Speta drept civil. Decizia 1627/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1627/
Ședința publică din 09 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtulSTATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, reprezentat DE DGFP, împotriva încheierii de ședință din data de 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru recurentul-pârât Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de DGFP V și intimatul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a de pus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de această situație, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de DGFP V, susține oral recursul, solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate și trimiterea cauzei Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor artr.5 din Legea nr.221/2009. La solicitarea instanței, consilier juridic arată că a invocat neconstituționalitatea întregii legi, întrucât guvernul nu putea să-și asume răspunderea pentru că nu a indicat sursa de finanțare a despăgubirilor și nu a ținut cont de prevederile art.138 alin.5 din Constituția României.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin încheierea din data de 1 octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea Secția civilă respins cererea de suspendare a judecării cauzei și de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Legea nr.221/2009, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Statul Român.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, cererea de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției este inadmisibilă, întrucât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Legea nr.221/2009 nu are legătură cu obiectul cererii cu care a fost sesizată instanța.
Astfel, prin cauza de față nu se aprobă o cheltuială bugetară, instanța fiind chemată să stabilească doar dacă reclamantul are sau nu dreptul să primească despăgubiri materiale sau daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a unei condamnări cu caracter politic, respectiv să stabilească cuantumul acestor daune.
Faptul că, prin legea susmenționată nu s-au stabilit și sursele de finanțare, nu conduce la încălcarea dispozițiilor art.138 alin.5 din Constituția României.
Totodată, s-a constatat că pârâtul Statul Român, a invocat în scris și încălcarea art.74 alin.3 din Constituția României.
Potrivit art.74 alin.3 din Constituția României, "Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată".
Excepția este inadmisibilă și sub acest aspect, întrucât, nu are legătură cu obiectul cererii cu care este sesizată instanța.
În consecință, tribunalul a respins cererea de suspendare a judecării cauzei și de sesizare a Curții Constituționale și a dispus continuarea judecății privind fondul cauzei acordând cuvântul părților asupra probelor pe care înțeleg să le administreze în prezenta cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală pentru greșita respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Astfel, în dezvoltarea recursului, pârâtul susține că încheierea atacată încalcă prevederile Titlului V - Atribuțiile Curții Constituționale, art.146 lit.b care stipulează: "Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești", precum și cele ale art. 10 alin 1 și art. 29 alin 1 din Legea nr.47/1992 republicată.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a depus concluzii scrise.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Instanța de fond a reținut în mod corect că excepția de neconstituționalitate invocată de Statul Român-Ministerul Finanțelor Publice, la termenul din data de 17 septembrie 2009, nu are legătură cu obiectul acțiunii formulată de reclamantul, ce face obiectul dosarului nr-.
Astfel, reclamantul a solicitat instanței, în temeiul Legii nr.221/2009, acordarea de despăgubiri în sumă de 500.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a unei condamnări politice și a privării de libertate, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art.5 din această lege, rice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiulDecretului-legenr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiileLegii nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau aleLegii nr. 247/2005privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
(2) Hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) și b) sunt puse în executare de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului
(3) Cererile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxă de timbru.
(4) Prezenta lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3 și 4, precum și persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecătorești pentru săvârșirea de infracțiuni la care face referire prezenta lege și care au obținut desființarea, anularea sau casarea hotărârilor de condamnare, ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiția să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c).
(5) Acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză, nu este în discuție bugetul statului ori aprobarea vreunei cheltuieli bugetare, ci instanța de fond este chemată să stabilească, printr-un proces civil, pe baza unei legi speciale reparatorii și urmare a administrării unui probatoriu, dacă reclamantul are sau nu dreptul să primească despăgubiri materiale sau daune morale pentru prejudiciul suferit în calitate de victimă a unei condamnări cu caracter politic și cuantumul acestor daune.
Or, pârâtul Statul Român invocă neconstituționalitatea acestui text de lege prin prisma prevederilor art.74 alin.3 și art.138 din Constituția României, privitoare la procedura legislativă de adoptare a legii bugetului de stat și la interzicerea aprobării vreunei cheltuieli bugetare, fără stabilirea sursei de finanțare, ceea ce nu are legătură cu fondul pretențiilor reclamantului, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit art 29 alin 1 din Legea nr.47/1992 republicată și modificată.
Față de cele reținute mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de V, împotriva încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Golești, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./18.11.2009
GM/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
