Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 909/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 909
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Culturii, cultelor și Național împotriva sentinței civile nr. 682 din 16.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind: Română I și Sindicatul Familia Cultură I - în numele și pentru membrii de sindicat:, a, a ia, a, scu, -, A, C, -, G, R, -, Soveja, Constanta, G, I, l, -, a, a, Meiu, Morel, G, -, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul Sindicatul Familia Cultură I - în numele și pentru membrii de sindicat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătoarei intimaților.
Avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. În mod corect instanța de judecată a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului. Instanța de fond a apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză fiind semnatarul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. Mai mult, acesta are calitatea de ordonator principal de credite. Consideră recursul neîntemeiat, este vorba de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură care se aplică și sindicatului din Română. Solicită păstrarea sentinței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, înainte de terminarea ședinței, se prezintă avocat pentru intimata Român I și pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de fată, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 856/99/30.01.2009, Sindicatul Județean Familia Cultură I, în numele și pentru reclamanții, a, a ia, a, scu, -, A, C, -, G, R, -, Soveja, Constanta, G, I, și, a chemat în judecată pe Română I, solicitând obligarea acesteia la plata sporului de fidelitate de 15% și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, pentru perioada februarie 2006 - februarie 2009, sumă reactualizată cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare din instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază. Potrivit art. 45 alin. 1 lit. g din același contract, personalul salariat beneficiază pentru suprasolicitare neuropsihică de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută conform prevederilor legale. Au arătat reclamanții că, deși au solicitat pârâtei acordarea acestor sporuri și, pe cale de consecință, să respecte și să aplice contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, aceasta a refuzat în mod nejustificat. Reclamanții au mai precizat faptul că, potrivit dispozițiilor legale, clauzele contractelor colective de muncă sunt obligatorii pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul, precum și faptul că dispozițiile contractului colectiv de muncă au un caracter concret și nu unul generic.
Pârâta Națională Română Iaf ormulat întâmpinare, prin care a precizat că este de acord cu pretențiile reclamanților în măsura în care acestea sunt întemeiate și dovedite. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că în luna februarie 2006 fost semnat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, contract cu o valabilitate de 2 ani. Întrucât efectele contractului colectiv de muncă se produc de la data semnării și până în luna februarie 2008, rezultă că, de la această ultimă dată, dacă nu se face dovada prelungirii efectelor acestui contract, devin aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național care, în anexa 4, stipulează expres faptul că se aplică inclusiv ramurii culturii.
A mai susținut pârâta că Sindicatul Județean Familia Cultura I nu specifică în mod clar care dintre reclamanți sunt îndreptățiți a primi ambele sporuri și care au dreptul doar la sporul de suprasolicitare neuropsihică. Astfel, pentru a beneficia de sporul de fidelitate, este necesar ca salariatul să aibă o vechime neîntreruptă de 10 ani în cadrul Naționale Române De asemenea, pârâta mai învederează faptul că nu este ordonator de credite, întregul buget fiind aprobat de către Ministerul Culturii și Cultelor.
Pârâta Națională Română Iaf ormulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Culturii, Cultelor și Național. În motivarea acestei cereri, pârâta a susținut că Ministerul Culturii, Cultelor și Național are calitatea de ordonator de credite, bugetul alocat instituției fiind stabilit și aprobat de către minister. De asemenea, a mai susținut pârâta că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură au fost negociate direct de către sindicate cu ministerul, dispozițiile acestuia fiindu-i opozabile.
Chematul în garanție Ministerul Culturii, Cultelor și Național a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, chematul în garanție a susținut că, potrivit art. 282 lit. a și b Codul muncii, pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, doar salariații și angajatorul. Astfel că, în mod greșit a fost chemat garanție de către pârâtă, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator. Mai susține ministerul că însuși reclamantul își motivează pretențiile pe disp. art. 236 alin. 1 și art. 243 alin. 1 Codul muncii, prin aceasta limitându-și cadrul procesual exclusiv față de pârâtă, cu care se afla în raporturi de muncă. Drepturile salariale pot fi valorificate exclusiv împotriva pârâtei, în calitatea sa de instituție publică cu personalitate juridică, finanțată prin venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, care stă în justiție în nume propriu. În cadrul jurisdicției muncii este irelevantă calitatea de ordonator principal de credite. Chematul în garanție învederează și faptul că, potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Calitatea de ordonator de credite nu este de natură a angaja ab initio răspunderea privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, chematul în garanție a susținut că sporurile prevăzute la art. 45 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 se acordă diferențiat și limitativ, în condițiile legii. Astfel, sporurile la care face referire notificarea se acordă restrictiv doar personalului din bibliotecile publice, fiind reglementate ca atare prin Legea nr. 334/2002. Sintagma "în oricare dintre instituțiile de cultură" existentă în art. 45 lit. f este irelevantă în a susține temeinicia acordării sporurilor întregului personal din aceste instituții, cum pretinde reclamantul. În consecință, chematul în garanție susține că personalului instituțiilor de spectacole nu-i pot fi acordate, prin asimilare, sporurile strict definite ca spor fidelitate. Personalul instituțiilor de spectacole poate beneficia de sporuri expres prevăzute în nr.HG 281/1993, altele decât cele solicitate prin prezenta acțiune. De altfel, și în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 se prevede că în cadrul contractelor colective de muncă ce se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În acest sens, legiuitorul a stabilit cu titlu de excepție (art. 157 alin. 2 Codul muncii ) că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora, cum se prevede ca regulă generală la alin. 1 al aceluiași articol.
La termenul de judecată din 18.03.2009, intervenienții, l, -, a, a, Meiu, Morel, G, -, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate de 15% și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru perioada februarie 2006 - februarie 2009, sume actualizate cu indicele de inflație. În motivarea cererii, intervenienții au susținut că sunt salariații pârâtei în temeiul unor contracte individuale de muncă și că, potrivit disp. art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt îndreptățiți la plata celor două sporuri solicitate.
La termenul de judecată din 15.04.2009, instanța nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți, având în vedere obiectul prezentului litigiu și disp. art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.682/16.04.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Național.
A admis acțiunea formulată de Sindicatul Județean Familia Cultură I, în numele și pentru reclamanții, a, a ia, a, scu, -, A, C, -, G, R, -, Soveja, Constanta, G, I, și, în contradictoriu cu pârâta Națională Română A obligat pârâta să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază și sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, în condițiile prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada februarie 2006 - februarie 2009.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Culturii, Cultelor și Național, formulată de pârâta Națională Română
A obligat chematul în garanție Ministerului Culturii, Cultelor și Național să achite pârâtei Națională Română I drepturile bănești la care acesta a fost obligată prin prezenta hotărâre.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, l, -, a, a, Meiu, Morel, G, -,.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Culturii, Cultelor și Național, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 11 din Legea nr. 78/2005, potrivit cărora conducerea Ministerului Culturii și Cultelor se exercită de către ministrul culturii și cultelor, care are calitatea de ordonator principal de credite. Mai mult, instanța a reținut și faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008. Or, părțile contractante ale acestui contract sunt salariații și patronatul, care este reprezentat prin Ministerul Culturii, Cultelor și Național. Astfel, fiind parte contractantă a unui contract colectiv de muncă, din care derivă drepturile reclamanților și, implicit, obligațiile corelative ale chematului în garanție, rezultă cu certitudine că Ministerul Culturii, Cultelor și Național are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt salariații pârâtei Națională Română Prin acțiunea introductivă, aceștia au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate de 15% și a sporului pentru suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru perioada februarie 2006 - februarie 2009, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. În același sens, în art. 2 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, se prevede faptul că prevederile acestui contract se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
Potrivit disp. art. 45 alin. 1 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale. Potrivit art. 45 alin. 1 lit. g din același act normativ, personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că pârâta Națională Română I, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamanți a sporurilor prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008. Mai mult, prin întâmpinarea formulată, pârâta a precizat că este de acord cu pretențiile reclamanților, în măsura în care acestea sunt întemeiate și dovedite.
În consecință, instanța a reținut că este întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea acestor sporuri, în conformitate cu disp. art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură pe anii 2006 - 2008, pentru perioada februarie 2006 - februarie 2009. Cât privește susținerile pârâtei referitoare la faptul că prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură se produc până în luna februarie 2008, iar de la această dată devin aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, art. 3 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă nici una dintre părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până când una dintre părți solicită în scris negocierea unui nou contract. Având în vedere faptul că, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării contractului cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, instanța a constatat că acesta și-a prelungit valabilitatea, producându-și efecte și în prezent.
Raportat tuturor acestor conbsiderente, instanța a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de Sindicatul Județean Familia Cultură I, în numele și pentru reclamanții, a, a ia, a, scu, -, A, C, -, G, R, -, Soveja, Constanta, G, I, și, în contradictoriu cu pârâta Națională Română I, și a admis-
În consecință, instanța a obligat pârâta să achite reclamanților sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază și sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, în condițiile prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. f și g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada februarie 2006 - februarie 2009.
De asemenea, instanța a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Culturii, Cultelor și Național, formulată de pârâta Națională Română I, având în vedere disp. art. 11 din Legea nr. 78/2005, potrivit cărora conducerea Ministerului Culturii și Cultelor se exercită de către ministrul culturii și cultelor, care are calitatea de ordonator principal de credite.
Ca atare, instanța a obligat chematul în garanție Ministerului Culturii, Cultelor și Național să achite pârâtei Națională Română I drepturile bănești la care acesta a fost obligată prin prezenta hotărâre.
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța a respins-o, având în vedere faptul că, pe calea intervenției principale, respectiv în interes propriu, intervenientul poate urmări realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, cererea de intervenție principală făcându-se în contradictoriu cu ambele părți inițiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Culturii, Cultelor și Național, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma motivelor revăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 3041Cod procedură civilă.
Astfel, susține recurentul, în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesual active.
Din motivarea de fapt a cererii rezultă că pretențiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă, deci raporturi de muncă dintre angajatori și salariați, întemeiate pe art. 281, 283 lit. "c" Codul muncii. Ori, potrivit art. 282 lit. "a și b" din Codul muncii, pot fi părți în conflictul al cărui obiect constă în plata unor despăgubiri salariale neacordate doar salariații și angajatorul, nefiind de conceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
Consideră recurentul că este irelevantă calitatea pârâtului de ordonator principal de credite, așa cum motivează instanța de fond. Potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Calitatea de ordonator de credite nu este de natură a angaja răspunderea privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Cât privește faptul că este semnatarul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, aceasta nu conduce la calitatea sa procesuală în cauza de față, având în vedere natura litigiului și faptul că raporturile specifice de dreptul muncii sunt născute doar cu Națională Română I în calitate de angajator.
Mai arată recurentul că pârâta Națională Română I este o instituție publică finanțată din venituri proprii, iar la acest moment Ministerul Culturii, Cultelor și Național nu dispune de fonduri pentru a plăti acesteia sumele de bani la care a fost obligat.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Intimatul Sindicatul Județean Familia Cultură I, în numele și pentru membrii de sindicat-reclamanți în cauză, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, pretențiile reclamanților exprimate prin reprezentant Sindicatul Județean Familia Cultură I, sunt întemeiate pe Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură - cultură pentru anii 2006-2008 nr. 197/2006, prelungit, conform art. 3 alin.2, până când una dintre părți solicită în scris negocierea unui nou contract.
Ori, din partea patronatului, semnatar al acestui contract de muncă este Ministerul Culturii, Cultelor și Național (fost Ministerul Culturii și Cultelor), iar conform art. 98, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pe de altă parte, conform art. 11 din nr.HG 9/2009, conducerea Ministerul Culturii, Cultelor și Național se exercită de către ministrul culturii și cultelor, care are calitatea de ordonator principal de credite.
Potrivit art.18 alin.1 și Anexei II la HG nr. 9/2009, Națională Română I face parte dintre unitățile care funcționează în subordinea, sub autoritatea Ministerului Culturii, Cultelor și Național ori în coordonarea ministrului culturii, cultelor și patrimoniului național, fiind finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.
Potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii.
Raportat dispozițiilor legale și convenționale arătate, în mod corect a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Culturii, Cultelor și Național și l-a obligat la plata către angajator a sumelor echivalente sporurilor decurgând din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură - cultură, având în vedere că, potrivit art.60 alin.1 din Codul d e procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în despăgubire.
Greșit susține recurentul că au fost chemați în judecată două persoane juridice în calitate de angajator. Ministerul Culturii, Cultelor și Național a fost chemat în garanție de către instituția aflată în subordinea sa, Națională Română I, care are calitatea de angajator al reclamanților.
Cât privește faptul că, la acest moment, Ministerul Culturii, Cultelor și Național nu dispune de fonduri pentru a plăti sumele de bani la care a fost obligat, aceasta reprezintă o chestiune de executare a hotărârii și nu poate influența stabilirea dreptului, respectiv a obligației decurgând din prevederile legale și a calității de chemat în garanție.
Având în vedere că în cauză nu se conturează motivele invocate de nelegalitate și netemeinicie, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul chematului în garanție, în baza art. 312 Cod procedură civilă și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național împotriva sentinței civile nr. 682 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored. -
14.10.2009 -2 ex.
Tribunalul Iași: -,
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
