Speta drept civil. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 270/
Ședința publică din 24 septembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți, domiciliat în C, strada - cel, nr. 35, domiciliat în C,-, -8,.B,.53, domiciliat în C,-, domiciliat în C,- și, domiciliat în C, strada -.-, nr.8, împotriva deciziei civile nr. 478, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 12 mai 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2835/2005), în contradictoriu cu intimata reclamantă " ", cu sediul procesualalesla cabinet avocat, în C,-, -1,.C,.54, având ca obiectconstatare vânzare-cumpărare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar, iar pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 20799 din 24 septembrie 2008, pe care o depune la dosar, cu chitanța nr. - din 04 iulie 2007, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 700 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatei reclamante invocă excepția inadmisibilității recursului.
Instanța atenționează părțile că, în aceste condiții, nu pot pune concluzii pe fondul cauzei și le acordă cuvântul prin prisma excepției invocate.
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosar practică judiciară - în copie decizia nr. 292/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 17 mai 2006, în dosarul nr. 273/C/2006, prin care a fost admisă excepția necompetenței materiale, a fost admis recursul declarat de pârâții și alții, s-a dispus casarea deciziei și s-a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru rejudecare ca recurs.
Pune concluzii de admitere a excepției de inadmisibilitate a recursului, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil; cu cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei - onorariu pentru avocat, astfel cum au fost dovedite.
Apărătorul recurenților pârâți solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului.
Consideră că a declarat recurs împotriva unei hotărâri care trebuia dată în calea de atac a apelului și nu în recurs.
Este de părere că Tribunalul a judecat în complet nelegal constituit într-o cale de atac care nu era proprie.
Consideră că Tribunalul Constanța elimină apelul și își arogă din ce în ce mai mult dreptul ca instanță de recurs. Arată că art. 2822Cod procedură civilă - este o excepție de la judecata normală a sistemului judiciar, anume a triplului grad de jurisdicție.
Solicită admiterea recursului cu consecințele expuse în motivele depuse la instanța de fond și pe care nu dorește să le mai reia.
Consideră că, în mod eronat Tribunalul Constanțaa reținut implicit faptul că prima instanță - Judecătoria Mangalia - era competentă să judece în fond cauza, potrivit criteriilor extrase din valoarea obiectului cauzei, în vigoare la data introducerii acțiunii.
Întrucât se afla în prezența unui litigiu evaluabil în bani, iar reclamanta nu oferise nici un alt criteriu de identificare a competenței materiale decât prețul menționat în antecontract, instanța de fond era datoare să verifice acest aspect, chiar și din oficiu, prin administrarea de probe, fie și numai, inițial, pentru satisfacerea corectă a exigențelor legii timbrului.
Arată că, valoarea contabilă, și nu cea de circulație, la data introducerii acțiunii era de 743.580.000 ron; consideră că valoarea de circulație era superioară pragului valoric de competență materială a 1.000.000.000 ron.
Concluzionând din prisma acestei critici, consideră că se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei spre soluționare în fond Tribunalului Constanța, Secția Civilă.
Sub un al doilea aspect, revine și arată că, în mod eronat Tribunalul Constanțaa reținut faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2821și art. 3041Cod procedură civilă.
În cauză, Tribunalul Constanța trebuia să califice calea de atac drept apel și să judece în compunerea prevăzută de lege.
Consideră că trebuia identificat exact criteriul valoric de exercitare a căilor de atac, în sensul că la data soluționării acesteia, valoarea obiectului material al cauzei era mai mare de 1.000.000.000 ron.
De asemenea, fără nici o verificare a criteriului valoric, Tribunalul Constanțaa respins, prin încheierile din 14 februarie 2006 și 08 mai 2008, argumentele intimaților legate de corecta calificare a căilor de atac, cu motivarea că această operațiune are în vedere valoarea obiectului material de la data introducerii acțiunii.
Soluția este nelegală, întrucât ceea ce trebuie avut în vedere este obiectul material, cel puțin la data declanșării mecanismului de control judiciar, dacă nu, mai corect, la data judecării acesteia.
Arată că, pentru determinarea corectă a căii de atac, a probat cu Expertiza Camerei Notarilor Publici faptul că de la data exercitării recursului - 2005, valoarea minimală de tranzacționare pentru acest gen de terenuri era de 0,70 USD/. prin
urmare, pentru Băneasa și nicidecum pentru comuna 23 August aflată în litorală, prețul minimal de taxare și tranzacționare notarială era de 270.000 x 0,70 USD/ = 189.000 USD.
Iar la nivelul anului 2008 - data soluționării recursului, valoarea minimală pentru localitatea 13 August în zona limitrofă DN era de 25.000 ron/ha, adică de 25.000 ron x 27 ha = 675.000 ron, adică 6.750.000.000 rol.
Consecința procesuală și din prisma acestei critici este admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului și trimiterea cauzei către această instanță pentru soluționarea apelului în complet cu compunere legală.
Apărătorul intimatei reclamante, în replică, revine și solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil, cu următoarele precizări:
Arată că instanța de fond a fost investită în temeiul art. 112 Cod procedură civilă, stabilindu-se valoarea obiectului cauzei la valoarea de vânzare a terenului, iar părțile adverse nu s-au opus nici la fond și nici la Tribunal. Mai mult, la momentul primei încheieri părțile adverse au susținut că este calea de atac a recursului, chiar dacă la acel moment aveau angajat alt apărător decât cel de astăzi, care a preluat ulterior cauza.
Consideră că nu se poate schimba calea de atac în funcție de faptul că valoarea obiectului cauzei se modifică.
Arată că o expertiză a Camerei Notarilor Publici nu este valabilă la acest moment. Precizează că valoarea terenului la momentul anilor 2004-2005 era sub un miliard lei. Astfel că, instanța, în mod corect a calificat calea de atac ca fiind recursul.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că recursul este inadmisibil, deoarece este formulat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Solicită obligarea recurenților pârâți la cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul, la rându-i în replică, se referă la alte litigii purtate între părți și precizează că suprafețele din litigiu erau mult mai mici. Își spune părerea cu privire la valorile aflate în creștere.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1665/2005, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții, și, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea suprafeței de 27 ha teren arabil situat în extravilanul comunei 23 August, județul C, între reclamantă, în calitate de cumpărătoare și pârâți, în calitate de vânzători, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 760 din 13 martie 2003, societatea reclamantă a convenit cu pârâții vânzarea-cumpărarea suprafeței de teren menționate, prețul de 405.000.000 lei, stabilit de comun acord, fiind achitat integral la data semnării antecontractului.
La momentul perfectării antecontractului, reclamanta a intrat și în posesia terenului, pe care îl folosește și în prezent, convenindu-se, totodată, ca încheierea contractului să aibă loc la data emiterii titlului de proprietate și după întocmirea documentației cadastrale.
S-a învederat că, în prezent, pârâții refuză să se prezinte în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și și-au manifestat dorința revocării antecontractului, deși au intrat în posesia titlului de proprietate nr. 1551 din 6 august 2003.
În drept, s-au invocat prevederile art. 969 și următoarele Cod civil, art. 1295 Cod civil, art. 111 și 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare nu are un obiect determinat, suprafața de teren nefiind individualizată, nu este încheiat cu toți coproprietarii bunului imobil, ci doar cu o parte dintre ei, nu respectă dispozițiile legale care instituie dreptul de preemțiune.
Au susținut pârâții și că în antecontractul de vânzare-cumpărare este inclusă o clauză de dezicere, care împiedică promovarea acțiunii reclamantei, însă, pentru că actul este nul și chiar rezoluționat, această clauză nu este aplicabilă, neexistând refuzul promitenților de a încheia actul de vânzare.
Prin sentința civilă nr. 1329 din 4 august 2005, Judecătoria Mangaliaa respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON către pârâți, reținând următoarele:
- antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți nu face referire la conduita ce va fi urmata în caz de refuz al încheierii actului, în sensul autorizării instanței competente să pronunțe o hotărâre judecătorească, care să țină loc de act de vânzare-cumpărare;
- este culpa pârâților că nu au adus la cunoștință reclamantei existența certificatului de calitate de moștenitor nr. 260 din 18 octombrie 2004 și a certificatului de moștenitor nr. 6 din 21 ianuarie 1999 și s-au comportat ca unici moștenitori;
- terenul în suprafață de 27 ha nu este individualizat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare.
A apreciat prima instanță că în lipsa acestei clauze exprese oricare dintre părțile contractante poate opta în schimbarea voinței inițiale, iar instanța nu poate autoriza pe reclamantă să suplinească voința părților, întrucât este vorba despre o obligație personală de exprimare a consimțământului.
S-a reținut, de asemenea, că proprietarului unui nu i se poate impune nici chiar prin hotărâre judecătorească obligația pentru care nu și-a dat consimțământul de vânzare a bunului său, consimțământul fiind incompatibil de transfer sau de substituire ca element al voinței juridice.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, în termen legal, reclamanta - SRL, care a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- în mod greșit a calificat instanța obiectul acțiunii principale ca fiind acela de autorizare a reclamantei de a suplini consimțământul vreunei părți sau această suplinire să se facă chiar de către instanță, întrucât reclamanta a cerut să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, obligând pârâții să respecte obligația de a da (de a transmite dreptul de proprietate) asumată prin antecontract;
- s-a apreciat eronat că instanța de judecată nu poate interveni într-un raport juridic pentru respectarea ordinii de drept, astfel că acțiunea, deși apare respinsă ca nefondată, a fost considerată ca inadmisibilă, fiind incidente în cauză prevederile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă;
- antecontractul de vânzare-cumpărare are un obiect clar determinat prin voința părților, respectiv suprafața de 27 ha teren din totalul de 32 ha, situat în SA M, 31, parcela /2, 27, parcela /3, 25, parcela /2 și 21, parcela 21/7, în extravilanul Comunei 23 August, județul C, teren care a fost delimitat la momentul perfectării antecontractului și care este folosit și la acest moment de către reclamantă;
- singurii titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului sunt intimații-pârâți, conform titlului de proprietate nr. 1552 din 6 august 2003, iar în vederea perfectării vânzării-cumpărării a fost respectată formalitatea publicității pentru dreptul de preemțiune;
- clauza de dezicere nu putea fi reținută de instanță, fiind atât o condiție pur potestativă din partea celui ce se obligă, cât și o manifestare care trebuie să excludă culpa și care nu împiedică pe creditorul obligației de executat să aleagă executarea silită în natură a obligației, prin apelarea la instanța de judecată.
În apărare, intimații pârâți, și au formulat întâmpinare, pe calea căreia au invocat excepția de nulitate a apelului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, excepția de tardivitate a apelului, iar pe fond au cerut respingerea căii de atac, susținând că motivele de apel sunt contradictorii și încalcă prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a învederat că apelanta reclamantă susține eronat faptul că intimații sunt singurii proprietari ai imobilului, având cunoștință despre ceilalți moștenitori, precum și ca a fost respectat dreptul de preemțiune, întrucât adeverințele depuse la dosar privesc alte bunuri decât cele descrise în expertiza topografică efectuată în cauză.
Au arătat intimații că apelanta confundă conținutul clauzei de dezicere de conținutul unei clauze-condiții pur potestative, având în vedere că o clauză de dezicere presupune asumarea în mod valabil a unei obligații, cu posibilitatea denunțării unilaterale a acesteia în condițiile plății unei anumite sume de bani.
În ședința publică din data de 20 decembrie 2005, intimații pârâți au declarat prin apărătorul ales că nu înțeleg să mai susțină excepțiile invocate prin întâmpinare, iar prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2006, tribunalul a calificat calea de atac exercitată în cauză drept recurs, reținând incidenta
prevederilor art. 2821Cod procedură civilă. Totodată, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr. 2781/2001 al Judecătoriei Constanța, judecata fiind reluată la data de 24 aprilie 2008, ca urmare a cererii formulate de recurenta reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 478 din 12 mai 2008 Tribunalul Constanțaa admis recursul reclamantei - SRL și a modificat în tot sentința recurată. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții, și și s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între pârâți, în calitate de vânzători și reclamantă, în calitate de cumpărătoare, a imobilului - teren în suprafață de 27 ha, situat în extravilanul Comunei 23 August, județul C ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 760 din 13 martie 2003 la.. Au fost obligați intimații pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.020 lei către recurenta reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că părțile au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 27 ha situat în extravilanul Comunei 23 August, iar în condițiile în care, după executarea clauzelor anticipatorii - plata prețului și predarea terenului - debitorii promitenți au refuzat perfectarea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, reclamanta, în calitate de creditor al obligației de a face, este îndreptățită să solicite instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
S-a mai reținut că, împrejurarea conform căreia alături de promitenții vânzători mai există și alți coproprietari ai terenului, nu constituie un impediment la perfectarea actului de vânzare-cumpărare ținând seama de faptul că soarta unui astfel de act juridic depinde de rezultatul partajului terenului între coindivizari, actul fiind încheiat sub condiție rezolutorie.
Referitor la calificarea căii de atac exercitată de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1329 din 4 august 2005 pronunțată de Judecătoria Mangalia, Tribunalul Constanțaa reținut că aceasta este recursul și nu apelul, conform art. 2821Cod procedură civilă, valoarea litigiului fiind de 405.000.000 ROL, conform prețuirii obiectului cererii realizate de reclamantă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și, care au criticat-o pentru nelegalitate conform dispozițiilor art. 304 pct. 3, 8 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod eronat Tribunalul Constanțaa reținut implicit faptul că prima instanță ( Judecătoria Mangalia ) era competentă să judece în fond cauza, potrivit criteriilor extrase din valoarea obiectului cauzei, în vigoare la data introducerii cererii.
2. În mod eronat Tribunalul Constanțaa reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 2821și art. 3041Cod procedură civilă.
Fără nicio verificare a criteriului valoric, Tribunalul Constanțaa respins prin încheierile din 14 februarie 2006 și 8 mai 2008 argumentele intimaților legate de corecta calificare a căii de atac cu motivarea că această operațiune are în vedere valoarea obiectului material de la data introducerii acțiunii.
3. Pe fondul cauzei, soluția pronunțată de Tribunalul Constanța este nelegală întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat de toți moștenitorii defunctului.
4. În mod nelegal instanța de fond a respins apărarea intimaților în sensul existenței și valorii clauzei de dezicere inserată în antecontract.
5. Hotărârea este nelegală întrucât nu s-a realizat o identificare a obiectului material al convenției.
Terenul în suprafață de 27 ha face parte dintr-o parcelă de 32 ha iar părțile nu au prevăzut nicio modalitate de determinare a acestuia de vreme ce o parte din parcela menționată în titlul de proprietate a rămas în proprietatea intimaților.
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2008 intimata reclamantă, prin avocat, a invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că Tribunalul Constanțaa soluționat această cale de atac, iar recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs este inadmisibil.
În baza art. 137 Cod procedură civilă, vom analiza cu prioritate excepția de procedură invocată de intimata reclamantă, excepție care face inutilă cercetarea celorlalte motive invocate de recurenții pârâți.
Excepția este fondată pentru următoarele considerente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile în trei grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, potrivit art. 299 Cod procedură civilă, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, deci hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 din Codul d e procedură civilă.
Pe de altă parte, din dispozițiile alin. 2 al art. 377, cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din Codul d e procedură civilă, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Prin urmare, nu există posibilitatea declarării unui recurs la recurs.
Nu poate fi primită susținerea conform căreia tribunalul a calificat greșit calea de atac declarată împotriva hotărârii judecătoriei pentru că cererea cu soluționarea căreia a fost investită instanța de fond are caracter evaluabil în bani, iar
valoarea obiectului material al acesteia este inferioară celei prevăzută de art. 2821din Codul d e procedură civilă.
Potrivit textului de lege menționat, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și comercială, iar art. 2 pct. 3 din același cod prevede că tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
i înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, art. 2821Cod procedură civilă restrângea exercițiul apelului la litigii al căror obiect avea o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, iar art. 299 alin. 3 prevedea că, în situația în care hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac era de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză.
ermenul de "litigiu" folosit de legiuitor în art. 2821desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Litigiul dedus judecății de reclamanta - SRL are ca obiect constatarea intervenirii unui contract de vânzare-cumpărare privind o suprafață de 27 ha teren situat în extravilanul Comunei 23 August, județul C, între recurenții pârâți, în calitate de promitenți vânzători și intimata reclamantă, în calitate de beneficiară a promisiunii de vânzare-cumpărare.
Rezultă că acțiunea cu soluționarea căreia a fost învestită instanța de fond privește un drept real imobiliar, deci, are caracter patrimonial, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
În acest sens și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii, a reținut că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea și rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.
Referitor la valoarea obiectului cererii deduse judecății se reține că, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. 3 Cod procedură civilă, reclamantului îi incumbă obligația de a preciza în cerere obiectul și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
În acțiunea promovată la data de 30 septembrie 2004, reclamanta - SRL a menționat că prețul vânzării terenului a fost de 405.000.000 ROL, sumă achitată la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare - 13 martie 2003.
Această sumă a fost precizată de reclamantă ca fiind valoarea bunului litigios și, în funcție de aceasta, s-a stabilit în fața primei instanțe și taxa judiciară de timbru aferentă cererii (fila 50).
De reținut că în cererea de reexaminare a taxei de timbru, stabilită prin ordin rezolutiv de judecătorul de serviciu, reclamanta a menționat în mod expres care este valoarea la care prețuiește bunul - 405.000.000 lei vechi - iar pârâții nu au contestat această valoare (filele 50 și 55 din dosarul nr. 1665/2004 al Judecătoriei ).
Cât privește momentul la care se apreciază valoarea litigiului, interesează momentul introducerii cererii de chemare în judecată. împrejurarea că, după sesizarea instanței, cu ocazia soluționării căii de atac, valoarea obiectului litigiului a crescut datorită raportului cerere - ofertă pe piața imobiliară, nu are nicio relevanță asupra competenței materiale a instanței care a judecat cauza pe fond.
Se reține, astfel, a fi nefondată susținerea recurenților pârâți conform căreia trebuie avută în vedere, pentru stabilirea căii de atac, valoarea obiectului material, cel puțin la data declanșării mecanismului de control judiciar sau data judecării acesteia.
În condițiile în care reclamanta și-a prețuit valoarea obiectului la 405.000.000 ROL, valoare ce nu a fost contestată de pârâți sau de instanță și nici nu s-a produs o probă contrară, în fața instanței de fond cu privire la o altă valoare, în mod corect Judecătoria Mangaliaa procedat la soluționarea cauzei în primă instanță, iar Tribunalul Constanțaa soluționat calea de atac a recursului, cu respectarea dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, se va admite excepția inadmisibilității recursului declarat de către pârâți, cu consecința respingerii acestei căi de atac ca inadmisibilă. În condițiile admiterii excepției, cercetarea celorlalte motive de recurs a devenit inutilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții pârâți, către intimata reclamantă, la 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. - din 4 iulie 2007 (fila 27 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil formulat de recurenții pârâți, domiciliat în C, strada - cel, nr. 35, domiciliat în C,-, -8,.B,.53, domiciliat în C,-, domiciliat în C,- și, domiciliat în C, strada -.-, nr.8, împotriva deciziei civile nr. 478, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 12 mai 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2835/2005), în contradictoriu cu intimata reclamantă " ", cu sediul procesualalesla cabinet avocat, în C,-, -1,.C,.54.
Obligă recurenții la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. recurs -,
Red. dec. jud. /14.10.2008
gref.
2 ex./16.10.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Costea Monica
