Speta drept civil. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE
de muncă și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 145
Ședința publică din 12 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuienții, A, împotriva deciziei civile nr. 449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Tribunalul C - S și Ministerul Justiției.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt alte cererii de formulat și probe de administrat instanța reține cauza spre competentă soluționare.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului se constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la această instanță sub nr-, revizuienții, A, au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În motivarea cererii de revizuire se arată că instanța supremă a dispus, prin încheiere, îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare-/12.12.2005, în sensul că prima de concediu se cuvine magistraților doar pentru anii 2001 și 2002, fiind astfel exceptat personalul auxiliar de specialitate.
Revizuienți au luat cunoștință despre existența acestei încheieri la data de 10.09.2007, dată de la care începe să curgă termenul de revizuire prevăzut de art.324 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă.
În drept, se invocă prevederile art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Intimații Tribunalul C - S și Ministerul Justiției nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentința civilă nr. 249/16.02.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Saa dmis acțiunea formulată de reclamanții și, respectiv, intervenienții în interes propriu, A, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul C-S și a obligat pârâții să plătească reclamanților și, respectiv, intervenienților în interes propriu drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, actualizate în funcție de rata de inflație la data executării.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că, prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a inclus și art. 411alin. 1, conform căruia magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută la data plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin dispozițiile art.3 alin.2 din OUG nr. 33/2001 s-a prevăzut că se suspendă, până la data de 01.01.2002, aplicarea prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, modificată și completată prin OG nr. 83/2000, care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei de concediu.
Potrivit legilor privind bugetul de stat nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr. 511/2004, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă s-au suspendat până la 31 decembrie 2005.
Conform dispozițiilor art. 38 din Constituția României, salariații au dreptul la protecție socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condițiile egale precum și alte situații specifice.
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea magistraților și a personalului auxiliar sunt date cu nesocotirea normelor constituționale, respectiv a art. 49 alin. 2 din Constituție, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege atât indemnizația de concediu, cât și prima de vacanță. Prin urmare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență, în condițiile în care normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat, nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, iar un asemenea act nu a fost încă emis și dacă se va emite, conform principiului neretroactivității legii civile, nu poate produce efecte pentru trecut.
Pe de altă parte, avându-se în vedere succesiunea în timp a actelor normative arătate anterior, dispozițiilor art. 411din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, nu pot fi afectate de conținutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor de stat pe anii ulteriori, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de Constituția României, aceasta cu atât mai mult cu cât noua lege, ce reglementează efectele unei situații juridice, nu poate aduce atingere și nici o îngrădire sau discriminare unui drept deja câștigat, dobândit, ce trebuie respectat, indiferent de situația elaborării unor legi succesive, deoarece legea întotdeauna trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire legală și eficace contra oricăror discriminări, garantarea drepturilor omului, fiind prevăzută și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților omului și a libertăților fundamentale.
Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 31/2005 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se referă la drepturile magistraților și personalului auxiliar de a beneficia de prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediul legal de odihnă doar pentru perioada 2001-2004, deoarece hotărârile ce au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești vizau doar această perioadă.
Împotriva sentinței civile nr.249/16.02.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C - S, a declarat recurs, în termen legal pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca nelegală prin raportare la motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și a solicitat modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției a invocat încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2000, care a abrogat dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996 referitoare la prima de concediu. De asemenea, a criticat sentința pentru nerespectarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXIII/12.12.2005, care este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate.
Prin decizia civilă nr. 449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.249/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, și a fost modificată hotărârea recurată, în sensul că au fost respinse cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că, prin Decizia nr. XXIII/12.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și a stabilit că prima de concediu se acordă pentru magistrați și pentru personalul auxiliar numai pentru anii 2001 și 2002.
În considerentele acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că art. 50 alin. 2 din OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, abrogat dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Prin urmare, problema de drept soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție se referă la existența dreptului la prima de vacanță după data de 1 ianuarie 2003, iar instanța supremă a stabilit că un astfel de drept nu mai există. Această interpretare este obligatorie pentru instanța de judecată, conform dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel încât instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
Reclamanții au susținut, prin cererea de chemare în judecată, că plata primei de concediu, prevăzută de art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, nu poate fi suspendată, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 53 din Constituție. Or, dreptul la primă de concediu nu mai există, motiv pentru care acordarea primei de concediu de către instanța de fond s-a făcut nelegal.
Prin încheierea din 21.05.2007, pronunțată în dosarul nr.31/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare- din 12.12.2005, în sensul înlăturării mențiunii "și personalul auxiliar de specialitate" din considerente de la pagina 2, rândurile 17 și 21, de la pag.4 ultimul rând, și de la pag.6 alineatele 6 și 7, precum și de la alineatul 3 din dispozitiv, care va avea următorul conținut: "Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată. "
Pentru a admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 249/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a limitat la a invoca dispozitivul și considerentele deciziei nr.XXIII/12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite cu privire la recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă.
Întrucât, prin încheierea din 21.05.2007, pronunțată în dosarul nr.31/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare- din 12.12.2005, în sensul menționat anterior, în speță, este incident motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.322 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea va admite cererea de revizuire formulată de revizuienții, și împotriva deciziei civile nr.449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Examinând recursul declarat de către pârâtul - recurent Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.249/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a prevederilor art.304 pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții - intimați, și sunt grefieri în cadrul Tribunalului C - S și nu li s-au acordat primele de vacanță la care aveau dreptul pe perioada 2005 - 2006, conform art. 411din Legea nr. 50/1996.
Art. 411din Legea nr. 50/1996 a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal salarizat pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin art. III alin. 2 din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, dispozițiile referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă au fost suspendate succesiv până la 31 decembrie 2006.
Actele normative sus-menționate au suspendat exercițiul dreptului, însă nu au înlăturat existența acestuia. Pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut nu se poate considera că un astfel de drept nu a existat în perioada 2005 - 2006, deoarece s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie violat în substanța sa și să devină, pe cale de consecință, lipsit de orice valoare. O altă interpretare ar duce la încălcarea principiului constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Având în vedere încheierea din 21.05.2007, pronunțată în dosarul nr.31/2005, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare- din 12.12.2005, susținerea recurentului că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție apare ca nefondată, deoarece decizia nr.XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se referă la personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, astfel încât nu este aplicabilă reclamanților.
Față de prevederile art.269 alin1. din Codul muncii, capătul de cerere referitor la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate cu titlu de primă de concediu pe anii 2005 - 2006 este fondat, întrucât reclamanții sunt prejudiciați prin devalorizarea monedei naționale între data când primele de concediu, cuvenite conform legii, ar fi trebuit acordate și data plății efective.
Pe cale consecință, în temeiul art.327 coroborat cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va respinge recursul declarat de către pârâtul - recurent Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.249/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, și în fond va respinge acțiunea principală și cererea de intervenție formulată de intervenienții și, urmând a menține în rest dispozițiile sentinței civile nr.249/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, precum și ale deciziei civile nr.449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Întrucât, prin încheierea din 21.05.2007, pronunțată în dosarul nr.31/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare- din 12.12.2005, în sensul înlăturării mențiunii "și personalul auxiliar de specialitate" din considerente de la pagina 2, rândurile 17 și 21, de la pag.4 ultimul rând, și de la pag.6 alineatele 6 și 7, precum și de la alineatul 3 din dispozitiv, Curtea constată că în ceea ce îi privește pe revizuienții, A, și nu sunt incidente prevederile art.322 alin.5 Cod procedură civilă. Această încheiere se referă doar la personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar revizuienții, A, și nu au o astfel de calitate.
Văzând dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă și cele expuse anterior, Curtea va respinge cererile de revizuire formulate de către revizuienții, A, și împotriva deciziei civile nr.449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de revizuire formulate de către revizuienții, A, și împotriva deciziei civile nr.449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Admite cererea de revizuire formulată de către revizuienții, și împotriva deciziei civile nr.449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că:
Modifică în parte sentința civilă nr.249/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- și în fond respinge acțiunea principală și cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile nr.249/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, precum și ale deciziei civile nr.449/16.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
Dr. - - - - - -
Pentru, aflat în
concediu medical,
semnează Vicepreședinte
GREFIER,
- -
Red./17.03.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./17.03.2008
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Florin Dogaru
