Speta drept civil. Decizia 1757/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR.1757/R/2008 | |
Ședința publică din 24 septembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | - - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Adrian Repede Laura | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul ADMINISTRATOR AL SC"- 2"SRL împotriva sentinței civile nr. 1055 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr-, privind și pe reclamanta având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamanta intimată arată că nu mai sunt alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului formulat de pârâta recurentă și depune la dosar concluzii scrise pe care îl susține oral.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1055 din data 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, a fost obligată pârâta G & X2 Z, să vireze -ul aferent perioadei octombrie 2007 - ianuarie 2008 și să-i plătească reclamantei salariul pentru 2 zile lucrate și concediul aferent pentru 1,5 zile și s-a respins capătul de cerere privind acordarea bonurilor de masă pe lunile decembrie 2007 și ianuarie 2008.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanta a fost angajată a societății pârâte începând cu data de 03.10.2005, iar în data 25.01.2008 a solicitat unității pârâte lichidarea la zi, cu motivația că este nemulțumită de cuantumul salariului.
Unitatea pârâtă nu a aprobat această cerere a reclamantei, având în vedere faptul că reclamanta nu i-a acordat 15 zile de preaviz.
Reclamanta a lucrat 14 zile, dar i-au fost plătite doar 12, cu motivarea că cele două zile rămase neplătite urmau să fie plătite în luna ianuarie, dar acestea i-au fost pontat ca fiind nemotivate ( filele 19-22 ).
Ca urmare a adresei emisă de instanță, casa de Asigurări Sociale de Sănătate a făcut precizarea faptului că unitatea pârâtă nu a mai depus listele nominale, respectiv dovada plății contribuțiilor pentru angajații săi din luna octombrie 2007, în aceeași situație găsindu-se și reclamanta ( fila 14 ).
Cu privire la capătul de cerere referitor la plata salariului pentru 2 zile lucrate, instanța a reținut faptul că unitatea pârâtă nu a făcut dovada acestei plăți.
Astfel, conform art. 141 alin. 4 din Codul muncii, " compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă ". Astfel, compensația se plătește oricare ar fi motivul încetării contractului individual de muncă.
.-se în această situație de fapt, instanța a admis și acest capăt de cerere al reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă, instanța a reținut că art. 1 alin. 1 din Legea nr. nr. 142/1998 precizează faptul că " salariații din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator ".
Soluționând cauza, tribunalul a constatat că textul de lege mai sus arătat este o normă legală permisivă și nu imperativă pentru angajator, în acest sene fiind și dispozițiile art. 1 alin. ( 2 ) din aceiași lege care în completare arată că " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori ".
Față de cele ce preced, urmează ca instanța să respingă acest capăt de cerere al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta - 2, reprezentată legal prin administrator, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea cererii reclamantei-intimate.
Cu privire la plata drepturilor bănești pentru două zile lucrate și neachitate din decembrie, această solicitare a reclamantei, nefondată de altfel, rezultă dintr-o greșeală apărută în statul de plată din luna decembrie.
Astfel, după cum se știe statele de plată se întocmesc în urma verificării foii colective de prezentă, pentru a vedea perioada efectiv lucrată de salariat pe luna respectivă.
Într-adevăr în foaia de prezență reclamanta are 112 ore lucrate și 40 de ore concediu de odihna, iar în statul de plată s-a menționat 96 de ore lucrate și 56 de ore de concediu. Dar această neconcordanță, dintre cele două acte, nu i-a afectat drepturile salariale. Aceasta deoarece în ambele înscrisuri pârâta are 152 de ore, pe care societatea era obligată se le plătească, cum de altfel s-a și făcut.
Chiar dacă reclamanta a fost trecută cu mai multe zile de concediu, în statul de plată, îndemnizația de concediu este aceeași cu salariul acordat pentru munca depusă.
În acest sens s-a făcut trimitere și la dispozițiile art. 145 Codul muncii, modificat prin nr.OUG 65/2005 unde se prevede în mod expres că îndemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază.
Referitor la concediul de odihnă, s-a arătat că societatea i-a compensat concediul de odihnă neefectuat, în bani, astfel că pretențiile reclamantei sunt nejustificate.
S-a învederat că n speță calculul pentru compensarea concediului în bani este unul simplu. Reclamanta ar fi beneficiat pe parcursul anului 2008 de 22 de zile de concediu, întrucât a prestat muncă doar 15 zile, din anul în curs, beneficiază doar de 6 ore de concediu, (ex. 22 de zile de concediu împărțite la 12 luni rezultă 1,8 pe lună, care apoi le împărțim la 2 (pentru 15 zile) rezultă 0,6 ore lucrate efectiv ).
Această sumă de bani, însă, s-a achitat, regăsindu-se în statul de plată din luna ianuarie 2008, unde reclamanta a lucrat 117 ore ( foaia colectivă de prezență ) și a fost plătită pentru 120.
De asemenea, s-a mai arătat că la ultimul termen s-a mai depus o cerere de compensare făcută de societate și aprobată de Administrația Finanțelor Publice S, de unde rezultă că obligațiile de plată a contribuțiilor sociale au fost virate, probă care nu a fost luată în considerare de instanță la momentul pronunțării hotărârii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că recursul este parțial fondat, urmând să îl admită în parte pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs se reține că din colectivă de prezență aferentă lunii decembrie 2007 (fila 22 dosar fond ) rezultă că reclamanta a lucrat 112 ore și a avut 40 de ore concediu de odihna, iar în statul de plată aferent aceleiași luni (fila 20) s-a menționat 96 de ore lucrate și 56 de ore de concediu pentru reclamantă. Dar așa cum a învederat și recurenta, această neconcordanță dintre cele două acte, nu i-a afectat drepturile salariale, deoarece angajatorul i-a plătit contravaloarea a 152 de ore, iar conform art. 145 alin. (1) din Codul muncii indemnizația pentru concediul de odihnă nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă.
Drept urmare, în mod netemeinic prima instanță a reținut că reclamantei nu i s-a achitat salariul aferent a 2 zile lucrate în luna decembrie 2007.
În ceea ce privește compensarea în bani a concediului de odihnă aferent perioadei lucrate de 15 zile în luna ianuarie 2008, Curtea apreciază că în condițiile în care reclamanta ar fi avut dreptul la 22 de zile de concediu de odihnă dacă ar fi prestat activitatea tot anul la pârâtă, pentru activitatea desfășurată într-o lună ar fi avut dreptul la 1,83 zile de concediu de odihnă, iar pentru activitatea desfășurată de 15 zile, (o J de lună) la 0,91 zile de concediu, respectiv o zi de concediu de odihnă.
În consecință, în mod eronat prima instanță a reținut că reclamanta ar avea în temeiul art. 141 din Codul muncii dreptul la compensarea în bani a 1,5 zile de concediu de odihnă.
Ultima critică adusă hotărârii instanței de fond nu este întemeiată. Astfel, înscrisul invocat ca fiind o dovadă a achitării contribuțiilor de asigurări sociale (respectiv cererea de compensare fila 34 dosar fond) nu rezultă faptul că s-ar fi realizat compensarea între TVA care trebuia să îi fie restituit angajatorului și contribuțiile menționate anterior.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta - 2 împotriva sentinței civile nr. 1055 din 12 mai 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că se va înlătura obligația pârâtei de a plăti reclamantei salariul pentru 2 zile lucrătoare și se va obligă pârâta să plătească reclamantei concediul de 1 zi aferent anului 2008.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate referitoare la obligarea pârâtei la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente perioadei octombrie 2007 - ianuarie 2008, respectiv la respingerea capătului de cerere privind achitarea contravalorii tichetelor de masă pentru lunile decembrie 2007 și ianuarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta - 2 împotriva sentinței civile nr. 1055 din 12 mai 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că: înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantei salariul pentru 2 zile lucrătoare.
Obligă pârâta să plătească reclamantei concediul de 1 zi aferent anului 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
3EX./24.10.2008.
JUD.FOND. -,.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Adrian Repede Laura
