Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 935/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 935/

Ședința publică din 28 mai 2008

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației și Cercetării, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector. 1, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M și Primarul comunei din comuna,-, județul M, împotriva sentinței nr. 272 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin sentința civilă nr.272 din 28 februarie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Educației, Cercetării și T; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală M, Primarul comunei, Consiliul local al comunei, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și T; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 25.01.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamanților, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

In considerentele hotărârii judecătorești atacată s-a reținut că

Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.

Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.16 din nr.OUG 45/2003, art. XIII alin.1 din G nr. 32/2001, art.18 din G nr. 538/2001 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.

Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.68 alin.1 lit. f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.

Pârâtul Ministerul Educației,Cercetării și T nu dispune de calitate procesual pasivă în cauză, conform dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001 și ale HG nr.223/2005.

Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.16 din G nr. 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.

Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.

Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.

În primul rând, potrivit art. 63 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art. 30 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.

De asemenea, art. 10 din Legea nr. 154/1997 nu a abrogat dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.

În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr. 154/1997 nu au nici o relevanță, deoarece prin art. 5 și art. 6 din nr.OUG 8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse la Legea nr. 128/1997, iar nu în funcție de prevederilor Legii nr. 154/1997.

În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial ( în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod ). Acest adaos salariale special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.

Prin urmare, este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin nr.OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr.2 a (introdusă prin nr.OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).

Însă, pârâții au omis să aplice adaosul salarial special, prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației,Cercetării și T, invocând lipsa calității procesuale pasive în cauză.

Se susține că nu există nici un raport juridic care să conducă la obligarea recurentei la îndeplinirea obligației stabilite.

Hotărârea s-a criticat pe fond în sensul că transele de vechime nu au un coeficient de ierarhizare diferit, precizându-se că a vizat coeficienții de multiplicare numai cu trei zecimale.

Se arată că recurenta nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.

Ca urmare se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs M în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor care a solicitat admiterea recursului arătându-se că s-au aplicat greșit dispozițiile legale de către instanța de fond, fiind pronunțată hotărârea criticată cu aplicarea greșită a legii în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.

MEF susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză iar în ce privește fondul cauzei se arată că baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare) se stabilește tot prin vederi legale cu caracter special care detaliază fiecare coeficient prevederi legale cuprinse în anexele Legii 128/1997. Ca urmare, se arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în raport cu situația de fapt învederată de intimații reclamanți.

La rândul său, Primarul comunei în recursul declarat împotriva aceleiași sentințe, susține că primăria nu este în drept de a acorda drepturile salariale restante reclamanților, ci Inspectoratul Școlar Județean M și Ministerul Educației,Cercetării și

Examinând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art.304 ind.1 pr.civ. se constată că recursurile declarate sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat pentru următoarele considerente:

Sub aspectul excepțiilor invocate în fața instanței de fond și reiterate prin cererea de recurs curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit art.16 din HG 2192/2004 "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii și nu din raportul de muncă. Potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.

Textul citat de recurentă în motivele de recurs și în susținerea excepției este incomplet, respectiv, nu cuprinde și precizarea indicată mai sus.

Potrivit aceluiași art.167 din legea 84/1995 finanțarea unităților de învățământ cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, potrivit alin.5 cuprinde și cheltuielile de personal.

Din cuprinsul art.167 nu rezultă așa cum recurentul a invocat împrejurarea că de la bugetul de stat sunt finanțate numai categoriile de cheltuieli enumerate de art.17 lit.a - Ca atare, legiuitorul nu a distins în mod expres cu privire la acest aspect astfel că susținerile recurentului nu sunt întemeiate iar excepția lipsei calității procesual pasive nu este fondată.

Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât.

Pe fondul cauzei susținerile recurentului sunt de asemenea neîntemeiate:

Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.

Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.

În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.

Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.

Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.

Susținerile pârâtului potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.

Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.

Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.

Susținerile recurentului potrivit cărora anexele la actele normative nu pot fi interpretate decât sistematic ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a arătat anterior, reglementarea în amănunt a modalității de salarizare a personalului didactic prin anexele la actele normative nu poate fi de natură a înlătura un drept conferit de legea de bază, drept calificat ca fiind un adaos salarial special.

În ceea ce privește recursul declarat de Primarul comunei, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit celor relevate în continuare.

Chiar dacă între reclamanți și pârâții recurenți nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susține cu succes că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din nr.HG 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.

În plus, față de dispozițiile art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001, cei doi pârâți sunt implicați în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autorități administrative cu organe proprii de conducere, au și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamanți a plății diferențelor salariale obținute de aceasta prin hotărârea judecătorească supusă examinării.

În ce privește recursul declarat de Primăria prin primar curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare potrivit celor relevate în continuare.

Chiar dacă între reclamantă și pârâtul recurent nu există raport juridic de muncă nu se poate susține cu succes că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză pentru că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din care aceștia aparțin așa cum prevede art.1 din HG 538/2001 și ale art.167 din Legea 84/1995.

În plus față de disp.art.36 și 63 din Legea 215/20012 se arată că atât primăria cât și consiliul local sunt implicate în procedura întocmirii și aprobării bugetului local iar în calitate de autorități administrative cu organe proprii de conducere au și atribuții specifice legislației finanțelor publice fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamanți a plății diferențelor salariale obținute de această hotărâre judecătorească supusă examinării.

În ce privește recursul Ministerul Educației,Cercetării și se constată că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a acestui pârât invocând disp.art.13 din OUG 32/2001 și ale HG 223/2005, așa cum de altfel a și susținut recurenta în recursul declarat iar precizarea că în considerentele hotărârii atacate s-a reținut în mod eronat că nu ar avea calitate procesuală în baza acelorași considerente instanța consideră că respingerea excepției calității procesuale pasive din minuta hotărârii atacate coroborat cu textele de lege invocate denotă o eroare materială de redactare a considerentelor hotărârii atacate.

Ca urmare susținerile reclamantei că Ministerul Educației,Cercetării și T are calitatea procesuală având în vedere prevederile art.13, pct.3 și 4 din OUG 32/2001 care prevăd expres că, cheltuielile privind inspectoratele școlare se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și T iar art.2 din HG223/24 martie 2005 actualizată, prevede că acest ministerul conduce sistemul național de educație, învățământ și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate. Ca urmare, se respinge ca nefondată susținerea recurentei că nu există raporturi juridice între părțile împrocesuate.

În ce privește fondul cauzei instanța consideră că în mod întemeiat în hotărârea atacată s-a aplicat dispozițiile Legii 128/1997, Legea 154/1997 neavând nicio consecință juridică în speța dedusă judecății având în vedere prevederile altui text legal OUG 8/2000 prin care s-a stabilit faptul că salarizarea personalului didactic se face ținându-se cont de prevederile Legii 128/1997 iar nu în funcție de prevederile Legii 154/2007.

Față de cele expuse, neregăsind în cauză motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și neidentificând din oficiu motive de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației,Cercetării și T cu sediul în B, str.G-ral nr.28-30 sector1, Ministerul Economiei și Finanțelor prin M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M și Primarul comunei din comuna -, județul M, împotriva sentinței civile nr.272 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.

PRESEDINTE JUDECĂTORI

-

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

20.10.2008.

Jud.fond:-

Asist.jud.-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 935/2008. Curtea de Apel Tg Mures