Speta drept civil. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 30/

Ședința publică din 26 ianuarie 2009

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Daniela Petrovici

JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta, cu sediul procesual ales în C,-, -.B,.18, la cabinet avocat, împotriva deciziei civile nr. 1225, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în C,-, -B,.A,.24, având ca obiectcontestație la titlu.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentă, avocat, în substituire pentru avocat, care depune la dosar delegația de substituire fără număr din 23 ianuarie 2009 și împuternicirea avocațială seria - nr. 34779 din 23 ianuarie 2009; se prezintă și intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul nu a fost timbrat; intimatul a depus la dosar (fila 9) întâmpinare, care a fost comunicată recurentei la data de 20 ianuarie 2009.

Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța seria - nr. - din 16 decembrie 2008, emisă de Trezoreria Municipiului C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și timbre judiciare mobile în valoare de 1,45 lei.

Intimatul invocă excepția inadmisibilității recursului.

Instanța acordă părților cuvântul atât asupra excepției invocate, cât și asupra recursului.

Intimatul solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil.

Învederează că așa-zisa contestație la titlul executoriu - sentința civilă nr. 508 din 23 ianuarie 1996 a Judecătoriei Constanța, formulată de recurenta, este în fapt o contestație la executare, întrucât i s-a cerut instanței de executare să se pronunțe asupra executării obligației instituită prin respectivul titlu.

Obiectul dosarului de executare silită îl reprezintă executarea titlului executoriu - decizia civilă nr. 957/1998 a Curții de APEL CONSTANȚA și nu a sentinței civile nr. 508/1996 a Judecătoriei Constanța.

Arată că recurenta a formulat anterior o contestație la titlu executoriu - decizia civilă nr. 957/1998 a Curții de APEL CONSTANȚA, care a format obiectul unui proces distinct, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 618/CM din 16 iulie 2008 a Curții de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, respinsă.

Mai arată că, în fața instanțe de recurs, Tribunalul Constanța, atât prin întâmpinare, cât și oral, a evidențiat faptul că nu a uzat de calea de atac a apelului în cazul așa-zisei contestații la titlu, existând posibilitatea să fie invocată, pe cale de excepție, greșita constituire a completului de judecată.

Întrucât hotărârea atacată este irevocabilă, fiind pronunțată în recurs, prezenta acțiune reprezintă un recurs la recurs, inadmisibil potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă.

Pe fond, solicită respingerea recursului.

Apărătorul recurentei, având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului. Învederează că, în cauză, nu există un termen de decădere; se poate promova recurs.

Arată că, motivul de recurs privește nelegala compunere a instanței și este reglementat de dispozițiile art. 304 pct.1 Cod procedură civilă, sancțiunea aplicabilă fiind casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea acestor norme imperative.

Solicită a se avea în vedere că instanța de fond a fost investită cu o acțiune având două capete de cerere principale: primul privește contestația la executare formulată împotriva formelor de executare începute în dosarul nr. 18/2001 al, iar al doilea petit al acțiunii reprezintă o contestație la titlu ce privește sentința civilă nr. 508/1996 a Judecătoriei Constanța.

Calea de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației la executare este recursul, însă, cât privește contestația la titlu calea de atac legală exercitată în cauză este apelul.

Întrucât instanța nu a dispus disjungerea celor două capete de cerere, calea de atac exercitată trebuia calificată ca fiind apelul. În caz contrar, s-ar trece peste un grad de jurisdicție și ar fi privată partea de exercitarea unei căi de atac recunoscute de lege.

Consideră că hotărârea a fost pronunțată de un complet de judecată nelegal compus, format din trei judecători, în loc de doi, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare în complet legal compus pentru soluționarea apelului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

La 31 ianuarie 2008 reclamanta debitoare - SA -Membru Grup, a solicitat, in contradictoriu cu paratul, sa se dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.18/2001 al și A si suspendarea executării silite ce face obiectul aceluiași dosar de executare.

In motivarea cererii, reclamanta arata ca creditorul a fost angajatul - SA, iar începând cu anul 1993 intre parți au existat mai multe litigii de munca soluționate de instanțele judecătorești.

In baza sentinței civile nr. 508/1996 a Judecătoriei Constanta, a fost reintegrat in funcția de inginer cu protecția muncii, iar prin decizia civila nr. 957/1998 a Curții de Apel Constantas -a constatat ca reintegrarea creditorului in funcția avuta anterior nu a fost efectiva, obligând - SA la plata a 500.000 lei (rol) daune cominatorii pe zi de întârziere, începând cu 23.12.1996 si pana la punerea in executare a sentinței civile nr. 508/1996.

Cele două titluri executorii au format in mai multe rânduri obiectul unui dosar de executare silita.

In prezent executarea silita a fost reluata, iar reclamanta debitoare apreciază ca somația emisa este nelegala, motivat de faptul ca aceasta nu conține obligația prevăzuta in titlul executoriu, ci indica doar un număr de hotărâre, fără a arata expres care sunt obligațiile ce incumba debitoarei.

Reclamanta debitoare mai arata ca in cadrul somației nu se arata perioada avuta in vedere la calculul debitului si ce reprezintă aceasta suma.

Cu privire la actele efectuate in cadrul dosarului de executare silita, apreciază ca executarea silita este perimata, de la ultimul act de executare trecând mai mult de 6 luni.

Cu privire la acordarea daunelor cominatorii, reclamanta debitoare arata ca in cazul obligațiilor de a face sau a nu face, daunele cominatorii nu-si găsesc aplicarea atunci când efectuarea obligației in natura nu este posibila, datorita faptului ca scopul in vederea căruia a fost asumata nu mai poate fi atins.

Apreciază ca acesta este si cazul de fata, in care scopul obligației principale -obligația de reintegrare in munca -nu mai poate fi atins, pentru ca a fost executat o data, si pentru ca executarea silita a obligației principale s-a prescris.

Daunele cominatorii au un caracter provizoriu putând fi lichidate pe calea contestației la executare, după cum acestea pot fi determinate, devenind astfel daune compensatorii.

Conform art. 379 alin 1 Cod procedura civila, nici o urmărire silita nu se poate face decât pentru o creanța certa, lichida si exigibila.

Reclamanta apreciază ca in cauza nu este vorba despre o astfel de creanța.

In drept invoca dispozițiile art. 403 alin 4 si art. 581 Cod procedura civilă.

Printr-o cerere completatoare din 13 februarie 2008 reclamanta - SA - Membru Grup a invocat excepția perimării executării silite și a formulat și o contestație la titlu, solicitând instanței să lămurească aplicarea sentinței civile nr. 508/23.01.1996 pronunțată de Judecătoria Constanța.

În considerentele contestației la titlu s-a arătat că prin sentința civilă nr. 508/23.01.1996 Judecătoria Constanțaa dispus desființarea deciziei nr. 41/1995 prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă al dl. și obligarea societății la reintegrarea sa în funcția deținută anterior, cea de inginer cu protecția muncii.

În baza acestei sentințe, prin decizia nr. 509/20.12.1996 - SA - Sucursala ar Car eintegrat pe dl. în funcția de inginer cu protecția muncii.

Susține reclamanta că, în această situație, se impune lămurirea titlului, în sensul aplicării acestuia, respectiv dacă în prezent sau în viitor intimatul mai poate să solicite obligarea societății la reintegrare și plata de daune pentru neexecutarea sentinței civile nr. 508/1996.

Prin sentința civilă nr.5955/2008 instanța a respins ca neîntemeiată excepția perimării executării silite, a admis contestația la executare si a dispus anularea actelor de executare - somație din 16.01.2008 și proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.01.2008 - emise în dosarul de executare nr. 18/2001 al BEJ și A. Prin aceeași hotărâre instanța a respins ca neîntemeiată contestația la titlu și a obligat intimatul la 204,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu privire la excepția perimării executării silite că intimatul creditor a insistat în executare și nu a lăsat să treacă 6 luni fără să solicite continuarea executării silite, nefiind îndeplinite cerințele art. 389.proc.civ. pentru a se constata perimarea executării.

Pe fondul cauzei, judecătoria a reținut că între parți au avut loc mai multe judecați pentru stabilirea dreptului și limitelor creditorului de a pune in executare titlurile executorii, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat (decizia civilă nr. 1681/C/2001 a Curții de APEL CONSTANȚA ) că obligația de reintegrare in munca a creditorului s-a realizat in baza deciziei nr. 509/1996 a - ar, iar creditorul a primit și drepturile bănești reactualizate, executarea daunelor cominatorii nemaiavând suport legal.

Judecătoria a mai stabilit că executarea silită nu poate continua legal și pentru că debitul datorat rezultă din însumarea daunelor cominatorii, iar suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă. Hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii - sumă ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării -, după îndeplinirea obligației stabilite prin hotărâre judecătorească, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă.

În ce privește contestația la titlu referitor la sentința civilă nr.508/1996, cu privire la posibilitatea intimatului de a pretinde daune pentru neexecutarea obligației de reintegrare în muncă, instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că prin sentința civilă a cărei lămurire se cere nu s-a dispus ca debitoarea contestatoare să achite vreo sumă de bani cu titlu de daune. Prin decizia nr. 957/1998 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a dispus obligarea contestatoarei la plata daunelor cominatorii către intimat până la executarea obligației dispuse prin sentința civilă nr.508/1996, dar contestatoarea nu a solicitat lămurirea aplicării acestei decizii, ci doar a sentinței Judecătoriei Constanța. De altfel, nu se poate stabili în cadrul unei contestații la titlu, în temeiul art. 400 alin.2 proc.civ. împrejurarea că titlul executoriu a fost executat sau nu, aceasta putându-se realiza numai pe calea contestației la executare.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatoarea - SA -Membru Grup cât și intimatul.

Prin decizia civilă nr.1225 din 21 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ambele recursuri.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în privința recursului intimatului că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii - sumă ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării-, după îndeplinirea obligației stabilite prin hotărâre judecătorească, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă.

Cu privire la recursul contestatoarei - SA tribunalul a reținut că hotărârile invocate în cauză au statuat cu caracter irevocabil îndeplinirea de către debitoare a obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr.508/1996, iar acest aspect a fost avut în vedere de instanța de fond atunci când a anulat actele de executare efectuate în dosarul nr.18/2001 al BEJ si A.

Cu privire la solicitarea contestatoarei, în calea de atac a recursului, de a se lămuri titlul, în sensul de a se constata îndeplinită obligația, tribunalul a reținut că ea nu poate fi analizata prin prisma dispozițiilor art.316 rup. la art.294 alin.1 Cod procedură civilă deoarece este o cerere nouă în recurs, în raport de cele cu care a fost investită instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea - SA care, invocând motivul de casare prev. de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă a solicitat casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea normelor legale imperative referitoare la compunerea instanței.

Se susține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat o contestație la executare dar și o contestație la titlu.

Dacă hotărârea dată în contestația la executare este supusă numai căii de atac a recursului, hotărârea dată în contestația la titlu este supusă apelului și recursului, această interpretare fiind întemeiată pe prevederile art. 725 alin.3 coroborate cu prevederile art. 402 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.

Susține că cele două capete de cerere ale acțiunii introductive nu se aflau în raport de accesorialitate, astfel că, dacă obiectul contestației la titlu era o hotărâre supusă apelului și hotărârea pronunțată în contestația la titlu era supusă apelului.

Arată recurenta că hotărârea a fost pronunțată de un complet nelegal constituit din trei judecători, în loc de doi, fiind încălcate dispozițiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Prin întâmpinarea depusă intimatul a invocat excepția inadmisibilității recursului motivat de faptul că decizia civilă nr. 1225/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța este irevocabilă, iar cererea recurentei este un recurs la recurs.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și de excepția inadmisibilității recursului, Curtea reține următoarele:

Prin cererea completatoare contestației la executare formulată de - SA, cerere primită de Judecătoria Constanța la 13 februarie 2008, s-a cerut instanței lămurirea aplicării titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 508/23.01.1996 pronunțată de aceeași judecătorie. La momentul pronunțării acestei sentințe hotărârea era supusă căilor de atac a apelului și recursului.

Potrivit art. 402 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, "hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută". Aplicând la speța de față prevederile citate ale art. 402 alin. 3 rezultă că, în cazul hotărârii pronunțate de Judecătoria Constanța în contestația la titlu, având ca obiect sentința nr. 508/1996, calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii era apelul la tribunal și nu recursul, cum greșit s-a reținut.

Cele două capete de cerere ale acțiunii introductive, contestație la executare și contestație la titlu, nu se află în raport de accesorialitate, cel puțin și pentru argumentul că, de multe ori, ele sunt de competența unor instanțe diferite, prorogarea de competență prevăzută de art. 17 Cod procedură civilă neputându-se aplica nici în acele situații, așa cum nu se poate aplica nici în acest caz.

Rezultă deci că sentința judecătoriei putea fi atacată cu apel la tribunal.

Împrejurarea că tribunalul a calificat greșit calea de atac exercitată de reclamant împotriva sentinței judecătoriei și a soluționat dosarul în recurs, nu poate conduce la concluzia încălcării principiului unicității căii de atac, cu consecința inadmisibilității prezentului recurs, cum în mod eronat a susținut intimatul; o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinării căilor de atac, cât și al condițiilor formale, legal prevăzute, referitoare la desfășurarea judecății și la compunerea completului de judecată în fiecare fază a controlului judiciar.

Admiterea atacării hotărârii judecătorești cu o altă cale de atac decât aceea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, consacrat de legea procesual civilă în concordanță cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României, care satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; respectarea acestui principiu obligă și la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății, pentru că în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.

Așa fiind, nu poate fi reținută inadmisibilitatea recursului cu soluționarea căruia a fost investită curtea în speța de față deoarece calificarea greșită a căii de atac de către instanța care a exercitat controlul judiciar asupra hotărârii pronunțată în fond nu poate avea drept consecință înlăturarea dreptului părții de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obține protecția dreptului său cu respectarea normelor de procedură specifice fiecărei căi de atac, iar recunoașterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotărâri nu se poate realiza decât cu încălcarea acestor dispoziții, ce au caracter imperativ.

Considerentele ce preced conduc la concluzia că excepția de inadmisibilitate a recursului nu este întemeiată și că hotărârea recurată este supusă motivului de casare prev. de art. 304 pct. 1.pr.civ. - deoarece s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței, care au un caracter imperativ - și, prin urmare, în temeiul art. 312 alin.(3) pr.civ. va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța pentru soluționarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Admite recursul civil formulat de recurenta, cu sediul procesual ales în C,-, -.B,.18, la cabinet avocat, împotriva deciziei civile nr. 1225, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în C,-, -B,.A,.24, având ca obiectcontestație la titlu.

Casează în parte decizia civilă recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționarea căii de atac a apelului în contestația la titlu.

Menține restul dispozițiilor deciziei referitoare la contestația la executare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Red.hot.jud.Judecătorie C-ța: -

Red.dec.jud.recurs Trib. C-ța: - (-; )

Red./tehnored.hot.jud.recurs C Apel C-ța: -/01.04.2009

Gref.AB/2 ex./06.04.2009

Dosar nr-

Data: 07 aprilie 2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

CĂTRE,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Vă înaintăm alăturat, dosarul cu nr. de mai sus, având ca obiect contestație la titlu și părți: recurentă, cu sediul procesual ales în C,-, -.B,.18, la cabinet avocat, care a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1225, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în C,-, -B,.A,.24, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 30/C din 26 ianuarie 2009, a decis:

"Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Admite recursul.Casează în parte decizia civilă recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționarea căii de atac a apelului în contestația la titlu.Menține restul dispozițiilor deciziei referitoare la contestația la executare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2009."

Dosarul conține un nr. de 18 file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (146 file); nr- al Judecătoriei Constanța (151 file) și, respectiv, nr- al Judecătoriei Constanța (59 file), plus dosarul nr. 18 din 16 mai 2001 - copie - al BEJ și A- privind pe " cu ar" - nenumerotat.

PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,

Judecător - - - -

- 2 ex. -

Președinte:Daniela Petrovici
Judecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drept civil. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Constanta