Speta drept civil. Decizia 2869/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2869
Ședința publică din 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR: DR. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 115/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 70/115/207 în contradictoriu cu intimata "" M Nouă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru intimata "" M Nouă, consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată că prin decizia civilă nr. 1453 din 17 iunie 2008 Curții de Apel Timișoara, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul, s-a anulat decizia civilă nr. 842/9.04.2008 a Curții de Apel Timișoara și s-a dispus rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 115/25.01.2008 a Tribunalului C-
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că cererea de recuzare formulată de către contestatorul poate fi atacată odată cu fondul cauzei, deci poate constitui motiv de recurs pe care reclamantul, deși l-a invocat, instanța de recurs a omis din greșeală să-l cerceteze, fiind incidente dispozițiile art. 318 teza ultima Cod procedură civilă.
Astfel, s-a dispus rejudecarea recursului cu luarea în considerare a cererii de recuzare care a fost soluționată prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu din 14.01.2008 a Tribunalului C-S, în sensul respingerii cererii potrivit considerentelor încheierii.
În rejudecare asupra recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 115/25.01.2008 a Tribunalului C-S, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 115/25.01.2008 a Tribunalului C-S a fost respinsă, ca nefondată contestația intentată de, împotriva deciziei 10733 din 21 decembrie 2006 pârâtei C "" A, M Nouă, prin care contestatorul a fost concediat.
Considerentele avute în vedere de instanța de fond, pentru a pronunța această sentință sunt următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei cu contract individual de muncă, iar prin decizia nr. 10733/ 21.12.2006 emisă de intimată în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, i s-a desfăcut contractul de muncă al contestatorului în baza dispozițiilor nr.HG 349/2006. În urma analizei eficienței activității societății, s-a dispus reducerea statului de funcții cu 845 salariati, având în vedere gradul redus de activitate specifică.
Potrivit normelor de aplicare a G 349/2006 s-a reținut că în cadrul SC A, a avut loc o reducere a activității în sensul modificării statului de funcții ca urmare a reducerii cheltuielilor de personal și a micșorării volumului de muncă cu aplicarea Ordonantei 8/2003 privind acordarea de plăti compensatorii.
Având în vedere Proiectul de concediere conform art. 70(2) Codul Muncii și a pregătirii profesionale a contestatorului conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 74(1), tribunalul a constatat că adresa mai sus menționată a fost emisă în sprijinul angajatorului în vederea redistribuirii salariatului.
În speță potrivit prevederilor art. 65 alin.1 și 2 coroborate cu cele ale art. 75 din Legea nr. 168/1999, s-a reținut faptul că intimata a făcut dovada că reducerea personalului ca urmare a reducerii activității a fost una efectivă având o cauză reală și serioasă.
Mai mult, instanța a constatat că selecționarea cadrelor constituie un atribut exclusiv al conducerii unității (singura în măsură a putea aprecia competența personalului), tribunalul rămânând competent doar să verifice dacă în realitate a avut loc o reducere de personal.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul contestator a declarat recurs, în motivarea căruia arată că a recuzat completul care i-a respins contestația, dar s-a respins cererea de recuzare, deși completul de judecată "avea interes ascuns de a favoriza pârâta"; apoi, arată că a făcut plângere penală împotriva membrilor completului de judecată și aceasta justifică suspendarea judecării recursului, deoarece "penalul ține pe loc civilul".
De asemenea, recurentul arată că nu i-au fost luate în considerare toate probele administrate cu ocazia judecării în fond, iar decizia de concediere nu a fost semnată de către el, în calitate de angajat iar preavizul de 30 de zile este nelegal și nu este reglementat în Codul muncii în acest termen.
Mai menționează că cererea de disponibilizare nu este completată și semnată de către angajat și nici nu cuprinde toate datele înscrise în " eliberat la data 16.06.2006 de M-Nouă".
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut instanța prin hotărârea pronunțată care se sprijină pe probele cu înscrisuri depuse de pârâtă la dosar, într-adevăr concedierea reclamantului este cuprinsă în concedierea colectivă a unui număr de 845 salariați ai pârâtei.
Această concediere s-a făcut ca urmare a reducerii activității economice specifice în cadrul unității pârâte, pentru motive serioase, fiind vorba deci, de o reducere reală și efectivă având la bază o cauză obiectivă.
Acestea fiind motivele care au stat la baza concedierii contestatorului recurent, nu pot fi primite ca motive de recurs nemulțumirile sale din cererea de recurs, mai sus arătate, ele neputând fi încadrate juridic în niciuna dintre situațiile la care se referă art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Susținerile recurentului privind termenul de preaviz pe care-l apreciază nelegal, nefiind reglementat în Codul muncii sunt neîntemeiate, întrucât față de contestator s-a dispus măsura concedierii colective, iar condițiile impuse de această procedură au fost analizate temeinic de către prima instanță.
Nici susținerile privind nesemnarea înscrisurilor la care recurentul face referire nu sunt întemeiate, întrucât dispoziția de concediere, precum și cererile formulate de către acesta poartă semnătura angajatului.
Motivul de recurs privind soluționarea cererii de recuzare a completului de judecată din în primă instanță este neîntemeiat, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 24 Cod procedură civilă, judecătorii care s-au pronunțat într-o cale extraordinară de atac - revizuirea, care a făcut obiectul dosarului nr-, nu sunt incompatibili a judeca în fond cauza dedusă judecății.
Dispozițiile art. 27 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză nefiind incident nici un motiv care să atragă recuzarea completului de judecată.
Luând în considerare și dispozițiile art. 312 (1) și (2) din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 115/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 70/115/207 în contradictoriu cu intimata "" M Nouă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
- - - - DR. - -
GREFIER,
- -
Red. / 17.11.2008
Tehnored. /17.11.2008/2 ex.
Prima instanță: și -Trib. C-
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
