Pretentii civile. Speta. Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1299
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.925din30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, conform art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 27 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 12.06.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantele, și () au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți, în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, pentru perioada 1.10.2000 și până la data de 1.07.2004, precum și de la 1.01.2007 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000, cu efectuarea mențiunilor necesare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83/2000.
Însă, această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și, potrivit art. 144 din Constituția României, nu putea să modifice un act normativ organic. A fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2000, atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă parte, conform art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar în temeiul art. 53 din același act fundamental, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc.
Consideră că, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și, ca urmare, aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Au mai solicitat a se avea în vedere că, diferite instituții europene au emis reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, vizând inclusiv limitarea efectelor stresului în muncă.
Poziția exprimată prin acțiune este fundamentată pe Decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, această dezlegare dată de instanța supremă problemei juridice pusă în discuție este obligatorie pentru instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1462 din 23.11.2007 a Tribunalului Botoșani, le-au fost acordate aceste drepturi salariale pentru intervalul 1.08.2004 - 01.02.2007.
La data de 30.06.2009 a depus întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport cu sentința civilă nr. 475 din 07.04.2009. A solicitat a se reține în acest sens prevederile art. 1201 cod civil cu privire la pretențiile formulate, cât și faptul că reclamantelor le-au fost acordate drepturile solicitate pentru perioada 1.10.2000 și până la data de 1.07.2004, precum și de la 1.01.2007 până la 28.02.2009. A fost respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor după 28.02.2009.
În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat a se constata, în primul rând, că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și exclusiv. În al doilea rând, prin adoptarea nr.OG 83/2000, a fost modificat sistemul de salarizare din organele autorității judecătorești în vederea creșterii drepturilor salariale ale personalului din justiție.
Ministerul Justiției a învederat că, potrivit art. 1088 din Codul civil, se poate acorda numai dobânda stabilită de lege, dar, în cauza de față, acest articol nu-și găsește aplicabilitatea, întrucât nu a existat nici o obligație a Ministerului Justiției față de reclamante privind acordarea drepturilor salariale.
Prin acțiunea formulată de 12.06.2009, reclamantele au solicitat drepturi salariale și pentru perioada 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009, pentru care, ulterior, au renunțat la judecată, prin cererea scrisă depusă la termenul din 30.06.2009.
Prin sentința civilă nr. 925 din 30.06.2009, Tribunalul Botoșani- Secția civilă, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea reclamantelor la capătul de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și a fost admisă, în parte, acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantele, și ().
În consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Botoșani și Curtea de Apel Suceava să plătească reclamantelor, în funcție de timpul lucrat efectiv, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată în nr. 563/1999, spor calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.03.2009 - 30.06.2009 și în continuare, sume actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă.
Totodată, pârâții au fost obligați a plăti reclamantelor și dobânda legală aferentă acestor sume, în conformitate cu nr.OG 9/2000, de la data de 12.06.2009 și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, pârâtul Tribunalul Botoșania fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamantelor sporul de 50% acordat prin această hotărâre și s-a respins acțiunea reclamantelor, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite, a reținut că se cuvine magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat, s-a reținut că, pentru a fi incidente prevederile art. 1201 Cod civil, se impune a fi întrunită tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, or, în speță, cauza este diferită, în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani, soluționat prin sentința civilă nr. 475 din 7.04.2009, cererea fiind întemeiată pe Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților 768/2009, în timp ce, în dosarul de față, temeiul de drept al cererii îl constituie Legea nr. 50/1996, dispozițiile art. 1004 -1005, 1084, 1079 și următoarele Cod civil și dispozițiile art. 156 Codul muncii.
Cât privește cererea de acordare a sporului de 50% și pentru viitor, s-a reținut că este admisibilă în considerarea art. 110 Cod procedură civilă.
Deosebit de acestea, reține instanța de fond că, daunele produse prin întârzierea la plată, se impune a se repara prin actualizarea cu indicele de inflație, în baza art. 164 pct. 4 Codul muncii, iar în considerarea disp. art. 1088. civ. este întemeiată și cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale prev. de OG9/2000, începând cu data introducerii acțiunii, nefiind vorba despre o dublă reparare a prejudiciului, ci despre îndeplinirea exactă a obligației de plată.
Cât privește pe Ministerul Finanțelor Publice B, s-a reținut că, reclamantele nu sunt salariatele acestuia, astfel încât, acțiunea față de acesta este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a reiterat excepția autorității de lucru judecat față de sentința nr. 457/7.04.2009 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă, iar pe fondul cauzei a arătat că, art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/2008, a constatat doar că judecătorii și procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, însă acest spor nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007, care prin art. 30 abrogă Legea nr. 50/1996.
Mai arată recurentul că, în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii, s-a dispus acordarea drepturilor salariale și pentru viitor, întrucât dreptul afirmat nu este cert, iar cât privește dobânda legală, aceasta nu poate fi acordată cumulat cu actualizarea creanței, potrivit inflației, pe aceeași perioadă, întrucât s-ar încălca principiul echității și al îmbogățirii fără justă cauză.
Deosebit de aceste aspecte, recurentul a mai invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, arătând că, prin sentința recurată, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și arogându-și în acest fel atribuții de legiferare, așa cum dealtfel a constatat Curtea Constituțională prin decizia nr. 838 din 27.05.2009.
Deși legal citate, reclamantele intimate nu au formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, cât și a criticilor formulate în recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prima criticăformulată în recurs, vizând excepția autorității de lucru judecat, este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 1201 Cod civil "Este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Așadar, pentru a se reține existența autorității de lucru judecat în cele două cauze, trebuie să fie întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În speță, se invocă autoritatea de lucru judecat față de cererea reclamantelor, soluționată prin sentința nr. 475 din 7.04.2009 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă.
Or, din cuprinsul acesteia, chiar dacă desprindem că primele două elemente, respectiv părțile și obiectul sunt aceleași, în ce privește al treilea element, cauza, este diferită.
În dosarul nr- al Tribunalului Botoșani, reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției și Libertăților nr. 768/2009 (anulat după pronunțarea soluției), în timp ce în prezenta cauză, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 50/1996, art. 1004 - 1005, 1084, 1079 și următoarele Cod civil și dispozițiile art. 156 Codul muncii, astfel că, evident cauza este diferită.
De urmare, în mod just instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.
A doua critică,vizând faptul că, după intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, care prin art. 30 abrogă Legea nr. 50/1996, sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai subzistă, deasemeni este neîntemeiată.
Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată în recursul în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, se reține că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 Cod procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Cât privește perioada de după intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, trebuie de observat că, în conformitate cu art. 73 din Constituția României, prin lege organică, se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice.
În același sens, art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, stipulează că, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din nr.OG 8/2007, s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 - lege organică - ce nu putea fi modificată prin ordonanțe, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, acestea nu pot interveni în domenii ce fac obiectul unei legi organice.
De urmare, abrogarea Legii nr. 50/1996, prin nr.OG 8/2007, este nelegală, astfel încât, sporul de 50% subzistă în mod evident și după intrarea acesteia în vigoare.
Cât privește cea dea treia critică, vizând acordarea și pe viitor a sporului de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în considerarea deciziei nr. 21/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, urmează a nu fi primită, fiind neîntemeiată.
A patra criticăformulată în recurs, vizând dubla reparație a prejudiciului, prin acordarea actualizării rezultate din inflație de la data de 1.03.2009 până la plata efectivă și a dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000 de la data de 12.06.2009 și până la plata efectivă, apare ca fiind întemeiată.
Repararea prejudiciului se impune a fi făcută, la cerere, integral și trebuie să cuprindă pierderea suferită la valoarea reală, cât și beneficiul nerealizat.
Așa cum s-a reținut constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, inclusiv în practica Curții Constituționale, actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Cât privește beneficiul nerealizat, trebuie de observat că, în conformitate cu art. 1088. civ.: "La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decâtdobânda legală,afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și de sănătate. Daunele interese nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile când, după lege, dobânda curge de drept".
OG 9/2000 privind dobânda legală, stabilește că părțile sunt libere să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea la plată a unei obligații bănești, iar în cazul în care obligația este purtătoare de dobânzi, fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a și este superioară inflației, incluzând-o, astfel că, acordarea pe aceeași perioadă atât a actualizării rezultate din inflație, cât și a dobânzii legale, înseamnă practic a se acorda o dublă reparație, ceea ce nu este admisibil, încălcându-se, așa cum a arătat corect, recurentul, principiul echității și conducând la o îmbogățire fără justă cauză.
Ultima critică, cu privire la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, nu este întemeiată și nu va fi primită, în considerarea argumentelor expuse mai sus, privind nelegala abrogare a Legii nr. 50/1996 printr-un act normativ cu putere inferioară, contrar prevederilor constituționale și legii privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților și va modifica sentința recurată în parte, în sensul că va respinge, ca nefondată, cererea de actualizare, în raport cu indicele de inflație, a sporului prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă.
Celelalte dispoziții ale sentinței, ce nu sunt contrare prezentei decizii, se vor menține.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, împotriva sentinței nr. 925 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Respinge, ca nefondată, cererea de actualizare în raport cu indicele de inflație a sporului prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă.
Menține celelalte dispoziții ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
13.11.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Sas Laura, Bratu
