a) - pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim ( adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort), valoarea salariului de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
(b) - pentru anul 2005,salariile de bază minimese calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei".
În art. 129 alin. 1 sunt prevăzuți coeficiențiiminimice se aplică la salariul de bază minim actualizat pe, conform art.128 din contract, iar în anexa 3 bis sunt prevăzute limitele minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor.
Pentru funcțiile deținute de reclamanți, coeficienții negociați și incluși în anexa 3 bis au fost pentru perioada 2005-2008: - 1,5 pentru operatori extracție petrol; 1 - pentru manipulant mărfuri și 1,6 pentru funcția de tehnician petrolist.
În art.129 alin. 4 se prevede că prevede că "valoarea salariului minim pe se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3".
Textele au fost preluate și în contractele colective de muncă aplicabile ulterior anului 2005, inclusiv pentru anul 2008, fiind negociate valori diferite ale sumei prevăzute la art.128 alin. 5 lit. b, pentru fiecare an în parte. Astfel, dacă pentru anul 2005 s-a prevăzut suma de 500 lei, pentru anul 2006 s-a negociat suma de 550 lei, pentru anul 2007 - 650 lei, iar pentru anul 2008 - 670 lei, începând cu luna februarie această ultimă valoare fiind plafonată la 700 lei.
Instanța a constatat că potrivit textelor din contractul colectiv de muncă enunțate anterior, salariul de bază în cadrul unității pârâte se stabilește prin aplicarea la salariul minim negociat în contractul colectiv, prevăzut în art. 128 alin. 5 lit. b, a coeficientului de funcție prevăzut în anexa 3 bis la contract.
Modalitatea de calcul invocată de reclamanți se aplică, în conformitate cu art. 128 alin. 5 lit. a, doar pentru stabilirea celor 4 drepturi strict enunțate în text: adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort.
Mai mult, stabilirea salariului de bază se raportează la o valoare de referință negociată de partenerii sociali, aplicabilă la nivelul unității pârâte, filialelor, sucursalelor și a subunităților sale, prin contractul colectiv de muncă, în fiecare an.
Pentru anul 2008, se constată o particularitate, în sensul că valoarea de referință a fost stabilită la 670 lei, conform art. 128 alin. 5 lit. b și Începând cu luna februarie însă, dacă după aplicarea coeficientului corespunzător nivelului și funcției ( în cazul funcțiilor cu coeficient 1), rezultă un salariu de bază mai mic de 700 lei, salariul de bază se stabilește la această din urmă valoare.
Aplicând aceste dispoziții, instanța constată că salariul de bază al reclamanților trebuia calculat prin aplicarea coeficienților corespunzători nivelului și funcției (prevăzuți în anexa 3 bis), la valoarea de referință prevăzută de art. 128 alin. 5 lit. b din contractele colective de muncă 2005-2007, respectiv art.128 alin. 5 lit. b și c și, după caz, lit.
Constatând aplicabile dispozițiile enunțate anterior, instanța va înlătura concluziile expertului din raportul de expertiză întocmit în prima variantă, în care a calculat salariile de bază ale reclamanților prin aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. 5 lit. a din contractul colectiv.
În cea de a doua variantă efectuată în urma obiecțiunilor, expertul a concluzionat că pentru reclamanții, C - coeficientul de funcție de 1,5 aplicat la salariul minim de bază pe unitate pentru anul 2005 - de 500 lei, rezultă un salariu de bază de 750 lei; pentru anul 2006, aplicat la un salariu minim de bază de 550 lei, rezultă un salariu de 825 lei. Cu toate acestea, unitatea pârâtă le-a achitat acestora un salariu de bază inferior ( de ex. reclamanta a primit în anul 2005 - 684 lei, iar în anul 2006 - 752 lei ), aspect ce rezultă și din carnetele de muncă depuse în copie la dosar. Pornind de la un salariu de bază mai mic, stabilit sub limitele minime prevăzute de contractul colectiv de muncă de către unitatea pârâtă, au rezultat diferențe salariale aferente perioadei august 2005- 2006 neîncasate pentru acești reclamanți, prezentate în anexa 1 la raportul de expertiză (filele 356-373).
Aplicând aceleași dispoziții din contractele colective de muncă aplicabile în anul 2007 și ianuarie 2008, expertul concluzionează că acestor reclamanți li s-a stabilit corect salariul de bază.
Începând cu februarie 2008 însă, expertul calculează salariile de bază pornind de la o valoare de referință de 700 lei. Așa cum s-a arătat însă, valoarea de referință prevăzută de contractul colectiv de muncă 2008 fost stabilită la 670 lei ( lit. b și c) și doar pentru situația în care în urma aplicării coeficientului de funcție salariul rezultat este mai mic de 700, acesta se stabilește la 700 lei ( lit. d ).
Ca urmare, instanța a înlăturat și aceste concluzii ale raportului de expertiză, pentru perioada februarie -august 2008, în ceea ce îi privește pe reclamanții, Raportat la salariile de bază înscrise în carnetele acestora de muncă, instanța constată că unitatea pârâtă a stabilit, calculat și acordat corect acest salariu.
Pentru perioada august 2005- 2006, instanța a constatat că pârâta trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor enunțate din contractele colective de muncă, în acest sens fiind art. 40 alin 1 lit. c din codul muncii care statuează că angajatorului îi revine obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
In atare condiții, în temeiul art. 161 din codul muncii, reclamanții având dreptul să primească salariul negociat, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților sumele ce reprezintă diferența dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv, pentru această perioadă, care, potrivit expertizei contabile (scăzând luna ianuarie 2008) sunt în cuantum de 1586,47 lei - pentru, 1200,63 - pentru lei, 1589,64 lei pentru, - 1424,88 lei, - 1848,28 lei, - 1886,69 lei, C- 1848,28 lei (diferențe salariale nete). În ceea ce privește perioada ianuarie 2007-august 2008, pentru considerentele menționate, instanța a respins ca neîntemeiată cererea acestor reclamanți
În ceea ce îi privește pe reclamanții și, instanța a constatat că au primit drepturile salariale calculate în conformitate cu dispozițiile din contractele colective de muncă aplicabile în perioada vizată, august 2005-august 2008.
Prin aplicarea coeficientului de funcție de 1, respectiv de 1,6 la valorile de referință negociate la nivelul unității pârâte și menționate anterior, rezultă că acestora li s-a calculat un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut de contractele colective de muncă, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și depus la data de 03.03.2009.
Pentru aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiată, acțiunea promovată de reclamanții și.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâta SC SA precizând că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea CCM, deoarece expertiza stabilită a luat în calcul art.128, iar când a calculat conform art.129, mai puțin al.4 care menționează că " valoarea salariului minim pe SC SA se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru cu precizarea, dacă acesta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3 bis.
Instanța de fond, s-a pronunțat în mod greșit având în vedere raportul de expertiză care nu a luat în calcul când a întocmit expertiza acest alineat al art.129 din CCM, la nivel de unitate.
Recursul se respinge pentru următoarele considerente
În drept, dispozițiile a căror aplicare a fost invocată de reclamanți sunt dispoziții contractuale, respectiv art. 128 alin. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
sociali au convenit la negocierea anuală a contractelor colectiv de muncă astfel:
Art. 128 alin 5: "în cadrul SC și al sucursalelor salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Art. 129 (1) " de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC A (conform art. 128 din prezentul contract) a următorilor coeficienți minimi -
(2) stabiliți în alineatul precedent vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
(3) individuale se stabilesc prin negocieri, cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în prezentul contract la anexa nr. 3 bis".
Același mod de reglementare convențională a modalității de stabilire a salariului de bază se regăsește pentru întreaga perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Se constată din analiza textelor mai sus enunțate că partenerii sociali au stabilit în primul rând nivelul salariul minim la nivelul unității, acesta fiind de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat. Acesta reprezintă pragul minim, sub care nici un salariu nu poate scădea și totodată reprezintă salariul de bază al angajaților al căror coeficient de salarizare este 1,00 (respectiv muncitori necalificați).
După stabilirea salariului de bază minim pe unitate (art. 128 alin. 5), partenerii sociali au precizat la art. 129 că salariul stabilit la art. 128 alin. 5 reprezintă baza de calcul pentru toate salariile stabilite la nivelul unității, reglementând la art. 129 alin. 1 coeficienții minimi aplicabili pentru stabilirea salariului de bază pe niveluri și funcții.
stabiliți la art. 129 alin. 1 sunt însă stabiliți cu valoare de principiu, ca nivel minim de la care părțile contractante trebuie să pornească la negociere pe parcursul derulării contractului colectiv de muncă, astfel cum rezultă din redactarea art. 129 alin. 2.
de salarizare este stabilită în concret conform anexei nr. 3 bis la contractul colectiv de muncă, unde sunt stabiliți distinct coeficienții de salarizare pe funcții și niveluri, coeficienți care se aplică la salariul minim de bază stabilit conform art. 128.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că salariul de bază al reclamanților nu a fost stabilit conform dispozițiilor art. 128 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, această stare de fapt rezultând din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Prin negocierea contractului colectiv de muncă, respectiv a grilelor de salarizare aplicabile la nivelul unității, angajatorul și-a asumat o obligație necondiționată, astfel că alocarea sau nealocarea de fonduri pentru executarea acestei obligații de către angajator nu este relevantă.
Este nefondată și critica legată de existența negocierilor individuale și semnarea de către angajați a contractelor individuale de muncă și actelor adiționale, deoarece drepturile negociate colectiv și stabilite prin contractele colective de muncă au caracter minimal, potrivit art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individual de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Este nefondată și susținerea recurentei referitoare la faptul că angajatorul nu avea obligația de a respecta dispozițiile din grila prevăzută la anexa nr. 3 bis.
Interpretarea recurentei în sensul ca aplicarea grilei de salarizare din anexa nr. 3 este facultativă nu are nici un suport în dispozițiile contractului colectiv de muncă.
Dimpotrivă, partenerii sociali au reglementat expres faptul că anexa nr. 3 bis este cea care să la baza stabilirii salariilor individuale, dreptul astfel reglementat nefiind afectat de nicio condiție.
Art. 129 alin. 4 din contractul colectiv de muncă se referă la stabilirea valorii salariului minim pe unitate prin negociere semestrială, părțile contractante menționând obligația partenerilor sociali de a menționa expres dacă valoarea salariului minim astfel stabilit se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3 bis.
Se constată astfel că dispozițiile art. 129 alin. 4 nu afectează în niciun fel obligația de stabilire a salariului de bază conform grilei de salarizare negociate la anexa nr. 3 și nu face ca aplicarea acestei anexe sa devina facultativă, cum în mod greșit susține recurenta.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1760/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, C, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/ND/05.01.2010
fond:
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
