Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 38/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 38
Ședința publică din 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici Valentin Turcin
ASISTENȚI JUDICIARI:- -
-
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales în I,-, împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,- sector 5, Curtea de Apel Timișoara cu sediul în T, nr. 2A și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în A, B-. - nr. 79, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 2 iunie 2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime în muncă pe perioada 1.09.2000-1.10.2003, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la plata efectivă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății, obligarea angajatorului la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivare au arătat că sunt judecători la Judecătoria Ineu iar prin hotărârile pronunțate anterior le-a fost acordat sporul de vechime numai pentru perioada 1.10.2003 și în continuare, fără a fi avută în vedere perioada care face obiectul prezentei cereri.
Prin decizia XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000 și art. 50 din OUG nr. 177/2002, precum și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și asistenții judiciari beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege, situație în care au fost repuși în termen pentru a solicita drepturile cuvenite pentru perioada pentru care nu li s-a acordat.
Legea nr. 50/1996 a abrogat Legea nr. 52/1991, instituind prin art. 31 (art. 33 după republicare) reglementarea potrivit căreia pentru vechimea în muncă personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 a introdus la art. 33 un nou alineat cu următorul conținut: "Prevederile alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Potrivit art. 2 din aceeași ordonanță s-a considerat de unele instanțe că prin instituirea unui nou sistem de salarizare pentru magistrați în conținutul căruia au fost incluse indemnizația de încadrare lunară stabilită pe funcții, potrivit nivelului instanțelor și parchetelor, precum și vechimea în magistratură, fără a se mai menționa și criteriul vechimii în muncă, s-ar fi înlăturat această ultimă componentă din salarizarea magistraților.
Art. 31 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat prin nr.OG 83/2000, și ca urmare, interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale duce la concluzia că magistrații trebuie să beneficieze de sporul pentru vechime în muncă, iar aplicabilitatea în continuare a dispozițiilor este reglementată de modificările și completările aduse nr.OUG 27/2006, prin Legea nr. 45/2007.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 1 din Decretul nr. 167/1968 raportat la art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu există raporturi de muncă între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți iar potrivit art. 21, 22 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate aloca sume de bani care nu sunt legate de activitatea instituțiilor subordonate.
Totodată, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 166 alin. 1 Codul muncii, arătând că cererea înregistrată la data de 2.06.2008 este prescrisă.
În fond, s-a arătat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 3 din Legea nr. 444/2006 și prevederile art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 nominalizează limitativ care sunt beneficiarii acestor sporuri.
În ce privește existența unei discriminări se arată că nu sunt aplicabile prevederile art. 2 din nr.OG 137/2000, întrucât sporul de vechime nu constituie un drept fundamental al omului, astfel că nu există un tratament inegal pentru persoane aflate în aceeași situație, magistrații neaflându-se în aceeași situație sau categorie cu ceilalți funcționari și categorii de personal strict identificate prin dispozițiile legale.
Reclamanții, prin răspuns la întâmpinare, au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, arătând că obiectul cererii reprezintă drepturi bănești care trebuie cuprinse în bugetul de stat, fie la formarea bugetului, fie printr-o rectificare ulterioară la propunerea Ministerului Justiției, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor, având obligația să aloce fondurile respective în baza hotărârii judecătorești definitive.
Cu privire la prescripția se arată că termenul a început să curgă de la data pronunțării recursului în interesul legii -7 mai 2007, iar potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Prin Decizia nr. XXXVI/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că interpretarea corectă a legii este în sensul că magistrații au dreptul la sporul de vechime, iar prin decizia nr. 21/2008 s-a stabilit că magistrații au dreptul la sporul de risc și suprasolicitare precizându-se că prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze iar nu să abroge Legea nr. 50/1996.
Referitor la netemeinicia acțiunii se arată că în acțiune au fost expuse pe larg temeiurile de fapt și de drept, în concluzie Decizia nr. XXXVI/2007 a dezlegat o problemă de drept care este obligatorie pentru instanță.
Chestiunea discriminării invocată de pârât este nefondată întrucât practica CEDO a reținut constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare obiectivă, legitimă și rezonabilă.
Examinând cererea față de motivele de fapt și de drept, cu prioritate analizând excepțiile invocate, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite, însă obligația ce îi incumbă nu este de a plăti drepturile salariale cuvenite angajaților Ministerului Economiei și Finanțelor, nefiind vorba despre un raport juridic direct de dreptul muncii dintre reclamanți-angajați ai Ministerului Justiției și angajator, ci despre obligația Ministerului Economiei și Finanțelor conferită potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2008, respectiv Legea nr. 388/2007, aceea de a constitui volumul veniturilor și al cheltuielilor pe destinații și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat.
Astfel, obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de obiectul cererii nu se referă la reglementările din art. 25 din nr.OUG 37/2008, strict cu privire la plata drepturilor salariale pentru angajații Ministerului Justiției. Totodată, acest minister, potrivit legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, coordonează activitățile privind sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice, care în temeiul ordonanței Guvernului nr. 22/2007 vor executa obligațiile de plată potrivit cu titlurile executoriu.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia XXXVI/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit beneficiul sporului de vechime pentru magistrați în cuantumul prevăzut de lege, astfel că termenul de prescripție a început să curgă de la data pronunțării recursului în interesul legii, aceasta reprezentând data nașterii dreptului la acțiune.
În aceste condiții, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 125/2000 abilitează Guvernul să modifice și să completeze iar nu să abroge legile - în speță Legea nr. 50/1996, se constată că prin emiterea nr.OG 83/2000 care nu mai conține nicio prevedere cu privire la sporul de vechime pentru magistrați, au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 raportat la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
Așa fiind, dreptul la acțiune al reclamanților nu este prescris, culpa adoptării nr.OG 83/2000, în condițiile arătate mai sus nu poate fi transferată justițiabilului pentru a se constata că i-a fost prescris dreptul la acțiune, urmând ca excepția prescripției să fie respinsă.
În fond, cererea reclamanților este întemeiată având în vedere dispozițiile Deciziei nr. XXXVI/2007, care stabilesc printr-o interpretare oficială dată legii dreptul la sporul de vechime în muncă cuvenit reclamanților în calitate de magistrați, astfel că urmează a se admite acțiunea astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului la acțiune invocate de către pârâți Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice -
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales în I,-, împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,- sector 5, Curtea de Apel Timișoara cu sediul în T, nr. 2A și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în A, B-. - nr. 79.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara la plata sporului de vechime în muncă pe perioada 01.09.2000-01.10.2003 către reclamanți, actualizat cu indicele de inflație începând cu data de 1.09.2000 până la plata efectivă.
Obligă angajatorul reclamanților să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Definitivă și executorie de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI:- -
-
GREFIER,
Sentința se comunică:
Reclamanților:, și, toți cu domiciliul procesual ales în I,-,
: Ministerul Justiției cu sediul în B,- sector 5, Curtea de Apel Timișoara cu sediul în T, nr. 2A și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în A, B-. - nr. 79.
Red. /7.11. 2008
Tehnored. /7.11.2008/9 ex./7 com
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Vasilica Sandovici Valentin Turcin
