Speta drept civil. Decizia 1298/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Litigiu de muncă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1298
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta B, cu sediul în B, sector 5, Calea 13, nr. 90,. 5,. 5.14, prin adm., împotriva sentinței nr. 855 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art. 260 alin. 2 Cod procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 27 octombrie 2009.
După deliberare,
C U RT EA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr- din 04.02.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu B, pronunțarea unei hotărâri, prin care să se constate că, în perioada 01.12.2008 - 19.12.2008, a avut calitatea de angajat al pârâtei și, respectiv, prin care să se dispună obligarea acesteia la acordarea drepturilor salariale pentru același interval și la plata contribuției pentru asigurări sociale de șomaj către Agenția Municipală de Ocupare a Forței de Muncă B ( ).
În motivare, a arătat că, începând cu 01.02.2007, a fost angajat de B și a avut contract de muncă pe perioadă determinată până la 30.11.2008. După această dată a fost solicitat de conducerea punctului de lucru să-și continue activitatea pe șantier în aceleași condiții. A semnat acte contabile începând cu 1.12.2008, după care, la 19.12.2008, a fost anunțat de către conducerea societății că încetează orice colaborare între părți. După 19.12.2008 a încercat să intre în posesia carnetului de muncă, dar solicitările lui s-au lovit de refuzul categoric de eliberare exprimat de către angajator.
La 23.03.2009, prin întâmpinare, Bac erut respingerea acțiunii.
A adus la cunoștință că raporturile de muncă dintre părți au încetat la 30.11.2008, astfel că, în intervalul 1.12.2008 - 19.12.2008, reclamantul nu a mai prestat nici o activitate în folosul angajatorului. Acesta trebuia să predea toate documentele și materialele încredințate de angajator în vederea îndepliniri atribuțiilor de serviciu, dar acest fapt nu s-a întâmplat. Nu e culpa angajatorului că reclamantul nu a putut să-și finalizeze obligația de serviciu în termen și a fost nevoit să vină de câteva ori în Câmpulung a se mai avea în vedere că reclamantul nu a predat un autoturism marca Peugeot, ce i-a fost încredințat în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
La 31.03.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat reîncadrarea în cadrul firmei, începând cu 1.12.2008 și până la 01.03.2009, plata drepturilor salariale, cât și obligarea la plata de către angajator a daunelor morale în valoare de 20.000 lei.
A precizat că nu a existat nici o îndeplinire culpabilă a sarcinilor de serviciu. A fost solicitat pentru a-și continua activitatea la alt șantier, în localitatea, atâta timp cât numitul a fost mutat în interes de serviciu la alt punct de lucru.
Toate activitățile le-a desfășurat cu știrea conducerii, el semnând documente de predare-primire a lucrărilor, cât și acte contabile. Personal a răspuns până la data de 30.11.2008 de Șantierul din localitatea, lucrările fiind predate la termenul stabilit cu acordul Inspecției de Stat în Construcții S și Autoritatea de Sănătate Publică S - Filiala
Autoturismul marca Peugeot 1-a predat în bună stare de funcționare și nu așa cum susține pârâta, cu defecțiuni majore.
La 21.04.2009, reprezentanta pârâtei a invocat excepția tardivității completării acțiunii. Prin încheierea de ședință din acea dată, tribunalul a respins această excepție, întrucât a constatat respectarea dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 855 din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost dmisă excepția tardivității completării acțiunii cu privire la capetele de cerere având ca obiect plata indemnizației de concediu de odihnă și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și, pe cale de consecință, au fost respinse aceste capete de cerere, ca tardiv formulate; admisă, în parte, acțiunea; s-a constatat că în perioada 1.12.2008 - 19.12.2008, reclamantul a avut calitatea de angajat la societatea pârâtă, îndeplinind funcția de inginer colegiu cu un salariu de bază de 2971 lei; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale pentru intervalul 1.12.2008 - 19.12.2008; a fost obligată pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior de la 20.12.2008 până la 2.03.2009 și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu drepturile salariale aferente acestui interval; a fost obligată pârâta să vireze la. B contribuția datorată pentru fondul de șomaj; respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect plata de daune morale în cuantum de 35000 euro.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Numitul a fost angajat pe funcția de inginer colegiu pentru prima dată de B la data de 01.09.2007. Perioada de derulare a raporturilor de serviciu a fost determinată la intervalul cuprins între 01.09.2007 - 01.12.2007 ( 38 - 41 dosar fond).
Prin acte adiționale ulterioare, din 01.12.2007 și 31.07.2008, durata contractului individual de muncă s-a prelungit cu o perioadă de 8 luni și apoi cu încă 4 luni, în actul aflat în copie la dosarul de fond - fila 46 consemnându-se că reclamantul urmează să-și înceteze relațiile de serviciu cu pârâta la 30.11.2008. Drepturile salariale ale acestuia au fost de 2791 lei lunar, conform informării aflate în copie la fila 44 dosar, emisă la 31.08.2007.
În fapt, reclamantul a continuat să desfășoare o activitate în folosul angajatorului și după data de 30.11.2008. Dovadă în acest sens sunt mai multe înscrisuri atașate la dosar, din care amintim factura 8806 din 09.12.2008, avizul 8080 din aceeași dată, factura seria - din 16.12.2008, bonul fiscal din 11.12.2008, aflate în copie la filele 83 - 87 dosar fond, din care rezultă că reclamantul, în calitate de împuternicit al B, a procedat la achiziționarea unor materiale.
În ceea ce privește această activitate, angajatorul a adus la cunoștință că, în fapt, fostul angajat nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu și i s-
solicitat acestuia să finalizeze lucrările ce i-au fost încredințate,
În raport cu prevederile art. 287 din Legea 53/2003, avea obligația să atașeze și documentele din care să rezulte că, într-adevăr, lucrările încredințate reclamantului nu au fost executate în termenul stabilit. Or, la dosar nu a fost atașată nici o adresă emisă de beneficiarii lucrărilor, din care să rezulte că lucrarea încredințată reclamantului a fost predată peste termenul stabilit inițial, respectiv nu a fost atașată nici o constatare din care să rezulte că a existat o eventuală depășire a termenului de predare al lucrării datorată activității necorespunzătoare al fostului salariat.
Ca urmare, în raport cu cele 4 facturi fiscale arătate mai devreme, tribunalul a reținut că și după data de 01.12.2008 a prestat o activitate în folosul angajatorului Era în sarcina societății să consemneze existența acestor raporturi de muncă, prin încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă, obligație stabilită expres prin art. 16 din Legea 53/2003.
In lipsa unui asemenea document, tribunalul a constatat că, în intervalul 01.12.2008 - 19.12.2008, au existat raporturi de muncă între cele două părți, fiind angajat pe postul de inginer colegiu, urmând să primească drepturi salariale de 2971 lei lunar.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, cât și din precizările ulterioare, reclamantul a adus la cunoștință că, la 19.12.2008, i s-a solicitat în mod expres de către conducerea societății să predea toate materialele pe care le-a primit în vederea îndepliniri sarcinilor de serviciu, urmând ca raporturile dintre părți să înceteze începând cu 20.12.2008.
Potrivit art. 62 din Legea 53/2003, decizia de concediere trebuie consemnată în scris și aceasta trebuie comunicată angajatului. Codul muncii nu recunoaște pe teritoriul României posibilitatea unui angajator de a proceda la concedierea salariatului doar prin aducerea verbală la cunoștința acestuia a necesității încetării raporturilor de serviciu.
B nu a contestat nici un moment că, într-adevăr, începând cu 20.12.2008, reclamantul nu a mai fost chemat la lucru și nici faptul că nu a emis o decizie în formă scrisă, care să confirme acest aspect.
Împrejurarea că nu a fost emisă o decizie de concediere este confirmată și prin înscrisurile depuse de angajator la dosar, prin care acesta afirmă că nu au mai existat raporturi de serviciu după data de 01.12.2008 și, implicit, nu a fost necesară emiterea unei decizii de concediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "" B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că se impunea a fi admisă excepția tardivității cu privire la toate capetele de cerere formulate referitor la reîncadrare, cu menționarea în cartea de muncă și privind plata salariului până la 2.03.2009, precum și obligarea la plata de daune morale.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Arată recurenta că, respingerea probei cu martori, cu teza probatorie - inexistența raporturilor de muncă între părți în perioada 1.XII.2008 - 19.XII.2008 sau 2.03.2009, predarea tardivă de către reclamant a documentelor încredințate în îndeplinirea obligațiilor de muncă referitoare la contractul de muncă încheiat până la data de 30.XI.2008, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei dedus judecății.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 305 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus note de concluzii, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică sub aspectul motivelor invocate de pârâta recurentă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Rezultă că nu întotdeauna prima zi de înfățișare corespunde primului termen de judecată.
Astfel, în speță, la primul termen fixat pentru judecată, respectiv 9.03.2009, cauza s-a amânat, în temeiul art. 156 Cod procedură civilă, pentru lipsă de apărare, la solicitarea pârâtei recurente.
Pentru următorul termen de judecată, 23.03.2009, pârâta a formulat întâmpinare, depusă la dosar chiar în ziua fixată pentru judecată, așa cum rezultă din ștampila de înregistrare la Tribunalul Botoșani (fila 13 dosar fond), iar prima instanță, cu respectarea dispozițiilor art. 96 Cod procedură civilă, a acordat reclamantului termen pentru studiul acestei întâmpinări, respectiv la data de 7.04.2009.
Reține Curtea că, prima zi de înfățișare se prorogă până la primul termen la care cele două condiții impuse de art. 134 Cod procedură civilă sunt îndeplinite cumulativ.
În speță, pentru considerentele mai sus arătate, acest termen este 7.04.2009.
La prima zi de înfățișare, dispozițiile procedural civile permit reclamantului să ceară instanței un termen pentru întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată. În acest caz, instanța va dispune amânarea judecății și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea depunerii întâmpinării (art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă).
Completarea cererii introductive de primă instanță a fost depusă de reclamant la dosar la data de 31.03.2009, pentru termenul de judecată din data de 7.04.2009, cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă.
Între părți a fost încheiat contract individual de muncă înregistrat sub nr. 2823/11.09.2007, pe perioadă determinată, respectiv 3 luni - 1.09.2007 - 1.XII.2007 ( 38 - 41 dosar fond).
Prin actul adițional nr. 1/1.XII.2007, durata contractului individual de muncă s-a prelungit cu 8 luni, de la data de 1.XII.2007 până la 31.07.2008 ( 45 dosar fond).
Prin actul adițional nr. 2/31.07.2008 ( 46 dosar fond), durata contractului individual de muncă s-a prelungit cu 4 luni, de la data de 31.07.2008 până la 30.XI.2008.
În conformitate cu art. 56 lit. j din Codul muncii, contractul încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
duratei rezultate în urma prelungirii sale prin acordul părților coincide cu încetarea de drept a acelui contract, fără să fie nevoie de nici o altă formalitate îndeplinită de părți. Un asemenea contract este afectat de un termen extinctiv cert.
Este vorba de o încetare în virtutea legii - ope legis.
Întocmirea unui act constatator al încetării de drept a contractului, ar fi inutil și în orice caz, nu ar putea avea ca efect stabilirea unui alt moment - subsecvent - al încetării acelui contract.
Față de aceste considerente, reține Curtea că, a încetat contractul individual de muncă pe perioadă determinată la data de 30.XI.2008.
De la această dată, în condițiile în care reclamantul susține că relațiile de muncă între părți au continuat, trebuia făcută dovada unei eventuale încheieri tacite a unui contract individual de muncă.
Contractul individual de muncă trebuie încheiat în scris. Este o cerință prevăzută de Codul muncii (art. 16 alin. 1).
Această formă nu reprezintă însă o condiție de validitate - ad validitatem ci una de probă - ad probationem.
În lipsa înscrisului, contractul individual de muncă există (în sens de negotium) și își produce efecte, dacă s-a realizat concret acordul părților, existența contractului putând fi dovedită prin orice mijloc de probă (art. 16 alin. 2 Codul muncii ).
În cauză avem, pe de o parte, reclamantul salariat, care invocă încheierea tacită a raporturilor de muncă între părți, iar, pe de altă parte, pârâta angajator, care arată că nu și-a dat acordul în vederea continuării relațiilor de muncă după data de 30.XI.2008, data încetării de drept a contractului individual de muncă.
Din analiza probatoriului administrat în fața primei instanțe, nu se poate susține că între părți au existat raporturi specifice de muncă sau raporturi de colaborare.
Cele două facturi din data de 9.XII.2008 ( 80, 81 dosar fond) nu dovedesc în mod direct sau indirect existența contractului de muncă.
În cauză trebuie administrate probe din care să rezulte voința reală a părților, drepturile și obligațiile lor reciproce, conținutul real al raportului juridic.
Pârâta recurentă a solicitat, la termenul de judecată din data de 21.04.2009, administrarea în cauză a probei cu declarații de martori, pentru a dovedi că reclamantul nu a prestat muncă în folosul societății, prima instanță punându-i în vedere să depună lista cu martori la dosar în termen de 5 zile, sub sancțiunea decăderii din probă.
Lista a fost depusă la dosar în data de 24.04.2009 ( 31 dosar fond).
La următorul termen de judecată, 5.05.2009, în temeiul art. 170 Cod procedură civilă, instanța a decăzut societatea pârâtă din administrarea probei cu martori, motivat de faptul că nu a asigurat prezența martorilor propuși.
Suntem în situația în care proba cu martori a fost încuviințată în cursul judecății, ori partea era obligată, sub sancțiunea decăderii, să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințare (art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă).
Acest termen a fost respectat de pârâtă, așa cum mai sus s-a arătat, iar propunerea martorilor s-a făcut nominal, indicându-se numele fiecărui martor.
Partea căreia i s-a încuviințat proba cu martori este datoare, sub sancțiunea decăderii, să depună, în termen de 5 zile, suma fixată de instanță pentru transportul și despăgubirea martorilor (art. 170 Cod procedură civilă), însă decăderea poate fi evitată prin prezentarea martorilor la termenul fixat pentru audierea lor (art. 186 alin. 4 Cod procedură civilă).
Or, în cauză, prima instanță nu a fixat o asemenea sumă, punând în vedere părții să depună la dosar numai lista cu martori, astfel încât, în cauză nu-și găsesc aplicare dispozițiile art. 170 alin. 3 Cod procedură civilă sau art. 186 alin. 4 din același act normativ.
După încuviințarea probei cu martori, prima instanță trebuia să dispună citarea lor, pentru a se prezenta la termenul fixat pentru audierea lor, așa cum rezultă din prevederile art. 188 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Cum dovedirea raporturilor care au intervenit între părți după încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, se poate face prin orice mijloc legal de probă (martori, prezumții, început de dovadă scrisă), urmează ca instanța, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze sentința civilă atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta B, împotriva sentinței nr. 855 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Casează în totalitate sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
29.10.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Sas Laura, Bratu
