Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR: 210-
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sector 5,-, recurenții - reclamanți - domiciliată în O, str. -, nr. 1,. 2,. Camera 7, Județ B, - O, str. -, nr. 1,. 2,. CAMERA 7, Județ B, - O, str. -, nr. 1,. 2,. camera 7, județ B, recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- - O, str. -, nr. 3. Județ, în contradictoriu cu intimatele - pârâte SC SA cu sediul în O,-, Județ B și - B, sector 1,--11, împotriva Sentinței civile nr. 196/A din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei deduse judecății,s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
CURTEA D APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4151/24.04.2001, pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost respinsă acțiunea reclamanților, i G și împotriva pârâților și Statul Român prin Direcția Finanțelor Publice B, având ca obiect revendicare imobiliară.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că de la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, aceasta fiind o lege specială care derogă de la legea generală și care prevede o procedură administrativă de restituire a imobilelor care nu au făcut obiectul Legii nr.112/1995, este aplicabilă această lege întrucât obiectul cauzei îl constituie un imobil care a avut destinația de moară.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, i G și solicitând instanței admiterea apelului, desființarea în întregime a hotărârii cu trimitere pre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar solicită schimbarea hotărârii și admiterea acțiunii.
Prin Decizia civilă 196/A/2009 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca neîntemeiată.
S-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanții, G și, în contradictoriu cu intimații, Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.4151/24.04.2001, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.3883/2001,care a fost păstrată în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța constată că această excepție este neîntemeiată, urmând să o respingă, deoarece potrivit art.26 al.3 din Legea nr.10/2001, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificata, persoana îndreptățită poate chema în judecata statul, prin Ministerul Finantelor Publice iar acesta este reprezentat prin direcțiile generale ale finanțelor din județ, astfel încât instanța constată că intimatul Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la susținerea apelanților că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii, tribunalul reține că această excepție este o excepție substanțială ce ține de fondul acțiunii, nefiind o excepție de procedură, astfel încât prima instanță a analizat fondul cauzei și nu s-a pronunțat pe excepție.
Reclamanții au introdus o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, invocând ca temei de drept art.480 civil.
Instanța constată că reclamanții au depus o notificare în baza Legii nr.10/2001, notificare aflată la fila 21 dosar, prin care au solicitat restituirea imobilului revendicat în prezenta acțiune.
Instanța constată că potrivit art.15 al.2 din Constituție, legea civilă dispune numai pentru viitor, o prevedere asemănătoare fiind cuprinsă și în art.1 civil, conform căruia legea nu are putere retroactivă.
Aceste texte consacră teza unanim acceptată, că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, așa încât ea nu poate nimici sau modifica trecutul; invers, legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, ceea ce înseamnă că se recunoaște fără rezerve aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acțiunea acesteia se instituie atât asupra faptelor pedinte, cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Referitor la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, este de observat că normele legale în conflict, respectiv Codul civil și Legea nr.10/2001, vizează situații juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile în timp, prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, restitutio in integrum ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art.480-481 Cod civil.
Deși avantajos prin accesul direct la justiție, dar rigid și conservator prin câmpul de aplicare, dreptul comun a fost înlocuit cu Legea nr.10/2001, ce cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței.
Legea nouă, suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă, cum se solicită a se constata în speță, fără a diminua accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator și, prin norme de procedură speciale, le subordonează controlului judecătoresc.
Cum asemenea reglementare interesează ordinea publică, rezultă că aceasta este de imediată aplicare, soluție consacrată legislativ și prin art.6 alin. (2) din Legea nr.213/1998, care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Cu toate acestea, în condițiile art.47 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită se poate prevala de acțiunea legii vechi (Codul civil) dar numai în cazul acțiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, se poate prevala și de acțiunea noii legi renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei care a fost întemeiată pe dreptul comun.
În acest caz numai caracterul normei și voința legiuitorului fac posibilă supraviețuirea, prin excepție a legii vechi.
Ca atare odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul acestei legi.
În consecință, accesul la un proces echitabil cu privire la asemenea imobil, poate fi exercitat cu excluderea acțiunii civile în revendicare, sub toate formele ei, cum este cazul în speță, numai în condițiile și căile prevăzute de legea nouă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât în cauza Lungoci României că "dreptul la acces la justiție nu este absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, chiar prin natura sa este reglementat de către stat. o astfel de reglementare statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea manieră sau până într-acolo încât dreptul persoanei să fie atins în substanța sa."
În lumina acestei jurisprudențe a CEDO, instanța constată că dreptul reclamanților de acces la justiție precum și dreptul de a obține o reparație echitabilă nu este atins în substanța lui, deoarece ei au uzat de Legea nr.10/2001 depunând o notificare în acest sens, iar conform principiului "electa una non datur recursus al alteram", dacă au ales o cale pentru a-și redobândi dreptul de proprietate, nu mai este admisă alegerea alteia, astfel încât, instanța consideră că ei au renunțat la judecarea acestei cauze care a fost întemeiată pe dreptul comun.
În raport de data introducerii acțiunii și în condițiile legii, acțiunea în revendicare nu mai este admisibilă în întregul său după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, la data de 14 februarie 2001. (, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.2217/09.03.2007).
Prin modificările aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.1/2009, s-a introdus al.4 la art.46, care prevede că persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de această lege după intrarea ei în vigoare, lege care se aplică cu prioritate față de alte dispoziții legale.
Prima instanță în mod corect a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, ei având posibilitatea să urmeze procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 pentru a-și redobândi dreptul de proprietate asupra imobilului sau pentru a primi despăgubiri.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001, art.15 al.2 din Constituția României și art.296 pr. civilă, instanța va respinge apelul ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 pr.civilă, instanța constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei decizii în termen au declara recurs reclamanții recurenți, și, solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate, iar în fond admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat atât predarea imobilului în litigiu, cât și rectificarea inscripției de proprietate din CF 4608, nr.top. 969/8 operată în favoarea SC "" SA.
Întrucât primul capăt de cerere a rămas fără obiect ca urmare a restituirii construcțiilor prin dispoziția Primarului comunei, a rămas în discuție doar problema rectificării de carte funciară, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - B, solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul reținerii lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului se arată că potrivit Legii 10/2001, art. 28 alin. 3 Statul Român poate fi chemat în judecată numai în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, nefiind cazul în speță, unitatea deținătoare fiind identificată, respectiv SC "" SA.
În drept invocă dispozițiile art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român, AVAS B și SC "" SA, predarea imobilului în litigiu, precum și rectificarea inscripției de sub B1, în baza căreia pârâta SC "" SA și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care se află situate construcțiile în litigiu, în baza certificatului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
Instanța de fond a respins acțiunea, soluție menținută și de instanța de apel, ambele instanțe soluționând însă doar capătul principal de cerere, respectiv acțiunea în revendicare, fără a se mai pronunța asupra cererii de rectificare a inscripției de CF, care de altfel a constituit motivul principal al apelului declarat de reclamanți.
În aparență acțiunea reclamanților pare a fi lipsită de obiect, raportat la împrejurarea că, pe parcursul procesului imobilul a fost restituit acestora prin dispoziția Primarului comunei nr. 82/2002, urmată de intabularea reclamanților în cartea funciară.
Cu toate acestea trebuie clarificată și situația terenului de sub construcții și aferent acestora - teren care face obiectul cererii de rectificare CF, cu atât mai mult cu cât, din extrasul CF (poziția B din foaia de proprietate) rezultă că pe rolul Judecătoriei Salonta este înregistrat procesul pornit de petenta SC ""SA împotriva reclamanților și împotriva - (dosar nr. 57/2003).
Față de considerentele care preced și având în vedere că instanțele de fond și apel nu au cercetat capătul de cerere privitor la rectificarea inscripției de CF, Curtea urmează în baza art. 312 alin.5 combinat cu art. 297 Cod procedură civilă să admită recursurile, să modifice decizia atacată, să admită apelul și să caseze hotărârea instanței de fond cu trimitere pentru rejudecare la aceasta din urmă instanță, conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recurile civile declarate de recurentul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sector 5,-, respectiv de recurenții - reclamanți - O, str. -, nr. 1,. 2,. camera 7, județul B, - domiciliată în O, str. -, nr. 1,. 2,. Camera 7, județul B, - O, str. -, nr. 1,. 2, camera 7, județ B, recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- - O, str. -, nr. 3. județul, în contradictoriu cu intimatele - pârâte SC SA cu sediul în O,-, județul B și - B, sector 1,--11, împotriva Sentinței civile nr. 196/A din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică, admite apelul, casează sentința civilă nr. 4151/2001 cu trimitere pentru o nouă judecare la udecătoria Oradea, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecători fond:
Judecători apel: /
redactat: judecător: 08 februarie 2010
dactilografiat: 08 februarie 2010
10 exemplare
8 comunicări: azi, 08 februaruie 2010
recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sector 5,-, recurenții - reclamanți - domiciliată în O, str. -, nr. 1,. 2,. Camera 7, Județ B, - O, str. -, nr. 1,. 2,. CAMERA 7, Județ B, - O, str. -, nr. 1,. 2,. camera 7, județ B, recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- - O, str. -, nr. 3. Județ, intimatele - pârâte SC SA cu sediul în O,-, Județ B SC SA O - afișare la ușa instanței - B, sector 1,--11Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
