Speta drept civil. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 220
Ședința publică din 13 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul SINDICATUL - CENTRU T împotriva deciziei civile nr. 15 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal s-a prezentat pentru contestatorul Sindicatul - CENTRU T, avocat G și vicepreședinte, iar pentru intimata T, consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică la cerere reprezentantului contestatorului, un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimată și solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia și să răspundă în scris, iar în plus, arată că solicită și un interogatoriu în probațiune.
Instanța, având în vedere data depunerii întâmpinării, respingere cererea de amânare formulată, iar în ce privește proba cu interogatoriu, se reține că aceasta este o probă ce ține de fondul cauzei, instanța fiind investită doar cu soluționarea contestației în anulare, astfel că respinge și această cerere și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Întrebat fiind, reprezentantul contestatoarei, precizează verbal că temeiul de drept al contestației în anulare este art.318 teza I și teza a II-a Cod procedură civilă. A solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, desființarea hotărârii și rejudecând cauza, respingerea recursului pârâtei și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică. Arată că în mod greșit a fost admis recursul pârâtei, nefiind reținut că în dreptul muncii, principiul care guvernează relațiile de muncă este acela că drepturile câștigate nu pot fi diminuate, că în mod greșit a fost eliminat acest principiu, iar negocierea dintre părți vizează creșterea drepturilor câștigate și nicidecum diminuarea lor, cu atât mai mult cu cât aceste drepturi au fost ulterior recunoscute prin calcularea și achitarea lor celor 1200 de salariați. Susține că diminuarea drepturilor câștigate este în principiu interzisă, aceasta fiind acceptată doar în anumite situații, respectiv a celor prevăzute de art.53 din Constituție, ceea ce în speță nu este cazul. În mod greșit instanța de recurs nu a reținut prevederile art.1.7 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, care au rămas în vigoare și pentru anul 2006, conform Actului Adițional nr.2. De asemenea, greșit s-a reținut că prima de vacanță nu face parte din salariul de bază, instanța, neavând în vedere că potrivit art.155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar conform art.8 alin.4 din Legea 130/1996, la încheierea Contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariale au un caracter minimal însă, coroborate cu prevederile art.155 din Codul muncii și prevederile legale arătate în cererea pendinte, rezultă că drepturile câștigate nu pot fi diminuate. Mai mult, greșit au fost acordate cheltuieli judiciare, câtă vreme acestea nu au fost solicitate și nici dovedite de către pârâta recurentă. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Reprezentantul contestatorului arată că prima de vacanță a fost plătită - înainte de pronunțarea hotărârii în recurs - la toți angajații.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, arătând că motivele invocate nu sunt de natură a îndeplini cerințele unei contestații în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr- reclamantul Sindicatul - CENTRU T, a solicitat în temeiul art.318 Cod procedură civilă, anularea deciziei civile nr. 15 din 14.01.2009, pronunțată în dosar nr- de Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Curții de APEL TIMIȘOARA.
A susținut, în esență, că instanța de recurs a nesocotit principiul inadmisibilității pierderii sau diminuării unor drepturi câștigate, invocând în sprijinul motivării prevederile Actului Adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă al, înregistrat la Camera de Muncă sub nr. 44/2008, precum și dispozițiile art.40 alin.2 din Legea nr. 53/2003, art.51 alin.1 din Legea nr. 51/2006 art.8 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic nr. 2001/2005, la nivel național pe anii 2005-2006.
Pentru studiu a fost atașat dosarul nr- din examinarea căruia se constată că prin decizia civilă a cărei anulare se solicită a fost admis recursul declarat de pârâta Compania Locală de Termoficare, a fost modificată în tot hotărârea pronunțată de tribunal și s-a respins acțiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la plata diferențelor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu pentru anul 2006.
Instanța de recurs a apreciat că fiind în discuție prima de vacanță pentru anul 2006, în cauză nu-și regăsesc incidența prevederile art.2.29 din Contractul colectiv de muncă /2005, înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș sub nr. 498/2004, fiind aplicabile dispozițiile Actului Adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă al /2005.
Reglementată de prevederile art.317 - 321 Cod procedură civilă, contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile care au fost pronunțate cu încălcarea anumitor norme de procedură sau conțin o serie de inadvertențe de ordin formal.
Din cuprinsul prevederilor legale menționate anterior, rezultă că, în raport de categoriile de hotărâri judecătorești împotriva cărora poate fi îndreptată și în funcție de motivele pentru care se poate exercita, contestația în anulare se poate înfățișa în două forme, respectiv contestația în anulare obișnuită sau de drept comun ( art.317 Cod procedură civilă ) și contestația în anulare specială (art.318 Cod procedură civilă ).
Reclamantul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, susținând că dezlegarea dată pricinii de instanța de recurs a constituit rezultatul unei greșeli materiale și că instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare a hotărârii.
În legătură cu primul motiv invocat, se cuvine menționat că sintagma "greșeală materială", fiind în prezența unui text de excepție, nu este extensiv, fiind vorba numai de stabilirea eronată a situației de fapt de către instanța de recurs.
În consecință, legiuitorul a avut în vedere numai greșelile materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate și care au fost comise de instanță prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. O asemenea eroare trebuie să fie deci numai în legătură cu aspectele formale ale judecății, nicidecum cu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor sau cu modul în care instanța a interpretat un text de lege.
Din susținerile formulate rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul a fost nemulțumit de interpretarea dată de instanța de recurs unor prevederi cuprinse fie în actele adiționale la Contractul colectiv de muncă pe unitate, fie în Codul muncii sau în Legea nr. 51/2006, situație în care contestația în anulare nu este întemeiată sub acest aspect.
În legătură cu cel de-al doilea motiv pentru care contestația în anulare specială poate fi exercitată este de remarcat că numai recurentul poate introduce această cale extraordinară de atac, nu și intimatul, din moment ce legiuitorul a avut în vedere omisiunea instanței de a cerceta unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii, invocat în recurs.
Rezultă deci că și sub acest aspect, contestația în anulare nu întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de art.318 teza a II-a Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, s-a apreciat ca neîntemeiată contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de reclamantul Sindicatul - CENTRU T pentru anularea deciziei civile nr. 15 din 14.01.2009, pronunțată în dosar nr- de Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Curții de APEL TIMIȘOARA.
IREVOCABILĂ.
, 13 februarie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./5.03. 2009
Thred./5.03.2009
Ex.2
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Marinela
