Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 907
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
PRIMARUL MUN. V și CONSILIUL LOCAL AL MUN. V împotriva sentinței civile nr. 530 din 07 05 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:- și LICEUL V,
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentului Primarul mun.
Prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr- din data de 23.01.2009 reclamanta a solicitat obligarea pârâților Liceul V, Instituția Primarului mun. V și Consiliul Local V la aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și la calcularea și plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada ianuarie 2006-iunie 2006 și cele care i s-ar cuvenit în această perioadă prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta arătat că potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, salariații din învățământ - personal didactic, trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuia să i se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
A precizat reclamanta că a fost profesor la Liceul V în perioada martie 2005-august 2006 având gradul didactic I și o vechime în învățământ de 35-40 de ani și a fost prejudiciată prin faptul că această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu i-a fost acordată, ceea ce a determinat ca toate drepturile salariale stabilite conform Legii nr. 128/1997 să fie calculate greșit.
Reclamanta a depus copii de pe înscrisuri.
Consiliul Local V și Instituția Primarului mun. V au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu au calitate de angajatori pentru reclamantă.
Liceul Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de ca netemeinică și nelegală, întrucât reclamanta la data introducerii acțiunii nu mai era salariata instituției și nici membru de sindicat ca să poată beneficia de aceste drepturi.
La termenul din data de 07.05.2009, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local V și Instituția Primarului mun. V motivat de faptul că aceste două instituții finanțează unitățile de învățământ preuniversitar, conform nr.OUG 32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001.
Prin sentința civilă nr. 530 din 7 mai 2009, Tribunalul Vasluia admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Liceul V, Instituția Primarului mun. V și Consiliul Local
A obligat pârâții să aplice dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului didactic, să calculeze și să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada ianuarie 2006 - iunie 2006 și drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit în această perioadă prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost cadru didactic la Liceul V în perioada martie 2005-august 2006, având gradul didactic I și o vechime efectivă la catedră de 35-40 de ani, potrivit adeverinței depuse la fila 4 din dosarul cauzei, înscriindu-se la aplicarea tranșelor suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Reclamanta arată că drepturile solicitate în acțiune sunt prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997. Potrivit articolului invocat de reclamantă, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime, cele două tranșe de vechime generând modificări în grilele de salarizare.
Anterior apariției Legii nr. 128/1997, prin nr.OG 39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau opt segmente de vechime. După apariția Legii nr. 128/1997, prin nr.HG 467/1997 au fost introduse zece segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Instanța constată că aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Tribunalul a apreciat că, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice care au o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ. Practic, s-a acordat un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Întrucât la dosarul cauzei, pârâții nu au depus nici un act prin care să dovedească că reclamanta a încasat drepturile salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele care i s-ar cuvenit prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ pentru perioada ianuarie 2006-iunie 2006, instanța constată că pretențiile solicitate de sunt întemeiate. Articolul 269 alin. 1 Codul muncii, prevede că angajatorul este "obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Consiliul Local și Primarul mun.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Consideră recurenții că nu a fost luat în considerare faptul că aceste cheltuieli de personal sunt plătite din bugetul de stat, din capitolul "sume defalcate din pentru cheltuieli descentralizate", nu din cel de local, Consiliul Local și Primarul mun. V neavând calitate procesuală pasivă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care, citând mai multe prevederi legale, a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art 167 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrative-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară, finanțarea de bază, care cuprinde și cheltuielile de personal, conform art. 167 alin. 5 lit. a din același act normativ, asigurându-se prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Din aceste prevederi legale, rezultă că salariile personalului din învățământ se asigură prin bugetul local al unității administrative-teritoriale, în prezenta cauză prin bugetul local al mun. V, unitatea administrativ-teritorială de care aparține unitatea școlară. Împrejurarea că sumele cu această destinație sunt defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, dar și din alte venituri ale bugetelor locale, nu înlătură calitatea procesuală a Consiliul Local și a Primarului mun. V în ceea ce privește plata drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ, care se asigură, așa cum s-a arătat, prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale, neavând relevanță că fondurile sunt alocate de la bugetul de stat sau din alte surse.
Prin Inspectoratul Școlar, despre care recurenții arată că are calitatea procesuală pasivă în cauză, de la bugetul de stat se asigură alte cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, prevăzute în art. 167 alin. 17 din Legea nr. 84/1995, nu cheltuielile de personal.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local V și Primarul mun. V împotriva sentinței civile nr. 530/07.05.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui: -,
19.10.2009
2 ex.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
