Speta drept civil. Decizia 211/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR: 211 -
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta - reclamantă - SRL - cu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul - pârât - O, STR. -, nr. 68,. B,. 25, Județ B, împotriva Sentinței civile nr. 1192 /LM din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă: reprezentantul intimatului pârât -, avocat din Baroul Bihor, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet avocat cu nr. 333/28.01.2010, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei deduse judecății, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA D APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. nr. 1192 /LM din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihora fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional.
Reclamanta pârâtă reconvențională a fost obligată să achite pârâtului reclamant reconvențional suma de 2.385 lei.
A fost obligată reclamanta pârâtă reconvențională să achite pârâtului reclamant reconvențional suma de 700 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Pârâtul a fost angajat al reclamantei în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. -/19.08.2005 pe post de instalator apă canal, până în data de 31.10.2007, când, conform susținerilor părților raportul de muncă a încetat.
Deși reclamanta susține că în cadrul execuției unei instalații de preparare apă caldă menajeră cu panouri solare executată de echipa formată din și pârât, s-a dat acestora dispoziție verbală în sensul finalizării lucrării prin introducerea substanței de antigel în instalația realizată și întrucât dispoziția nu a fost executată, la începutul lunii octombrie s-a produs înghețul apei din instalație, fapt ce a provocat defectarea iremediabilă panourilor solare, din probele administrate în cauză nu rezultă veridicitatea acestor susțineri.
Probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și, angajați ai societății reclamante în aceeași perioadă cu pârâtul, atestă că nu acesta ar fi executat lucrarea de montare a panourilor solare, ci martorul împreună cu. Mai mult, declară martorul, defecțiunea panourilor solare s-a datorat opririi frecvente pe timp de noapte a de recirculare a apei, de către beneficiarul lucrării.
Doar martorul declară că atât lui cât și pârâtului li s-a solicitat expres, distinct de faza de montare a panourilor, operațiune executată de alte persoane, introducerea soluției antigel în panouri. Mai arată că nu au executat dispoziția.
Din aceste probe, instanța reține că nu pârâtul a executat instalația panourilor solare, ci că acesta avea doar obligația de a introduce, împreună cu numitul soluția antigel în panouri. Față însă de declarația martorului, care a arătat că în mod frecvent beneficiarul lucrării pompa de recirculare a apei din panouri, instanța, în absența unor probe care să ateste cauza defectării iremediabile a acestor panouri, respectiv o expertiză tehnică de specialitate, nesolicitată însă de reclamantă, nu poate stabili nici cauza defectării acestor panouri, iar în raport de aceasta, nici persoana căreia îi aparține culpa.
În consecință, pentru motivele expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 270 al. 1 codul muncii, instanța va respinge acțiunea principală formulată de reclamantă.
Cât privește cererea reconvențională, instanța reține că este întemeiată, atât probele testimoniale administrate cât și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fila 11, atestând că pe întreaga perioadă a angajării pârâtului, acestuia i s-a reținut lunar de către societatea angajatoare, reclamanta, suma de 53 lei cu titlu garanție materială.
Pe ultima lună a angajării acestuia pârâtului i s-a reținut cu titlu
"reținere panou solar" suma de 954 lei.
În raport de faptul că nu s-a stabilit în vreun fel că pârâtul, prin faptele sale, ar fi pricinuit prejudicii societății reclamante, aceasta din urmă avea obligația de a restitui sumele reținute angajatului cu titlu de garanție materială la momentul încetării raportului de muncă.
Prin urmare, față de temeinicia acțiunii reconvenționale formulată de pârât, instanța va obliga reclamanta. pârâtă reconvențională să achite pârâtului reclamant reconvențional suma de 2385 lei, ce se compune din suma reținută lunar cu titlu de garanție, de 53 lei, pe perioada 01.08.2005 -31.10.2007, la care se adaugă suma de 954 lei reținută nejustificat pentru panourile solare.
În temeiul art. 274 pr. civ, reținând culpa procesuală a reclamantei pârâte reconvenționale, o va obliga pe aceasta să achite pârâtului suma de 700 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar ( fila 21-22).
Împotriva acestei sentințe în termen a declarat recurs reclamanta - SRL O, solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar casarea hotărârii și admiterea cererii principale, respectiv respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, mai mult, în situația în care instanța nu a fost lămurită, în baza rolului activ, avea posibilitatea de a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice, lucru pe care nu l-a făcut.
Pe de altă parte din probele administrate în cauză rezultă că intimatul nu și-a respectat obligațiile de serviciu, prin nefinalizarea lucrării de introducere a antigelului în instalația de încălzire - operațiune care nu necesita o pregătire profesională specială - societatea fiind prejudiciată.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la doar intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că reclamanta - intimată nu a făcut dovada existenței unei fapte personale a recurentului, care să fi dus la defectarea panourilor solare.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1169 cod civil cel care face o propunere sau afirmație înaintea instanței trebuie să o dovedească, prin urmare în procesul civil sarcina probei revine în principal reclamantului.
Sub acest aspect, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a produs probe concludente din care să rezulte fapta prejudiciabilă a pârâtului intimat.
Astfel, din fișa postului nu rezultă că pârâtul ar fi avut atribuții în domeniul instalațiilor de încălzire, neavând pregătirea necesară pentru montarea sau întreținerea panourilor solare, neparticipând de altfel la montarea acestora.
Nu s-au produs probe certe nici în legătură cu cauza defectării panourilor solare, susținerile reclamantei fiind contrazise de declarațiile martorului -, care sugerează că defectarea instalației ar fi putut fi determinată de oprirea frecventă a de reciclare a apei din panouri, pe timp de noapte.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în baza art. 304 ind. 1 art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe recurentă la 750 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta - reclamantă - SRL - cu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul - pârât - O,-,. B,. 25, Județ B, împotriva Sentinței civile nr. 1192 /LM din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă - SRL să plătească părții intimate suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecători fond: Antik
redactat: judecător 08 februarie 2010
dactilografiat: 08 februarie 2010
4 exemplare
2 comunicări: azi, 08 februaruie 2010
recurenta - reclamantă - SRL - cu sediul în O,-, Județ B, intimatul - pârât - O,-,. B,. 25, JudețPreședinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
