Speta drept civil. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuientul împotriva deciziei civile 1700/16.11.2009, pronunțată în dosarul nr. nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 5 februarie 2010, intimata a depus întâmpinare.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu revizuientul.
Instanța pune în discuție competența de soluționarea a excepției inadmisibilității cererii de revizuire raportat la art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă și excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA raportat la art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Revizuientul lasă la aprecierea instanței modul de soluționarea a excepțiilor invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 1700/16.11.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1102/3.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut:
Prima instanță nu a încălcat competența altei instanțe, nefiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, întrucât cele invocate de către recurent sub sintagma "încălcarea competenței altei instanțe" nu se circumscriu acestor dispoziții legale. Dacă instanța de fond a reținut, deși nu s-a dovedit acest lucru, alte împrejurări de fapt care a determinat pronunțarea unei hotărârii ce ar contraveni dispozițiilor altor hotărârii pronunțate anterior, nu înseamnă că a încălcat competența, în înțelesul legii, a acelor instanț
Cele considerate de către recurent "dovezi" reprezintă relatări și interpretări personale, în raport de hotărârile anterioare pronunțate și indicate de către acesta și nicidecum probe care să poată fi analizate de către instanța de recurs, după o prealabilă administrare legală pentru a se dovedi cele susținute de către recurent. Astfel, nu sunt incidente nici prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în speță nefiind vorba de nulitatea vreunui act procedural conform dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru a atrage această sancțiune.
Recurentul invocă "nulitatea de drept" a unui contract, însă motivele se circumscriu nevalabilității acelui act juridic, instituție care oricum nu se impune a fi analizată în cauza pendinte.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nu este aplicabil în cauză întrucât prima instanță a apreciat corect natura juridică a cauzei și a reținut o stare de fapt întemeiată pe probele administrate în cauză față de obiectul acțiunii dedus judecății și anume:
Reclamantul a solicitat înprocesarea pârâtei SC SA T - fostul angajator, pentru a fi obligată la plata despăgubirilor sub forma daunelor interese pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea integrală a sentinței civile nr. 6622/12.05.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2976/1999 precum și a sentința civilă nr. 143/22.02.2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 9989/C/2001 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1098 bis /23.04.2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
ția nr. 35/01.06.2001, emisă de pârâtă privind salariul de încadrare al reclamantului a fost anulată, și în consecință au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă referitoare la grila de salarizare pentru personalul cu studii superioare, fiind stabilite diferențele de drepturi salariale începând cu data de 01.06.2001 la zi în valoare de 701.000 lei.
De asemenea, salariul de bază al reclamantului a fost majorat tot începând cu data de 01.06.2001.
Daunele cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 143/22.02.2002 au fost îndeplinite de către pârâtă astfel cum corect a reținut prima instanță, împrejurarea îndeplinirii obligațiilor fiind constatată prin sentința civilă nr. 1126/22.01.2002 a Tribunalului Timiș.
țiile sentinței civile nr. 6622/12.05.1999 a Judecătoriei Timișoara, care reprezintă titlu executor, au fost executate întocmai atât în ceea ce privește menținerea aceluiași contract de muncă cât și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data desfacerii contractului de muncă.
Aceste fiind obiectele demersurilor judiciare existente între părți față de care reclamantul raportează despăgubirile solicitate sub denumirea de daune interese, se constată că în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că nu i se cuvin reclamantului despăgubirile solicitate, neavând temei legal pentru o astfel de cerere.
Mai mult, instanța de recurs constată că motivul de recurs invocat de către reclamant pe temeiul art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, este nelegal întrucât acest articol a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul, niciunul dintre motivele invocate de către recurent cu raportare la prevederile art. 3041Cod procedură civilă, nu pot conduce la casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare și nici la modificarea hotărârii în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul recurent, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire s-a susținut că în mod greșit atât instanța de fond cât și cea de recurs nu au constatat că unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a-l reîncadra pe același post, că nu s-au comparat sarcinile de serviciu înainte și după data de 1.06.2001, că nu s-au negociat drepturile salariale și că nu s-au respectat dispozițiile sentinței civile nr. 143/2002.
S-a mai susținut că instanța de fond trebuia să dispună o expertiză contabilă pentru a stabili care este cuantumul daunelor interese, că actele pe care societatea pârâtă și-a întemeiat apărarea sunt nule de drept.
A mai invocat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și că a acordat mai mult decât a cerut și nu s-a ținut contractul de hotărârile judecătorești definitive.
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, s-a susținut că hotărârile potrivnice sunt decizia nr. 1700/16.11.2009 și sentința civilă nr. 143/2002 pronunțată de Tribunalul Timiș precum și decizia civilă nr. 552/17.03.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Examinând cererea de revizuire cu privire la motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține că este inadmisibilă.
țiile art. 322 alin. 1 prevăd că revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când evocă fondul cauzei, ori prin decizia atacată respingându-se recursul nu a fost evocat fondul cauzei și prin urmare, cererea de revizuire apare ca inadmisibilă, și în baza art. 326-328 Cod procedură civilă va fi respinsă.
În ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârile considerate de revizuient ca fiind potrivnice sunt pronunțate de Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Timiș și conform art. 323 pct. 2 competența revenind instanței mai mare în grad față de aceste instanțe, va disjunge cererea și va declina competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 1700/16.11.2009 ca inadmisibilă cu privire la motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Declină competența de soluționarea a cererii de revizuire cu privire la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /5.03.2010
Tehnored.: B/ 4 ex./8.03.2010
Emis 2 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
