Speta drept civil. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 18/
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea " M", cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 134/C/23.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în M, strada 1 - 2. -. 1,. 110, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 71370 din 14.09.2009, depusă la dosar și pentru contestatoare avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/18.01.2010, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziilor civile nr. 134/C/23.03.2009 a Curții de Apel Constanța și nr. 741/C/8.12.2008 a Tribunalului Constanța, cu consecința rejudecării recursului și admiterii acestuia și menținerea sentinței civile nr. 1044/2007 a Judecătoriei Mangalia, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că decizia Curții de Apel Constanța este rezultatul unei greșeli materiale, prin interpretarea eronată a obiectului dedus judecății, deoarece în cauză locuința în litigiu nu este o locuință astfel cum este definită de Legea nr. 114/1996 și nici locuință de serviciu, ci este locuință de intervenție. Precizează că din data de 26.05.1996 intimatul nu mai are contract de închiriere și nici nu a mai achitat chiria pentru locuința în litigiu și astfel nu pot fi reținute în favoarea sa dispozițiile Legii nr. 85/1992.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, așa cum a arătat pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, precizând că societatea contestatoare reiterează motivele susținute în fața instanței de recurs. Totodată, solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Constanta la 29.07.2009 contestatoarea Șantierul Naval Mas olicitat instanței ca, pe calea contestației în anulare să dispună, în contradictoriu cu intimatul, anularea deciziei civile nr. 134/C din 23.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanta și a deciziei nr. 741/C/08.12.2008 a Tribunalului Constanța, cu consecința menținerii sentinței civile 1044/C/14.05.2007 a Judecătoriei Mangalia.
În motivarea contestației, petenta a arătat că, prin decizia a cărei anulare se solicită, ca urmare a desființării hotărârii judecătoriei, a fost admisă acțiunea reclamantului și a fost obligată contestatoarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru apartamentul ocupat de intimat în căminul, decizia astfel pronunțată fiind rezultatul unei greșeli materiale rezultată din interpretarea eronată a obiectului dedus judecății.
Contestatoarea susține că instanța de recurs nu a observat că spațiul asupra căruia s-a purtat procesul nu este o locuință și cu atât mai mult nu este o locuință de serviciu, ci o locuință de intervenție și că societății M îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 130/2004 modificată prin Legea nr. 189/2005, acte normative care nu stabilesc obligativitatea vânzării locuințelor către chiriași.
Mai arată contestatoarea că intimatul nu întrunește condițiile Legii nr. 85/1992 pentru că nu a formulat o cerere de cumpărare, pentru că nu are contract de închiriere în vigoare și nici declarații autentice cu privire la deținerea altor spații de locuit pe teritoriul României.
În fine, se învederează că, în mod greșit, instanța de recurs a invocat deciziile Curții Constituționale care au statuat asupra posibilității pe care o au chiriașii de a-și cumpăra locuințele la a căror construire au contribuit direct în vechiul sistem juridic.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că pe această cale este inadmisibil să se reia aspecte pe care instanța de recurs le-a avut în vedere la pronunțarea deciziei contestate; s-a mai precizat că instanța nu a interpretat eronat obiectul dedus judecății, astfel că s-a pronunțat corect asupra cererii deduse judecății sale.
Examinând contestația formulată, curtea constată că nu este întemeiată și urmează aor espinge ca atare.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale de atac ce vizează doar hotărârile irevocabile, extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce se poate exercita doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă (calificată de doctrină drept "specială" datorită obiectului său și motivelor derogatorii față de cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă), poate fi promovată în două ipoteze: 1. dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și 2. instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba despre un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, câmpul său de aplicare limitându-se la acele erori, inexactități faptice, care sunt contrare realității obiective.
Vor fi deci erori materiale cele privind tardivitatea recursului (când, printr-o greșită calculare a termenului de recurs, s-a considerat că acesta a fost depășit), anularea recursului ca netimbrat (când s-a ignorat dovada achitării timbrajului, existență la dosar anterior pronunțării soluției de anulare), anularea recursului ca făcut de un mandatar fără calitate (deși la dosar există dovada împuternicirii)
Astfel văzută aria noțiunii, rezultă că nu pot fi valorificate pe calea deschisă de art. 318 Cod procedură civilă, greșeli de judecată, precum eronata apreciere a probelor, incorecta interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, defectuoasa rezolvare a unui incident procedural.
Reiese, așadar, că legea are în vedere strict greșeli materiale care au condus la pronunțarea unor decizii eronate, erori evidente pe care instanța de recurs le-a comis prin confundarea unor elemente sau date faptice.
De aceea, ori de câte ori se invocă greșeli de judecată, contestația în anulare este inadmisibilă, căci pe această cale se tinde la anularea unei hotărâri doar pentru motivele prevăzute expres de lege, nu și pentru că judecata nu a fost bine făcută. Astfel, legea nu a urmărit să deschidă părților dreptul la un recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, decizia urmând a-si produce efectele chiar dacă s-ar constata că ar fi rezultatul unor imperfecțiuni în analiza probelor,în stabilirea situației de fapt sau în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Este și situația contestației în anulare promovate de intimata Șantierul Naval M, care au invocat drept motive de contestație greșita apreciere a instanței de recurs conform căreia spațiul asupra căruia s-a purtat procesul nu este o locuință și cu atât mai mult nu este o locuință de serviciu, ci o locuință de intervenție și că societății M îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 130/2004 modificată prin Legea nr. 189/2005, acte normative care nu stabilesc obligativitatea vânzării locuințelor către chiriași.
Astfel se constată că, la pronunțarea deciziei civile nr. 134/C din 23.03.2009 Curtea de Apel Constantaa stabilit că, în mod corect, instanța de apel au apreciat asupra existenței dreptului reclamantului de a cumpăra locuința închiriată în temeiul Legii nr. 85/1992 și al Decretului-Lege nr. 61/1991 întrucât din interpretarea prevederilor legale incidente - art.7 al. 1 și art. 7 al. 6 din legea nr. 85/1992 - rezultă că cerințele stabilite de aceste norme, respectiv ca locuința să fie construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, anterior intrării în vigoare a legii (29.07.1992), să nu fie o locuință de intervenție, iar titularul cererii să aibă calitatea de chiriaș al locuinței solicitate a fi vândute la momentul cererii de vânzare-cumpărare, erau îndeplinite în cauză.
De asemenea, curtea a considerat corectă și încadrarea imobilului în categoria locuințelor de intervenție, pentru că pârâta nu avea competența să stabilească natura juridică a acestor spații de locuit, care este atributul exclusiv al legiuitorului, materializat prin dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 modificată, în care sunt definite atât locuințele de serviciu, cât și locuințele de intervenție.
Or, este evident că, implicând aprecierea corectei aplicări a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 precum și stabilirea conținutului noțiunilor de "locuință de intervenție",respectiv "locuință de serviciu", de situația invocată de petentă nu poate fi considerată drept un motiv de contestație în anulare care să fie încadrat în noțiunea de "eroare materială".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea " M", cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 134/C din data de 23.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în M, strada 1 - 2. -. 1,. 110, județul
Respinge, ca nedovedită, cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
red. dec. 26.02.2010
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Vanghelița Tase
