Speta drept civil. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 221
Ședința publică din 13 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea A VII împotriva deciziei civile nr. 2886 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal s-a prezentat pentru contestatoarea Vii, avocat, iar pentru intimatul lipsă, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la cerere, i se comunică reprezentantei contestatoarei un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimat, care solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentanta intimatul lasă cererea la aprecierea instanței.
Instanța, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art.1141(2) Cod procedură civilă, califică întâmpinarea ca și concluzii scrise, respinge cererea de amânare formulată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei, solicită admiterea contestației în anulare, retractarea, respectiv anularea deciziei și rejudecând recursul, admiterea lui așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată. Arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.318 teza I Cod procedură civilă, decizia pronunțată fiind rezultatul unei greșeli materiale, deoarece cu ocazia soluționării recursului, instanța a făcut confuzie între două noțiuni distincte și anume, durata normală a unei zile de muncă de 8 ore și durata standard a timpului lunar de muncă ce este de 172 de ore. Instanța, nu a avut în vedere că programul de muncă este nenormat, dat fiind specificul activității, iar ore suplimentare nu pot fi considerate decât cele care depășesc 172 de ore pe lună. Or, raportarea pretențiilor reclamantului la durata normală a unei zile de muncă și nu la durata standard a timpului lunar de muncă nu poate fi decât o evidentă greșeală materială. De asemenea, susține că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs referitor la aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art.117 din Codul muncii. Astfel, prima instanță în mod greșit și-a însușit concluziile expertizei câtă vreme, printr-un singur calcul se poate constata că reclamantul în nici una din lunile expertizate nu numai că nu a depășit, dar nici măcar nu a efectuat numărul de 172 de ore, numărul de ore lucrate, fiind sub nivelul prevăzut de Codul muncii. Mai mult, deși în recurs a criticat hotărârea primei instanțe, sub aspectul că în mod greșit le-a respins cererea privind efectuarea unei contraexpertize, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acestui motiv.
Reprezentanta intimatului a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, contestația nu se încadrează în prevederile legale invocate, respectiv dispozițiile art.318 teza I și teza a-II-a Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată. Arată că în ce privește motivul de recurs prevăzut de art.318 teza I Cod procedură civilă, nu subzistă aprecierile instanței față de probele administrate în cauză și concluziile raportului de expertiză nu se încadrează în greșeală materială cu eronat se susține. Susținerea că programul de muncă este nenormat, nu este reală și nu poate fi reținută, câtă vreme, prin propria reglementare din Contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului, a avut loc o normare a programului de muncă, înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T sub nr.249/17.06.2003, prevederi ce au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză, ce nu au fost contestate de contestatoare, și de asemenea, au fost avute în vedere și de către instanțele anterioare. De altfel, cere a se avea în vedere că munca intimatului era mult mai complexă, deoarece nu efectua numai ore de zbor ca și ceilalți piloți ci, acesta era și director operațiuni de zbor, instructor de piloți și examinator. În ce privește motivul prevăzut de art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, susține că nici acest motiv nu este întemeiat, deoarece instanța s-a pronunțat clar în privința dispozițiilor cuprinse în art.117 Codul muncii, fiind reținut că prima instanță nu a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor cuprinse în art.109 și 117 Codul muncii cum în mod eronat se susține. Susține de asemenea, că în mod corect prima instanță a respins cererea privind efectuarea unei contraexpertize, câtă vreme în cauză au fost efectuate două expertize, iar expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de către părți.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr. 119/22.01.2009, contestatoarea Vii, a solicitat anularea deciziei civile nr. 2886/R/8.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, indicând ca temei de drept în susținerea contestației dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare, s-a susținut că decizia civilă pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, ceea ce atrage incidența prevederilor art.318 teza I, Cod procedură civilă, în sensul că printr-o evidentă greșeală materială, respectiv raportarea pretențiilor reclamantului la " durata normală a unei zile de muncă " și nu la " durata standard a timpului lunar de muncă", s-a putut ajunge la soluția dată cu ocazia soluționării recursului.
Contestatorul a susținut și incidența art.318 teza II- a Cod procedură civilă, respectiv omisiunea cercetării unuia din motivele de modificare sau casare a deciziei civile recurate, susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs privind aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor cuprinse în art.117 Codul muncii. Sub acest aspect, contestatorul a precizat că în mod nelegal instanța de fond și-a însușit concluziile expertizei, câtă vreme, printr-un calcul simplu se poate constata că în nici una din lunile supuse expertizei reclamantul nu a efectuat nici măcar numărul de 172 de ore, și în nici o,lună reclamantul nu a depășit acest număr de ore efectiv lucrate, în fapt el situându-se sub nivelul prevăzut de Codul muncii. Din această perspectivă, contestatoarea susține că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra criticii formulată de către recurentă, prin motivele de recurs, referitoare la faptul că reclamantul nu a efectuat s-au depășit niciodată numărul de 172 de ore de muncă pe lună.
S-a mai susținut și greșita respingere de către instanța de fond a cererii privind încuviințarea efectuării unei contraexpertize, deși expertul a refuzat să răspundă la obiecțiunile formulate. Contestatoarea susține că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acestui motiv de recurs, apreciind generic că expertul a avut în vedere actele normative incidente în speță.
Prin întâmpinarea depusă în cauză în termen legal la data de 11.02.2009, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare formulată de, subliniind că motivele invocate în susținerea acestei căi de atac exercitată - respectiv aprecierile instanței față de probele administrate în cauză și concluziile raportului de expertiză - nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială astfel cum este ea reglementată de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește temeiul de drept reglementat de.318 teza a-II-a Cod procedură civilă, respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra motivului de recurs privind aplicarea greșită a disp.art.117 Codul muncii de către prima instanță, s-a susținut că și acesta este neîntemeiat, întrucât, din considerentele deciziei civile pronunțată de instanța de recurs, rezultă cu evidență că aceasta s-a pronunțat întocmai și strict la motivul de recurs invocat.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatoare, în raport de temeiul de drept invocat - art.318 teza I și II Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.317 și urm. Cod procedură civilă, contestația în anulare este reglementată de legiuitor ca o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată în anumite condiții strict și limitativ reglementate de legiuitor.
Contestatoarea Vii a invocat în susținerea prezentei contestații în anulare, ca prim motiv, dispozițiile art.318 teza I Cod procedură civilă, susținând că instanța de recurs printr-o evidentă greșeală materială a pronunțat hotărârea contestată, raportând pretențiile reclamantului la "durata normală a unei zile de muncă " și nu la " durata standard a timpului lunar de muncă". Contestatoarea susține că instanța de recurs a făcut o confuzie între două noțiuni distincte, respectiv durata normală a unei zile de muncă de 8 ore pe zi și durata standard a timpului lunar de muncă.
Din examinarea celor invocate de contestatoare raportat la considerentele deciziei civile pronunțate de instanța de recurs, Curtea constată că aceste critici nu pot constitui greșeli materiale în sensul avut în vedere de legiuitor, prin noțiunea de greșeală materială avându-se în vedere greșelile de fapt, erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Textul de lege vizează greșeli da fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, întrucât, într-o astfel de situație, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac. În concluzie, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor, în speța de față motivul invocat de contestatoare privind confuzia instanței de recurs relativ la cele două noțiuni: durata normală a unei zile de muncă în raport cu durata standard a timpului lunar de muncă neputând fi asimilată noțiunii de greșeală materială avută în vedere de legiuitor.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, invocat de contestatoare ca temei de drept, respectiv omisiunea instanței de recurs de examinare a motivului de recurs privind aplicarea și interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art.117 Codul muncii, Curtea constată că, de asemenea acest motiv este neîntemeiat întrucât din cuprinsul deciziei civile contestate, respectiv fila 7 alin.5, rezultă cu evidență că instanța de recurs a examinat și s-a pronunțat expres vis-a-vis de acest motiv invocat, făcând apoi o argumentare detaliată a legalității incidenței dispozițiile art.117 Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că motivele de fapt invocate de contestatoarea Vii în susținerea prezentei contestații nu se încadrează în dispozițiile art. 318 teza I și II Cod procedură civilă, ele reprezintă în fapt critici de fond aduse considerentelor folosite de instanța de recurs în argumentarea deciziei date, ce nu mai pot fi reiterate într-o cale de atac extraordinară.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile reglementate de art.318 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare, iar în baza art.274 Cod procedură civilă va obliga contestatoarea să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea VII împotriva deciziei civile nr. 2886 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./10.03 2009
Thred./10.03.2009
Ex.2
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Marinela
